Eterniseed › Curriculum › Confesiunea de la Westminster
Confesiunea de la Westminster 9 — Despre voința liberă
Deschidere
Confesiunea de la Westminster prezintă în capitolul 9 o declarație precisă despre natura și limitele voinței umane libere. Acest articol situează voința în cadrul mai larg al poveștii creației, căderii, răscumpărării și slavei finale, arătând cum libertatea este reală totuși niciodată independentă de Dumnezeu. Cititorii sunt invitați să urmărească voința prin condițiile sale succesive astfel încât asigurarea harului să crească alături de dependența umilă de Duhul.
Citește
Citire
Întoarceți-vă acum la Confesiunea de la Westminster capitolul 9 și citiți cele cinci paragrafe în întregime. Articolul se bazează pe mărturia scripturistică privind libertatea umană, căderea, chemarea eficace și libertatea stării glorificate. Lăsați textul însuși să stabilească termenii pentru reflecția asupra modului în care funcționează voința înainte și după convertire.
Studiu
Confesiunea începe prin a declara libertatea naturală cu care Dumnezeu a înzestrat voința umană.
DUMNEZEU a înzestrat voința omului cu acea libertate naturală care nu este nici silită nici determinată de vreo necesitate absolută a firii să facă bine sau rău 2Apoi descrie libertatea pe care o poseda omul în starea de nevinovăție.
OMUL în starea sa de nevinovăție avea libertate și putere să vrea și să facă ceea ce era bun și plăcut lui Dumnezeu dar totuși în mod schimbător astfel încât putea să cadă din ea 3Urmează pierderea abilității care a urmat căderii în păcat.
OMUL prin căderea sa într-o stare de păcat a pierdut cu totul toată abilitatea voinței de a face orice bine spiritual însoțitor al mântuirii astfel încât un om firesc fiind cu totul avânt de la acel bine și mort în păcat nu este în stare prin propria putere să se convertească sau să se pregătească pentru aceasta 4Confesiunea continuă explicând libertatea restaurată în starea de har.
CÂND Dumnezeu convertește un păcătos și îl trece în starea de har îl eliberează de robia sa naturală sub păcat și prin harul său singur îl face în stare să vrea și să facă în mod liber ceea ce este spiritual bun totuși astfel încât din pricina corupției rămase el nu voiește în mod desăvârșit sau numai ceea ce este bine ci voiește și ceea ce este rău 5
Considerați
Considerare
În cele din urmă Confesiunea indică spre libertatea desăvârșită care va aparține voinței în starea de slavă.
VOINȚA omului este făcută perfect și imuabil liberă să facă numai bine în starea de Slavă doar
Răspunde
Răspuns
Cum modelează progresia prin aceste stări ale voinței vederea voastră asupra alegerilor zilnice? Unde simțiți că corupția rămasă mai afectează încă dorințele voastre? În ce feluri vă încurajează astăzi promisiunea libertății perfecte viitoare?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, îți mulțumim că ne-ai descoperit în Cuvântul tău adevărata condiție a voințelor noastre. Dă-ne claritate să primim ceea ce mărturisește Confesiunea despre libertate, robie și har. Eliberează-ne zilnic de puterea rămasă a păcatului ca să putem voi și face ceea ce îți este plăcut. Ține-ne speranța fixată pe ziua când voințele noastre vor fi înclinate perfect și imuabil numai spre bine. Întărește-ne credința în lucrarea împlinită a lui Hristos până în ziua aceea. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →