Eterniseed › Curriculum › Geneza
Biruința la Iaboc
Deschidere
În Patriarhi și Profeți Ellen G. White deschide povestea întoarcerii lui Iacov în Canaan și a nopții care i-a schimbat pentru totdeauna numele și mersul cu Dumnezeu. Cuvintele ei ne invită să urmărim cum un om vinovat învață să se agațe de mila divină până când vine binecuvântarea. Lecția de astăzi urmează relatarea ei despre acea luptă solitară lângă râu și asigurarea cerească pe care o aduce fiecărui credincios care se confruntă cu criza finală a istoriei pământului.
Citește
Citire
Întoarce-te la Geneza 31-32 și ascultă din nou relatarea călătoriei lui Iacov spre casă, teama sa de Esau și întâlnirea misterioasă care l-a lăsat atât rănit cât și binecuvântat. Lasă Scriptura să-ți pregătească inima pentru sfatul pe care îl vom primi de la solul Domnului.
Studiu
White ne conduce în noaptea singuratică de lângă Iaboc:
Era într-o regiune muntoasă și singuratică, bântuită de fiare sălbatice și loc de pândă pentru tâlhari și ucigași. Singur și neprotejat, Iacov s-a plecat în mare necaz pe pământ. Era miezul nopții. Tot ce-i era drag în viață se afla la distanță, [p. 197] expus la primejdie și moarte. Cel mai amar dintre toate era gândul că propriul său păcat adusese această primejdie asupra celor nevinovați. Cu strigăte și lacrimi fierbinți și-a înălțat rugăciunea înaintea lui Dumnezeu. Deodată o mână puternică s-a așezat asupra lui. A crezut că un vrăjmaș îi căuta viața și a încercat să se smulgă din strânsoarea atacatorului. În întuneric cei doi s-au luptat pentru stăpânire. Nu s-a rostit nici un cuvânt, dar Iacov și-a pus toată puterea și nu și-a slăbit eforturile nici o clipă. În timp ce se lupta astfel pentru viața sa, simțământul vinovăției sale apăsa asupra sufletului său; păcatele sale s-au ridicat înaintea lui, ca să-l îndepărteze de Dumnezeu. Dar în groaznica sa strâmtorare și-a adus aminte de făgăduințele lui Dumnezeu și toată inima i s-a revărsat în implorare după îndurarea Sa.Ea dezvăluie apoi adevărata identitate a adversarului lui Iacov:
Lupta a continuat până aproape de ivirea zorilor, când străinul și-a pus degetul pe coapsa lui Iacov și acesta a fost schilodit pe loc. Patriarhul a deslușit acum caracterul adversarului său. A știut că fusese în conflict cu un sol ceresc și de aceea efortul său aproape supraomenesc nu câștigase biruința. Era Hristos, 'Îngerul legământului', care Se descoperise lui Iacov. Patriarhul era acum neputincios și suferea durerea cea mai ascuțită, dar nu voia să-și slăbească strânsoarea. Cu totul pocăit și zdrobit, s-a agățat de Înger; 'a plâns și a făcut implorare' (Osea 12:4), cerșind o binecuvântare. Trebuia să aibă asigurarea că păcatul său fusese iertat. Durerea fizică nu era de ajuns să-i abată mintea de la acest scop. Hotărârea lui a crescut mai tare, credința lui mai stăruitoare și mai perseverentă, până la capăt. Îngerul a încercat să Se elibereze; a îndemnat: 'Lasă-Mă să plec, căci se crapă de ziuă'; dar Iacov a răspuns: 'Nu Te voi lăsa să pleci decât dacă mă vei binecuvânta'.White arată cum strânsoarea patriarhului a devenit biruință:
Iacov 'a avut putere asupra Îngerului și a biruit'. Osea 12:4. Prin umilință, pocăință și predare de sine, acest muritor păcătos și rătăcit a biruit cu Maiestatea cerului. Își fixase strânsoarea tremurândă pe făgăduințele lui Dumnezeu, iar inima Iubirii Infinite nu putea respinge implorarea păcătosului.Ea consemnează noul nume care pecetluia binecuvântarea:
Greșeala care dusese la păcatul lui Iacov de a obține dreptul de întâi născut prin înșelăciune i-a fost acum arătată limpede. Nu se încrezuse în făgăduințele lui Dumnezeu, ci căutase prin propriile sale eforturi să aducă ceea ce Dumnezeu ar fi împlinit la timpul și în felul Său. Ca dovadă că fusese iertat, numele său a fost schimbat din unul care amintea de păcatul său într-unul care comemora biruința sa. 'Numele tău', a zis Îngerul, 'nu se va mai chema Iacov [cel care înșală], ci Israel: căci ca un prinț ai avut putere cu Dumnezeu și cu oamenii și ai biruit'.
Considerați
Considerare
White ne îndreaptă spre Hristos Însuși ca Cel care Întâmpină pe poporul Său în strâmtorarea lor:
Lupta a continuat până aproape de ivirea zorilor, când străinul și-a pus degetul pe coapsa lui Iacov și acesta a fost schilodit pe loc. Patriarhul a deslușit acum caracterul adversarului său. A știut că fusese în conflict cu un sol ceresc și de aceea efortul său aproape supraomenesc nu câștigase biruința. Era Hristos, 'Îngerul legământului', care Se descoperise lui Iacov. Patriarhul era acum neputincios și suferea durerea cea mai ascuțită, dar nu voia să-și slăbească strânsoarea. Cu totul pocăit și zdrobit, s-a agățat de Înger; 'a plâns și a făcut implorare' (Osea 12:4), cerșind o binecuvântare. Trebuia să aibă asigurarea că păcatul său fusese iertat. Durerea fizică nu era de ajuns să-i abată mintea de la acest scop. Hotărârea lui a crescut mai tare, credința lui mai stăruitoare și mai perseverentă, până la capăt. Îngerul a încercat să Se elibereze; a îndemnat: 'Lasă-Mă să plec, căci se crapă de ziuă'; dar Iacov a răspuns: 'Nu Te voi lăsa să pleci decât dacă mă vei binecuvânta'.Ea îndrumă fiecare inimă tremurândă spre meritele ispășirii:
Totuși istoria lui Iacov este o asigurare că Dumnezeu nu va lepăda pe aceia care au fost trădați în păcat, dar care s-au întors [p. 203] la El cu pocăință adevărată. Prin predare de sine și credință încrezătoare Iacov a câștigat ceea ce nu reușise să câștige prin luptă în propria sa putere. Astfel Dumnezeu l-a învățat pe slujitorul Său că numai puterea și harul divin îi puteau da binecuvântarea pe care o dorea. Așa va fi și cu cei ce trăiesc în zilele din urmă. Pe măsură ce primejdiile îi înconjoară și deznădejdea pune stăpânire pe suflet, ei trebuie să se bizuie numai pe meritele ispășirii. Nu putem face nimic de la noi înșine. În toată nevrednicia noastră neajutorată trebuie să ne încredem în meritele Mântuitorului răstignit și înviat. Nimeni nu va pieri vreodată cât timp face aceasta. Lunga și neagră listă a greșelilor noastre este înaintea ochiului Celui Infinit. Registrul este complet; nici una dintre ofensele noastre nu este uitată. Dar Cel care a ascultat strigătele slujitorilor Săi din vechime va auzi rugăciunea credinței și ne va ierta fărădelegile. El a făgăduit și Își va împlini cuvântul.
Răspunde
Unde în viața ta încerci încă să-ți asiguri propria siguranță în loc să te arunci cu totul pe făgăduința lui Dumnezeu? Cum schimbă asigurarea că Hristos Însuși se luptă cu noi felul în care înfrunți teama sau vinovăția? Ce păcat ne mărturisit te-ar putea împiedica să pui mâna pe binecuvântarea care este deja a ta în Isus?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, mulțumim că ne întâmpini în nopțile noastre de luptă așa cum l-ai întâmpinat pe Iacov la Iaboc. Învață-ne să ne agățăm de Fiul Tău până când fiecare păcat este mărturisit și fiecare teamă este înghițită în pacea iertării. Întărește-ne credința ca să punem mâna pe meritele Mântuitorului răstignit și înviat și ține-ne statornici când vine vremea finală de necaz. Fie ca același Înger care a schimbat numele lui Iacov să ne schimbe și pe noi, până când și noi vom birui prin sângele Mielului. În numele lui Isus, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →