Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel
Zel fără înțelegere: Sacrificiul nelegiuit și anatema pripită
Deschidere
Căderea lui Saul începe nu printr'o răutate deschisă, ci printr'o nerăbdare îmbrăcată în evlavie. La Ghilgal el trebuie să aștepte șapte zile pe Samuel, care va aduce jertfa și va da cuvântul pentru luptă; dar filistenii se adună, poporul se risipește, iar Saul, nevrând să aștepte, își ia în mâini slujba preoțească și aduce el însuși arderea de tot. Samuel sosește și, găsind fapta împlinită, rostește sentința: împărăția nu va continua, căci 'Domnul și-a căutat un om după inima Sa'. Fericitul Teodoret al Cirului citește domnia lui Saul ca pe un har scurt și risipit. El explică mențiunea enigmatică că 'Saul era fiul unui an în domnia sa și a domnit doi ani' ca semn că timp de doi ani Saul a cârmuit într'o anumită simplitate a sufletului, iar apoi, înclinând spre răutate, a fost lipsit de harul dumnezeiesc — astfel încât restul anilor săi nu se socotesc domniei sale, ci conducerii lui Samuel. Pe acest fundal se desfășoară războiul de la Micmaș. Ionatan, cu doar purtătorul său de arme, îndrăznește să atace o garnizoană filisteană, nu prin superstiție, ci prin credință: cere lui Dumnezeu un semn, încrezându-se că 'nu este greu pentru Domnul să mântuiască prin mulți sau prin puțini'. Dumnezeu lucrează prin el, iar tabăra vrăjmașă se dizolvă în auto-măcel. Dar Saul, chiar în victorie, strică ziua printr'un jurământ pripit, punând sub anatemă pe oricine mănâncă înainte de seară — iar Ionatan, care gustase puțină miere în neștiință, cade sub blestem și este aproape ucis de propriul tată. Teodoret cântărește cu grijă toată încurcătura: zelul pentru cinstea lui Dumnezeu nu este de ajuns; el trebuie cârmuit de înțelegere, iar milostivirea trebuie să tempereze un jurământ. Umbra lui Ieftae cade peste miere și jurământ.
Citește
Citire
Citește 1 Samuel 13–14 — filistenii adună 'treizeci de mii de care… ca nisipul de pe țărmul mării', iar Israel se ascunde în peșteri și gropi. Saul așteaptă la Ghilgal, dar 'pentru că… Samuel nu a venit… și poporul s-a risipit de la el', zice: 'Aduceți-mi o ardere de tot… Și a adus arderea de tot'. Samuel vine și zice: 'Ai făcut nebunește… acum împărăția ta nu va continua: Domnul și-a căutat un om după inima Sa'. Israel nu are fierar și nici sabie, căci filistenii le luaseră fierul. Atunci Ionatan zice purtătorului său de arme: 'Vino și să trecem la garnizoana acestor netăiați împrejur: poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nu este nicio piedică pentru Domnul să mântuiască prin mulți sau prin puțini'. Pune un semn, se cațără în mâini și în picioare, și 'a fost un mare cutremur' în tabără; 'sabia fiecăruia era împotriva semenului său'. Saul apasă fuga, dar poruncește pripit poporului: 'Blestemat să fie omul care va mânca vreo hrană până seara'. Ionatan, fără să audă jurământul, 'a înmuiat capătul toiagului… într'un fagure… și ochii i s-au luminat'. Când sorțul cade pe Ionatan, Saul ar vrea să-l ucidă; dar 'poporul l-a scăpat pe Ionatan, ca să nu moară'.
Studiu
Teodoret măsoară mai întâi cât de scurtă a fost buna începere a lui Saul. Mențiunea ciudată a domniei sale arată o simplitate care nu a durat:
Aceasta indică simplitatea sufletului pe care o avea Saul când a primit numirea la împărăție. Dar nu a folosit-o multă vreme.Căci,
înclinând spre răutate, a fost lipsit de harul dumnezeiesc.Sacrificiul nelegiuit este primul rod al acelei înclinări — nerăbdarea care încalcă porunca:
Saul, deci, văzând că filistenii s-au adunat, nu a așteptat pe proroc după porunci.Teodoret pune apoi credința lui Ionatan în fața nebuniei lui Saul. Cererea de semn a lui Ionatan nu era ghicire, ci fapta unui om care dorea să cunoască voia lui Dumnezeu și se încredința ei:
ca om credincios a voit să cunoască voia lui Dumnezeu și și-a dat semne ale voii dumnezeiești. Iar cuvintele sale — că Domnul poate mântui prin mulți sau prin puțini — Teodoret le aude ca încredere curată:
Acestea sunt cuvintele unui suflet care se încrede în Dumnezeu. Și, încrezându-se astfel, nu a fost înșelat de nădejdea sa.Dar victoria pe care Dumnezeu a dat-o prin credința lui Ionatan, Saul a fost aproape s-o nimicească prin jurământul său necugetat:
Apoi, văzând pe toți acei oameni, a pus în mod nebunesc și foarte prostesc sub blestem pe oricine ar gusta hrană sau băutură înainte de seară.
Considerați
Cugetare
Cea mai grea întrebare este de ce Dumnezeu a confirmat un jurământ pe care Teodoret însuși îl numește nebunesc — de ce, când Saul a întrebat dacă să urmărească, cerul a tăcut până ce blestemul a fost împlinit. Teodoret răspunde cu o dublă pedagogie: Dumnezeu mustră jurământul pripit și totuși susține sfințenia jurămintelor. El
îl osândește pentru că a jurat fără chibzuință. Apoi, învață să nu disprețuim nici chiar asemenea blesteme.Intenția din spatele jurământului lui Saul era evlavioasă — a fost rostit 'pentru cinstea lui Dumnezeu' — dar evlavia netemperată de înțelegere este cruzime în devenire. Saul ar fi trebuit să cântărească oboseala ostașilor săi:
Dar era necesar să se ia în seamă osteneala celor ce luptau și cât de probabil era ca unii, istoviți de trudă, să fie apăsați de sete și siliți să calce hotarul.Ionatan, care a gustat mierea în neștiință, poartă primejdia zelului nechibzuit al tatălui său — chiar umbra lui Ieftae, care s-a legat printr'un jurământ și și-a făcut propriul copil să plătească. Totuși aici povestea se rezolvă cu milostivire:
Dar a fost scăpat de la măcel prin dreapta mijlocire și stăruința poporului.Poporul, mijlocind pentru cel nevinovat, devine instrumentul milostivirii; iar Domnul, care 'voiește milostivire, iar nu jertfă', arată că un jurământ pripit nu trebuie lăsat să-l mistuie pe cel nevinovat. Zelul care nu este cârmuit de înțelegere nu-L cinstește pe Dumnezeu — îi pune în primejdie pe slujitorii Săi; iar milostivirea, nu litera goală a unui cuvânt pripit, este ceea ce caută Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
Două avertismente se ridică din aceste capitole și amândouă sunt blânde în asprimea lor. Mai întâi, nu lăsa nerăbdarea să se mascheze în evlavie. Căderea lui Saul a început la Ghilgal nu cu idolatrie, ci cu o jertfă pe care nu avea dreptul s-o aducă, pentru că nu a vrut să aștepte. Când Dumnezeu îți poruncește să aștepți — pentru cuvântul Său, pentru vremea Sa, pentru cel pe care L-a rânduit — așteptarea este însăși ascultarea, iar fapta pe care o iei în mâinile tale 'pentru că poporul se risipea' poate fi tocmai lucrul care te lipsește de har. Învață mai degrabă credința lui Ionatan: cere lui Dumnezeu voia Sa, încredințează-te Lui și adu-ți aminte că 'nu este nicio piedică pentru Domnul să mântuiască prin mulți sau prin puțini'. În al doilea rând, păzește-te de zelul fără înțelegere. Blestemul lui Saul a fost jurat 'pentru cinstea lui Dumnezeu', totuși a fost aproape să-l ucidă pe cel mai viteaz om din Israel — propriul său fiu — și ar fi făcut-o, dacă nu ar fi fost mijlocirea poporului. Nu te lega pe tine sau pe alții cu jurăminte pripite și rânduieli aspre în numele sfințeniei, uitând oboseala celor ce trebuie să le țină. Dumnezeu mustră jurământul nechibzuit totuși cinstește sfințenia jurămintelor; iar când un cuvânt fără chibzuință amenință pe cel nevinovat, ridică mijlocitori ai milostivirii. Fii un astfel de mijlocitor. Lasă-ți zelul să fie temperat de înțelegere, rânduielile de milostivire, evlavia de răbdare. Domnul nu cere grăsimea berbecilor dintr'o inimă neascultătoare, ci ascultare, milostivire și o voință care așteaptă de la El.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, îndelung-răbdător și plin de milostivire, care ai dat slujitorului Tău Saul o simplitate a sufletului la început și Te-ai întristat văzându-l cum se lipsește de har prin nerăbdare și prin răutatea spre care a înclinat: păzește-mă de nebunia de a alerga înaintea cuvântului Tău. Învață-mă să aștept când îmi poruncești să aștept și să nu iau în mâinile mele jertfa pe care nu mi-ai dat s-o aduc. Dăruiește-mi mai degrabă credința lui Ionatan, care a dorit să cunoască voia Ta și s-a încrezut că poți mântui prin mulți sau prin puțini și care nu a fost înșelat de nădejdea sa. Păzește-mă de un zel care nu este cârmuit de înțelegere, ca nu cumva, asemenea lui Saul, să mă leg sau să leg pe alții cu cuvinte pripite și grele și astfel să pun în primejdie pe cei nevinovați. Tu mustri jurământul nechibzuit, totuși ne înveți să nu disprețuim sfințenia jurămintelor noastre; dă-mi o inimă care să cântărească osteneala celor din jurul meu și o limbă înceată la jurat. Și precum l-ai izbăvit pe Ionatan prin stăruința poporului, fă-mă mijlocitor al milostivirii acolo unde un cuvânt fără chibzuință ar mistui pe cel nevinovat. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, care dorești milostivire și nu jertfă, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →