← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Macabei

2 Macabei 1-2 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanonic)

2 Macabei 1-2Eterniseed Original — Vocea Catolică22 min
Deschidere
A doua carte a Macabeilor se deschide înaintea Bisericii nu cu o cronică, ci cu două scrisori din comunitatea din Ierusalim către rudele lor din Alexandria egipteană, chemându-le să țină sărbătoarea curățirii templului în cele opt zile ale lui Chislev. Cartea este forma prescurtată, de către un editor nenumit, a unei lucrări mai lungi în cinci volume a lui Iason din Cirene, al cărei text complet nu a supraviețuit, iar caracterul ei de-a lungul întregii cărți este mai degrabă teologic decât cronologic — aceeași revoltă macabeică este povestită din nou, dar acum cu atenție la înțelesurile religioase pe care evenimentele istorice le dezvăluie. Biserica primește 2 Macabei ca pe cartea deuterocanonică care, poate mai mult decât oricare alta, i-a modelat vocabularul doctrinar: rugăciunea lui Iuda pentru cei căzuți din capitolul doisprezece versetul patruzeci și șase este mărturia scripturală fundamentală pentru practica rugăciunii pentru cei morți și pentru doctrina purgatoriului; martiriul mamei și al celor șapte fii din capitolul șapte este mărturia scripturală fundamentală pentru martiriul în apărarea legii lui Dumnezeu și pentru doctrina învierii trupului; viziunea lui Onia și a lui Ieremia rugându-se pentru Israel din capitolul cincisprezece este printre mărturiile fundamentale pentru intercesiunea sfinților. Încă din primul capitol, mâna editorului ordonează materialul pentru a dezvălui teologia pe care evenimentele istorice o purtau.
Citește

Citire

Citiți 2 Macabei capitolele 1 și 2 cu atenție. În capitolul întâi, luați aminte la cele două scrisori prefațate: prima din Ierusalim în anul o sută optzeci și opt al erei seleucide, amintindu-le evreilor din Egipt de sărbătoarea lui Chislev; a doua din partea conducerii macabeice, amintind de focul minunat al altarului lui Neemia și de descoperirea substanței asemănătoare petrolului pe care preoții o numeau naftar. În capitolul al doilea, luați aminte la prologul editorului: identificarea lucrării ca un epitome al istoriei în cinci volume a lui Iason din Cirene; explicarea metodei sale editoriale; păstrarea tradiției că profetul Ieremia a ascuns chivotul, cortul și altarul tămâierii într-o peșteră pe Muntele Nebo înainte de exilul babilonian, unde rămân ascunse până în ziua în care Dumnezeu își va aduna din nou poporul.
Studiu
Cele două scrisori de deschidere ale capitolului întâi așază întreaga carte a 2 Macabei într-un cadru liturgic pe care editorul dorește să-l considere fundamental. Comunitatea din Ierusalim scrie comunității din Alexandria chemând-o să observe sărbătoarea curățirii templului — sărbătoarea de opt zile a lui Chislev pe care 1 Macabei capitolul patru o descrisese și pe care tradiția iudaică o va numi mai târziu Hanuka, luminile. Editorul prezintă 2 Macabei nu ca pe o nouă înregistrare istorică, ci ca pe expunerea teologică a motivului pentru care această sărbătoare trebuie ținută. Biserica citește acest cadru cu o atenție deosebită deoarece dezvăluie legătura structurală dintre evenimentul istoric, comemorarea liturgică și reflecția teologică pe care tradiția catolică a păstrat-o cu statornicie din epoca patristică. Narațiunea focului minunat din a doua scrisoare — preoții din vremea primei deportări sub Zedechia ascunzând focul altarului într-o cisternă adâncă și uscată, preoții întoarcerii sub Neemia găsind acolo doar un lichid gros, dar turnându-l pe lemne și văzându-l izbucnind în flăcări când soarele a strălucit asupra lui — a fost citită de Părinți ca un tip particular al dăinuirii focului Duhului Sfânt în Biserică de-a lungul secolelor exilului și întoarcerii ei. Sfântul Augustin în Cetatea lui Dumnezeu Cartea XVIII (capitolele 35-36) a adunat narațiunile deuterocanonice și post-exilice ca parte a meditației sale susținute asupra firului providențial al harului lui Dumnezeu prin vicisitudinile istorice ale poporului său. Prologul editorului din capitolul al doilea introduce mai multe motive teologice pe care restul cărții le va dezvolta. Identificarea 2 Macabei ca prescurtare a lucrării în cinci volume a lui Iason din Cirene situează cartea în tradiția istoriografică iudaico-elenistică, păstrând totodată caracterul inspirat al epitomei înseși — Biserica susține cu statornicie că inspirația Scripturii nu este abrogată de folosirea unor surse istorice omenești. Tradiția ascunderii chivotului, cortului și altarului tămâierii de către Ieremia într-o peșteră pe Muntele Nebo până la adunarea poporului lui Dumnezeu a fost primită de tradiția catolică cu o prudență teologică: textul inspirat înregistrează tradiția fără a absolutiza pretenția ei istorică, iar Biserica o primește ca pe o meditație profundă asupra prezenței ascunse a lucrurilor sfinte în perioadele de încercare. Sfântul Ieronim în traducerea sa Vulgata a păstrat acest pasaj și a notat semnificația lui teologică pentru încrederea răbdătoare a poporului lui Dumnezeu în mijlocul exilului. Explicația editorului despre metoda sa — adună, condensează și ordonează materialul spre folosul cititorului copleșit de marea masă a lucrării originale a lui Iason — este unul dintre cele mai izbitoare pasaje din literatura deuterocanonică prin franchețea sa cu privire la meșteșugul editorial. Tradiția catolică a recunoscut de mult în acest pasaj o mărturie despre dimensiunea umană a inspirației Scripturii: editorul inspirat își folosește judecata, își exercită meșteșugul, ia decizii cu privire la ce să includă și ce să prescurteze, toate sub ordonarea providențială care dă textului final caracterul său inspirat. Conciliul de la Trento și Primul Conciliu de la Vatican au afirmat ambele că inspirația Scripturii se extinde la textul canonic în forma sa primită, nu la sursele omenești sau versiunile anterioare pe care scriitorii inspirați le-ar fi putut folosi. Cele două capitole împreună pregătesc cititorul pentru tratarea teologică mai profundă a revoltei macabeice pe care celelalte treisprezece capitole o vor oferi. Acolo unde 1 Macabei a dat narațiunea istorică cu o cronică sobră, 2 Macabei va da aceleași evenimente cu atenție la dezvăluirile lor doctrinare — teologia martiriului din capitolul șapte, rugăciunea pentru cei morți din capitolul doisprezece, intervențiile îngerești țesute de-a lungul întregii cărți, intercesiunea sfinților din capitolul cincisprezece. Biserica citește această complementaritate ca pe o instanță particulară a modului în care două cărți canonice pot trata aceleași evenimente istorice din unghiuri teologice diferite, fiecare contribuind cu ceea ce cealaltă nu face, ambele împreună dând mărturia mai deplină pe care textul inspirat o intenționează.
Considerați

Considerare

Luați în considerare relatarea sinceră a editorului despre metoda sa din capitolul al doilea ca pe o școală a meșteșugului omenesc implicat în textul inspirat. Tradiția catolică a fost statornică în privința aceasta: inspirația Scripturii nu ocolește judecata autorului uman, cercetarea, deciziile editoriale sau meșteșugul literar, ci lucrează prin ele. Comisia Biblică Pontificală și constituțiile celui de-al Doilea Conciliu de la Vatican despre revelația divină (Dei Verbum) au păstrat această învățătură împotriva atât a literalismului fundamentalist (care neagă dimensiunea umană) cât și a criticii reductive (care neagă inspirația divină). Unde în propria voastră angajare cu Scriptura ați permis uneia sau alteia dintre aceste reduceri să vă diminueze primirea textului inspirat ca fiind atât pe deplin omenesc cât și pe deplin dumnezeiesc? Luați în considerare de asemenea legătura structurală pe care scrisorile de deschidere o stabilesc între evenimentul istoric (curățirea templului), comemorarea liturgică (sărbătoarea de opt zile a lui Chislev) și reflecția teologică (tratarea doctrinară care va urma). Tradiția catolică a ținut cu statornicie această legătură triplă — anul liturgic al Bisericii este el însuși legarea perpetuă a eliberării istorice în amintirea rituală în substanța doctrinară. A păstrat angajarea voastră cu anul liturgic al Bisericii acest caracter triplu, sau a alunecat spre o simplă observare istorică sau un simplu gest ritual? Luați în considerare în cele din urmă tradiția ascunderii chivotului de către Ieremia pe Muntele Nebo. Tradiția catolică a primit astfel de tradiții cu o seriozitate teologică profundă fără a absolutiza pretențiile lor istorice. Ascunderea lucrurilor sfinte în perioade de încercare este o temă teologică substanțială — păstrată în tradiția catolică a închinării din catacombe în timpul persecuției, a seminariilor subterane în timpul regimurilor anticlericale, a mănăstirilor contemplative care țin rugăciunea Bisericii chiar atunci când închinarea publică este suprimată. Unde în propria voastră viață ați cultivat această devoțiune ascunsă?
Răspunde

Răspuns

În această săptămână, luați-vă timp în mod deliberat la o celebrare a anului liturgic al Bisericii — o zi de sărbătoare, o pomenire, începutul unui anotimp — cu atenție la caracterul triplu pe care 2 Macabei îl învață: evenimentul istoric care este amintit, forma liturgică prin care este păstrat, substanța doctrinară pe care o dezvăluie. Marcați legătura în propria voastră meditație și luați în considerare dacă ați primit sărbătoarea doar într-una sau două dintre aceste dimensiuni, mai degrabă decât pe toate trei împreună.
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule atotputernic și veșnic, care prin editorul 2 Macabei ai dat Bisericii tale forma prescurtată a istoriei lui Iason din Cirene și prin ea ai păstrat mărturiile scripturale fundamentale pentru rugăciunea pentru cei morți, pentru învierea trupului și pentru intercesiunea sfinților, conformează citirea noastră a Scripturii la plinătatea pe care tradiția catolică a primit-o de mult. Prin intercesiunea Sfântului Ieronim care a tradus această carte în Vulgata latină și prin rugăciunile Preacuratei Fecioare Maria, mama Bisericii în a cărei închinare istoricul, liturgicul și doctrinarul sunt legate în mod perpetuu, dă-ne dăinuirea focului sfânt pe care preoții lui Neemia l-au găsit reaprins în cisternă și susține în noi devoțiunea ascunsă a celor care țin rugăciunea Bisericii în fiecare veac al încercării ei. Prin Hristos Domnul nostru, care trăiește și domnește cu tine în unitatea Duhului Sfânt, un singur Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Catolică · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.