Eterniseed › Curriculum › Judecători
Națiunile lăsate să le încerce și o mamă ridicată în Israel
Deschidere
De ce nu a primit Israel întregul pământ făgăduit deodată? Fericitul Teodoret al Cirului răspunde cu sobrietatea sa obișnuită: Legea cerea poporului să se adune de trei ori pe an la singurul templu, astfel era potrivit ca ei să fie mărginiți la un teritoriu mic, pentru ca până și cei mai leneși să poată ajunge ușor la locul sfințit. Dar există un motiv mai adânc pentru națiunile lăsate nebiruite. Sub Iosua, Israel a biruit nu prin iscusință în război, ci prin ajutor de sus — prin viespile trimise înaintea lor, prin grindină din cer. Dumnezeu a lăsat atunci câteva națiuni în picioare, pentru ca generația următoare să învețe prin experiență purtarea Sa de grijă și, prin necesitatea războiului, să fie silită să cheme pe Stăpân. Iar când Scriptura spune că Dumnezeu le-a lăsat „să încerce” pe Israel, Teodoret păzește doctrina: Dumnezeu nu încearcă pentru a învăța, căci El nu are nevoie de învățătură despre inimile oamenilor; El încearcă pentru a instrui pe cei neștiutori, pentru a arăta evlavia unuia și a osândi neevlavia celuilalt. Apoi vin primii izbăvitori — Otniel și Ehud cu sabia sa ascunsă — și în cele din urmă o femeie: Debora proorocița, care a judecat pe Israel și s-a suit la luptă cu Barac. Teodoret se oprește asupra marii întrebări: De ce proorocește o femeie? — iar răspunsul său deschide spre demnitatea firii omenești răscumpărate în Hristos, în care nu este nici bărbat, nici femeie.
Citește
Citire
Citește Judecători 3–4 — acestea sunt „națiunile pe care le-a lăsat Domnul, ca să încerce prin ele pe Israel… ca să-i învețe războiul”. Israel uită pe Domnul și slujește baalilor, este dat în mâna regelui Mesopotamiei și strigă; „Domnul a ridicat un izbăvitor… Otniel… și Duhul Domnului a venit peste el”. Din nou fac rău și sunt supuși lui Eglon al Moabului; Domnul ridică pe Ehud, care înfige un pumnal ascuns în tiran. Din nou păcătuiesc și sunt vânduți „lui Iabin, rege al Canaanului… căpetenia oștirii căruia era Sisera”. Și acum „Debora, o proorociță… a judecat pe Israel în vremea aceea”. Ea îl cheamă pe Barac: „Oare nu a poruncit Domnul Dumnezeul lui Israel… Mergi și te apropie de muntele Tabor?” Barac răspunde: „Dacă vei merge cu mine, atunci voi merge; dar dacă nu vei merge cu mine, atunci nu voi merge”. Astfel Debora merge; oastea lui Sisera este risipită, iar el însuși este ucis de mâna Iaelei, „binecuvântată între femei”.
Studiu
Teodoret explică mai întâi de ce cucerirea a fost lăsată în mod deliberat neterminată. Israel sub Iosua cucerise prin ajutorul cerului, nu prin propria vitejie; Dumnezeu a lăsat deci câteva națiuni în picioare pentru instruirea generației următoare:
ca și cei care au venit după el să învețe prin experiență purtarea de grijă a lui Dumnezeu și ca, prin necesitatea războiului, să cheme pe Stăpân spre alianță. Apoi se întoarce la cuvântul tulburător că Dumnezeu le-a lăsat „să încerce” pe Israel, refuzând orice sens care ar face pe Dumnezeu ignorant de rezultat. Încercarea este pentru noi, nu pentru El:
De aceea nu încearcă ca să învețe El însuși, ci ca să instruiască pe cei care sunt neștiutori. Încercarea scoate la iveală credința celor credincioși și descoperă necredința celorlalți —
ca să arate evlavia unuia și să osândească neevlavia celuilalt. Astfel chiar dușmanii lăsați în țară devin instrumentele de instruire ale lui Dumnezeu, învățând dependența și expunând sufletul.
Considerați
Considerare
Când Teodoret ajunge la Debora, întâmpină obiecția direct. De ce ar prooroci și conduce o femeie? Pentru că demnitatea rațiunii este una în ambele sexe:
Pentru că firea bărbaților și a femeilor este una. Căci femeia a fost zidită din Adam și a primit rațiune ca și el. El bănuiește că Dumnezeu a ridicat o femeie tocmai pentru a rușina pe bărbații care nu s-au ridicat la har —
Cred că Debora a fost și ea socotită vrednică de proorocie ca să osândească pe bărbații vremii aceleia— căci demnitatea ei a fost limpede recunoscută, astfel încât
Când niciunul dintre ei nu s-a aflat vrednic de har, ea a primit darul Preasfântului Duh, iar Barac nu a vrut să meargă la luptă fără ea. Aici antiohianul sobru atinge inima rânduielii Evangheliei asupra lumii. Harul proorociei a căzut peste Debora nu ca o excepție care dovedește valoarea mai mică a femeii, ci ca un semn al valorii pe care o are firea omenească înaintea lui Dumnezeu — valoarea ridicată la culme când Cuvântul a luat trup de la o femeie, Fecioara Născătoare de Dumnezeu, și când la Cincizecime „fiii voștri și fiicele voastre vor prooroci”. Ușa aceasta deschisă — că Dumnezeu varsă Duhul Său unde voiește, peste cei smeriți, ca să rușineze pe cei tari — este deschisă larg pentru totdeauna în Hristos, care a ales lucrurile slabe ale lumii ca să le încurce pe cele tari.
Răspunde
Răspuns
Luați mai întâi mângâierea învățăturii lui Teodoret despre națiunile lăsate să încerce pe Israel. Dușmanii pe care Dumnezeu nu îi îndepărtează deodată — slăbiciunea statornică, încercarea care nu se ridică — nu sunt semne că El v-a uitat. Ei sunt lăsați ca să învățați prin experiență purtarea Sa de grijă și să fiți siliți, „prin necesitatea războiului”, să chemați pe Stăpân. Dușmanul nebiruit este un învățător al rugăciunii; nu deznădăjduiți că lupta continuă, ci lăsați-o să vă instruiască în dependență. Și luați seama cum citiți încercările voastre: Dumnezeu vă încearcă nu ca să descopere ce sunteți — El știe deja — ci ca să vă instruiască, să scoată la iveală credința voastră ascunsă. Apoi învățați de la Debora valoarea pe care Dumnezeu o pune pe fiecare suflet. El a vărsat Duhul Său peste o femeie ca să rușineze o vârstă de bărbați nevrednici, pentru că firea bărbatului și a femeii este una înaintea Lui. Așa că nu disprețuiți niciodată darul pe care Dumnezeu îl poate da prin cei smeriți și nu vă scuzați niciodată de chemarea Sa prin a vă pleda micimea. Dacă El a socotit-o pe Debora vrednică de Preasfântul Duh, El vă poate face și pe voi un vas al harului Său; mergeți unde vă trimite, așa cum Barac nu a vrut să meargă fără proorociță, încrezându-vă că Domnul care luptă pentru poporul Său nu vă va trimite singuri.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeule, care ai lăsat națiunile în țară nu ca să-Ți părăsești poporul, ci ca să-i înveți prin experiență purtarea Ta de grijă și să-i silești să Te cheme în ziua luptei: când nu îndepărtezi deodată dușmanii care apasă asupra mea, dă-mi har să învăț de la ei dependența de Tine și să prefac fiecare încercare într-o chemare a numelui Tău. Tu mă încerci nu ca să înveți ce sunt, căci Tu știi toate, ci ca să mă instruiești pe mine, cel neștiutor; lasă ca încercarea să afle credință în mine, nu neevlavie. Te binecuvântez că firea bărbatului și a femeii este una în ochii Tăi și că ai vărsat darul Preasfântului Tău Duh peste Debora, o mamă în Israel, ca să rușineze pe cei tari; fă-mă și pe mine un vas vrednic al harului Tău și lasă-mă să merg oriunde mă trimiți. Căci în Hristos Iisus nu este nici bărbat, nici femeie, ci toți sunt una în El. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, care alegi pe cei smeriți ca să-i încurci pe cei tari, cu Tatăl și cu Preasfântul Duh, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →