Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 6 — cu Simeon
Deschidere
În spiritul căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, expunerea sa luminoasă a capitolului 6 din Romani. Căldura omiletică a lui Simeon ne invită să vedem cum Evanghelia, departe de a slăbi legăturile sfințeniei, îl leagă pe credincios mai strâns de Domnul înviat. Prin aceste cuvinte străvechi, dar vii, suntem chemați să examinăm unirea noastră baptismală cu Hristos și să umblăm într-o viață nouă. Fie ca același har care a susținut amvonul lui Simeon să ne deschidă acum inimile pentru a primi cuvântul cu blândețe și bucurie.
Citește
Citire
Să dăm acum ascultare capitolului al șaselea din Epistola către Romani. Într-un spirit de atenție liniștită, citim argumentul Apostolului că harul nu încurajează păcatul, ci mai degrabă asigură sfințenia. Fie ca Duhul Sfânt să ne pregătească mințile pentru a primi textul sacru așa cum l-a primit Simeon însuși, ca să fim și ascultători și împlinitori ai cuvântului.
Studiu
Simeon începe prin a confrunta presupusa tendință a Evangheliei.
Presupusa tendință a Evangheliei de a încuraja păcatul — Evanghelia, desigur, atunci când este expusă așa cum a expus-o Sfântul Pavel, are, pentru un observator superficial, acest aspect — [Mărește foarte mult harul lui Dumnezeu în mântuirea omului căzut. Ea prezintă acel har în toată libertatea și în toată plinătatea sa. Oferă mântuirea în mod liber, 'fără bani și fără preț'. Oferă mântuirea prin dreptatea altuia, chiar dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru întrupat. Oferă mântuirea numai prin credință, fără fapte; zicând: 'Celui ce nu lucrează, dar crede în Cel ce îndreptățește pe cel nelegiuit, credința lui îi este socotită ca dreptate [Note: Romani 4:5 .].'El dezvăluie apoi siguranța pe care Evanghelia o oferă pentru sfințenie.
] Dar, ca răspuns la toate aceste obiecții, voi arăta, II. Siguranța pe care o oferă pentru practicarea sfințeniei universale — Fără îndoială, nimic altceva decât harul divin nu poate asigura practicarea sfințeniei: și, pentru un om lipsit de acel principiu sfințitor, toate sentimentele, de orice fel, vor fi ineficiente pentru purificarea sufletului său. Un om poate mărturisi cea mai mare considerație pentru faptele bune, totuși să nu le îndeplinească; sau poate mărturisi cea mai mare considerație pentru Hristos și să nu-I dea ascultarea inimii: dimpotrivă, poate 'preface harul lui Dumnezeu în desfrânare [Note: Iuda, ver. 4.].' Dar, în măsura în care orice principii pot prevala, cele ale Evangheliei, atunci când sunt îmbrățișate în puritatea lor, se vor dovedi a produce sfințenie atât a inimii, cât și a vieții. Așa declară Apostolul, ca răspuns la obiecția menționată mai înainte.Simeon expune apoi conformitatea baptismală a credinciosului cu Hristos.
Pentru a intra pe deplin în argumentul Apostolului, vedeți ce mărturisește un om la prima sa intrare în Biserica lui Hristos — [El este 'botezat în Hristos': în Hristos, 'care a murit pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră [Note: Romani 4:25 .].' Față de Mântuitorul, murind și înviind astfel, se simte obligat să se conformeze; murind păcatului, așa cum El a murit pentru păcat; și înviind, ca El, la o viață nouă și cerească [Note: ver. 8–11.]. Scufundarea sa, la vremea botezului, i-a reprezentat aceasta: și el, supunându-se la ea, s-a angajat să caute experiența acestei schimbări în sufletul său și să nu se odihnească până nu o va fi atins. Hristos, după răstignirea Sa, a fost îngropat: și în botez credinciosul este 'îngropat împreună cu Hristos'; și se angajează să devină la fel de separat de toate poftele sale de odinioară, precum Hristos a fost de toate preocupările acestei lumi pieritoare.El apasă apoi obligațiile durabile pe care botezul le pune asupra creștinului.
Iar aceeași putere care a lucrat în Hristos, ca să-L învieze din morți, lucrează cu putere în sufletul său, ca să împlinească în el această minunată înnoire după chipul dumnezeiesc. 'Hristos a fost înviat din morți prin slava Tatălui'; și prin aceeași putere slăvită credinciosul este în stare să 'umble într-o viață nouă'. Acum, toate acestea le mărturisește un om în botezul său: atunci, în văzul lui Dumnezeu și al lumii, recunoaște că acestea sunt sentimentele sale cele mai hotărâte și obligațiile sale neschimbătoare. El declară, înaintea tuturor, că datorează totul lui Hristos și este obligat să folosească fiecare facultate a sufletului său pentru Hristos; 'trăind cu totul pentru acel Mântuitor care a murit pentru el și a înviat din nou [Note: Romani 14:7-8 .].'
Considerați
Considerare
Simeon încheie prin a declara adevărata tendință a Evangheliei.
Poftele mele care sunt răstignite nu vor coborî niciodată (Dumnezeu ajutându-mă) de pe cruce: acolo sunt sortite pierii: și cu cât mor mai repede, cu atât mai bine. Noua mea viață va fi petrecută așa cum este a lui Hristos, în împlinirea slujbei care mi-a fost încredințată și în slăvirea Dumnezeului meu. Creștinilor, aceasta este starea la care trebuie să aspirați; și dacă vă odihniți în ceva mai puțin decât aceasta, nu sunteți vrednici de numele de creștin.] În acest subiect putem vedea, 1. Tendința proprie a Evangheliei — [Tendința proprie a Evangheliei este de a 'ne sfinți pe deplin' și de a ne face curați, așa cum Hristos Însuși este curat [Note: 1Tes 5:23 . 1 Ioan 3:3 .], Și oricât de mult ar calomnia dușmanii Evangheliei, zicând că tinde spre desfrânare, ei arată că cred că este o învățătură după evlavie, prin ofensa excesivă pe care o iau la cea mai mică neîmplinire din purtarea creștinului.El încheie cu criteriul prin care credința vie este cunoscută.
Dacă nu ar ști că principiile sale cer și tind spre cea mai înaltă perfecțiune posibilă, de ce sunt atât de ofensați și de ce se bucură atât de mult la cea mai mică imperfecțiune? Tendința proprie a Evangheliei este atunci sfințenia, dușmanii înșiși fiind judecători.] 2. Criteriul adevărat prin care să judecăm credința noastră în Hristos — [Nu vom dispreți alte părți ale experienței creștine; dar singurul test sigur prin care să ne încercăm pe noi înșine este gradul în care suntem morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu — — — 'Pomul trebuie cunoscut după roadele sale' — — —] 3. Legătura dintre datoria noastră și fericirea noastră — [Am fixat standardul datoriei creștine sus. Adevărat: dar se îndoiește cineva dacă o astfel de conformitate cu Hristos nu este și fericirea noastră cea mai adevărată? Cu adevărat, cerul însuși constă în aceasta: 'Vom fi ca El, când Îl vom vedea așa cum este [Note: 1 Ioan 3:2 .].'
Răspunde
Răspuns
Cum modelează propria mea mărturisire baptismală tiparul zilnic al vieții mele? În ce feluri sunt ispitit să tratez harul ca pe o permisiune mai degrabă decât ca pe o chemare la sfințenie? Unde văd pe Hristos cel înviat formând în mine o ascultare nouă și de bunăvoie?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, care ne-ai unit cu Tine în asemănarea morții și învierii Tale, dă-ne har ca să ne socotim morți într-adevăr păcatului și vii pentru Dumnezeu prin Tine. Păzește-Ți Biserica de orice noțiune falsă care ar despărți îndreptățirea de sfințire. Fie ca același Duh care Te-a înviat din morți să lucreze cu putere în noi, ca să umblăm într-o viață nouă și să Te slăvim atât în trup, cât și în duh. Ține-ne statornici în făgăduințele noastre baptismale, ca lumea să vadă în noi puterea Evangheliei Tale spre sfințenie; prin mila Ta, o, binecuvântate Mântuitor, care trăiești și domnești cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →