Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 109-110 — cu Whedon
Deschidere
Iubiților, ne adunăm astăzi sub lumina statornică a Comentariului lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament pentru a parcurge Psalmii 109 și 110. Citirea atentă wesleyană a lui Whedon ține atât guvernarea morală a lui Dumnezeu, cât și revelarea deplină a lui Hristos înaintea ochilor noștri. Cu atenție cuvenită vom auzi cum acești psalmi, deși străvechi, încă formează Biserica în adevăr, avertizare și nădejde. Duhul care l-a inspirat pe David să ne călăuzească studiul, ca să creștem în dragoste sfântă și credință statornică.
Citește
Citire
Să citim acum cu glas tare acești doi psalmi, îngăduind cuvintelor inspirate să răsune în inimile noastre. Luați aminte la strigătele celui drept care suferă și la Domnul înălțat care șade la dreapta Tatălui. Citiți încet, oprindu-vă unde Duhul vă îndeamnă, și primiți Scriptura ca adevăr viu pentru poporul lui Dumnezeu.
Studiu
Whedon începe prin a prezenta caracterul și poziția canonică a așa-numitului Psalm imprecator.
Introducere. Pentru mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David. Acesta a fost numit, prin excelență, „Psalmul imprecator” și, din această pricină, a fost o piatră de poticnire pentru nu puțini. S-a presupus că intră în conflict cu duhul Noului Testament și cu toată adevărata evlavie. Pe de altă parte, apare în canonul sfânt sub formă lirică, pentru folosire publică în închinare, și este încredințat mai-marelui cântăreților spre a fi cântat. Trebuie, așadar, să cuprindă adevăr și să se armonizeze în duh cu o închinare plăcută lui Dumnezeu. Ca toată Scriptura inspirată, tendința sa, chiar dacă are un ton de avertizare, trebuie să fie ziditoare. Trebuie să primim psalmul în acest caracter sau să-l respingem cu totul, așa cum trebuie să procedăm cu toți ceilalți psalmi ce conțin expresii asemănătoare. Greșeala care i-a rătăcit pe atât de mulți vine din presupunerea că psalmistul este mânat de sentimente personale de răzbunare împotriva vrăjmașilor săi.El dezvăluie apoi dimensiunile etice și profetice care guvernează cererile psalmului.
Dar aceasta contrazice atât psalmul însuși, cât și etica Vechiului și Noului Testament, precum și caracterul cunoscut al lui David. În psalm (Psalmii 109:1; Psalmii 109:30), David mărturisește „laudă” adusă lui Dumnezeu pentru răspunsurile pe care le așteaptă la aceste cereri. În Psalmii 109:4 se dă cu totul rugăciunii, așteptând ajutor numai de la Dumnezeu. În Psalmii 109:26-27, mărturisește că a pus problema atât de deplin înaintea lui Dumnezeu, supunând-o voii și modului Său de a îndrepta, încât, atunci când se va împlini, chiar și vrăjmașii săi să știe că „Domnul a făcut-o”. În Psalmii 109:31 dorește ca rezultatul moral să fie o convingere publică că Dumnezeu va sta la dreapta celui sărac, ca să-l mântuiască de cei ce vor să-i osândească sufletul.” Aceste sentimente nu pot fi în armonie cu sentimentele de răzbunare particulară, ci țin de cele mai înalte concepții despre caracterul lui Dumnezeu și despre ceea ce se cuvine legii publice, drepturilor omului și guvernării morale.Trecând la psalmul însoțitor, Whedon expune orizontul său distinct mesianic.
Introducere. Un psalm al lui David. Aceasta este una dintre cele mai înalt mesianice profeții din Psaltire. A fost recunoscută ca atare chiar de iudei (vezi la Psalmii 110:1); este recunoscută universal de creștini; și este citată mai des în Noul Testament decât orice altă porțiune egală din Psalmi. Vezi notele. În limbaj potrivit timpurilor Vechiului Testament, autorul afirmă direct despre Hristos ceea ce depășea orice tip sau profeție revelată până atunci. Subiectul psalmului este Mesia în caracterul său triplu de împărat, biruitor și preot. Niciun monarh evreu, fie în persoana sa, fie în dinastie, nu a întrupat toate aceste funcții. Nu putem, așadar, privi spre istoria evreiască pentru vreo persoană care să prefigureze acest caracter complex, în timp ce pentru preoția aaronică era cu totul străin și potrivnic. Ideea este nouă și rezultă dintr-o revelație directă. La o dată timpurie a istoriei evreiești, totuși, găsim caracterul împărătesc și preoțesc unite în persoana tainică a lui Melhisedec (Geneza 14:18), care acum, pentru prima oară, este adus ca tip al lui Hristos, dar, fiind înaintea cultului mozaic, este rezervat să fie explicat doar în Noul Testament. Evrei 6:20; Evrei 7:1-10. Oricât de îndrăzneț stă în prim-planul profeției, trebuie să aibă o ocazie istorică, ale cărei urme nu trebuie pierdute din vedere în interpretare, și niciuna nu pare mai potrivită decât evenimentele din 2 Samuel 7, ca supliment la Psalmii 2.El expune apoi oracolul de început în care David îl adresează pe Mesia ca Domn.
Că iudeii din vremea Mântuitorului nostru au admis aplicarea acestui pasaj la Hristos este dovedit din citarea lui de către El (Matei 22:41-45), unde întreaga greutate a argumentului depindea de admiterea și credința lor în legitimitatea unei asemenea aplicări, singura întrebare fiind dacă Isus era Hristosul. Folosind forma cu sufix Adonee, Domnul meu (care este forma în care Septuaginta și Mântuitorul nostru, τω Κυριω μου, folosesc pasajul), David se distinge clar de Mesia, pe care îl face să stea în persoană și domnie într-o viziune obiectivă clară, ceea ce depășește frazeologia din Psalmii 2:7: „Domnul a zis către mine”, etc. Aceeași vedere este dusă mai departe cu tărie în Marcu 12:35-37; Faptele 2:34-35. Șezi la dreapta Mea. Locul de cinste și putere, imediat după rege, și împărtășind guvernarea ca vicerege. Vezi 1 Împărați 2:19; Matei 20:21 și compară Efeseni 1:20; Coloseni 3:1.
Considerați
Considerare
Whedon apasă concluzia decisivă că duhul psalmistului este în acord cu Evanghelia însăși.
Versetul 30. 30. Voi lăuda cu mare bucurie. Cum răspunsul rugăciunilor psalmistului și împlinirea profețiilor sale de avertizare aveau să fie pentru el o izbăvire însemnată, precum și o confirmare a principiilor drepte, tot așa lauda sa pentru acestea avea să fie adusă cu mare bucurie, cu prisosință, cu toată puterea sa. Aceasta arată că duhul și exemplul acestui psalm sunt în armonie cu gândul lui Dumnezeu și, prin urmare, cu etica esențială atât a Legii, cât și a Evangheliei.El mai argumentează că David vorbește în persoana lui Hristos atunci când psalmul ajunge la trădător.
Potrivit acestei vederi, în măsura în care psalmul se aplică la Hristos și la prigonitorii Săi, îndeosebi la trădător, David vorbește în persoana lui Hristos. Aceasta este o judecată dreaptă și se aplică și Psalmului 69 și tuturor celorlalți psalmi predictivi tipici.
Răspunde
Răspuns
1. Cum modelează citirea de către Whedon a guvernării morale divine felul în care auziți limbajul puternic al acestor psalmi?
2. În ce feluri vă mângâie înălțarea lui Hristos la dreapta Tatălui în mijlocul conflictului prezent?
3. Unde vă invită Duhul să vă supuneți mai deplin domniei lui Mesia înviat astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv și suveran, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Daniel D. Whedon și pentru lumina pe care comentariul său o revarsă asupra Cuvântului Tău sfânt. Dă-ne, Te rugăm, aceeași minte cuvenită care primește atât avertizarea, cât și făgăduința fără teamă. Fie ca Hristos cel înălțat să domnească în inimile noastre și Biserica Sa să fie păstrată curată și statornică până când orice vrăjmaș va fi pus sub picioarele Sale. Întărește-ne să ne rugăm neîncetat, să iubim fără ipocrizie și să nădăjduim fără șovăire. Prin Isus Hristos, Domnul nostru, care trăiește și domnește împreună cu Tine și cu Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu, în veci. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →