Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa
Apocalipsa 21 — cu Gill
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Expunerea întregii Biblii a lui John Gill, baptist particular. În tratarea sa atentă a capitolului 21 din Apocalipsa, Gill dezvăluie viziunea apostolului despre cerul nou și pământul nou cu precizie și reverență. Expunerea sa îi invită pe credincioși să contemple gloria viitoare a Bisericii sub domnia lui Hristos. Pe măsură ce îi urmăm comentariile, suntem călăuziți verset cu verset prin promisiunile înnoirii, ale curăției și ale locuirii veșnice cu Dumnezeu. Să lase perspectivele lui Gill să ne întărească speranța și să ne adâncească dorul după acea zi.
Citește
Citire
Întoarceți-vă acum la Apocalipsa capitolul 21 și citiți întregul capitol cu încetineală. Lăsați cuvintele apostolului să se așeze în inima voastră în timp ce vă închipuiți coborârea cetății sfinte și glasul care declară că Dumnezeu va locui cu poporul său. Observați absența lacrimilor, a morții și a durerii. Lăsați imaginile miresei și ale izvorului vieții să vă trezească afecțiunile pentru Domnul care face toate lucrurile noi.
Studiu
Gill începe prin a aborda viziunea cerului nou și a pământului nou.
Nici această viziune nu trebuie interpretată ca fiind Biserica triumfătoare în cer sau gloria ultimă a sfinților acolo; deoarece noua Ierusalim descrisă aici coboară din cer, adică pe pământ, unde sfinții vor domni cu Hristos; și deoarece Biserica este reprezentată ca o mireasă, pregătită și împodobită pentru soțul ei, dar nu încă la intrarea în această stare, predată lui; și deoarece se spune că cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, adică pe pământ; iar această locuire a lui Dumnezeu cu ei este ca într-un cort, care este mobil și pare a fi distinct de starea fixă a sfinților în gloria ultimă; la care se poate adăuga că în această stare, Hristos, ca Împărat al sfinților, va fi glorificat în mod deosebit și distinct, în timp ce în cea ultimă, când împărăția este predată Tatălui, Dumnezeu va fi totul în toate: aceasta trebuie deci înțeleasă ca starea glorioasă a Bisericii în timpul celor o mie de ani ai legării Satanei și al vieții și domniei sfinților cu Hristos; cetatea sfântă și noul Ierusalim este același cu cetatea iubită din Apocalipsa 20:9, ceea ce este acolo doar sugerat pe scurt, este aici descris pe larg și insistat; acesta va fi timpul și starea când Biserica întâilor născuți, ale căror nume sunt scrise în cer, se va întâlni prima dată împreună și va fi adusă la Hristos și va fi prezentată de El Sieși o Biserică glorioasă, fără pată sau zbârcitură sau ceva de acest fel, iar Hristos va domni glorios printre ei: scaunul acestei stări a Bisericii va fi „cerul nou” și „pământul nou” pe care Ioan l-a văzut și care sunt aceleași despre care vorbește Petru, în care locuiește dreptatea sau în care locuiesc numai persoane drepte, 2 Petru 3:13, căci așa cum primul cer și pământ atât aici cât și acolo trebuie înțelese literal, tot așa în același mod cerul nou și pământul nou; care vor fi noi nu în privința substanței, ci a calităților lor; vor fi înnoite sau curățate de tot ce este neplăcut și este efectul păcatului omului; primul cer și pământ au fost făcute mai ales pentru oameni, dar din cauza păcatului omului pământul a fost blestemat și a dat spini și mărăcini, iar atât pământul cât și aerul sau cerul au fost însoțite de vapori nocivi etc.Gill examinează apoi cetatea sfântă care coboară din cer.
Versetul 2. Și am văzut, eu Ioan, cetatea sfântă,.... Aceeași cu cetatea iubită din Apocalipsa 20:9, Biserica lui Dumnezeu: uneori Biserica luptătoare este numită cetate, ai cărei sfinți sunt acum concetățeni, guvernați de legi sănătoase și bucurându-se de multe privilegii; dar aici este vizată adunarea generală și Biserica întâilor născuți sau toți aleșii lui Dumnezeu, întregul trup și societate a lor, fiind ca o cetate, strâns uniți; numită sfântă, nu numai pentru că a fost pusă deoparte pentru sfințenie de Dumnezeu Tatăl și păcatele ei ispășite prin sângele lui Hristos, sau pentru că El este făcut sfințire pentru ei, sau pentru că este sfințită lăuntric de Duhul lui Dumnezeu, ceea ce acum este doar în parte; ci pentru că vor fi perfect sfinți în ei înșiși, fără existența păcatului în ei sau vreo pată a lui pe ei: iar Ioan, pentru a întări mai puternic adevărul acestei viziuni, își exprimă numele, cine a văzut-o, căruia Dumnezeu i-a trimis îngerul Său și i-a arătat prin aceste viziuni apocaliptice ce va fi după aceea; deși numele este omis în copia alexandrină și în versiunile siriacă, arabă și etiopiană: noul Ierusalim; Biserica lui Dumnezeu, atât în Vechiul cât și în Noul Testament, este adesea numită Ierusalim, la care numele ei, care înseamnă viziunea păcii, se potrivește; era cetatea marelui Împărat, unde se suiau semințiile la închinare; era o cetate liberă și fortificată: starea Bisericii evanghelice în imperfecțiunea ei este numită Ierusalimul ceresc și Ierusalimul de sus, care este liber și mama tuturor; iar aici Biserica în starea ei perfectă este numită noul Ierusalim, unde va fi pace și prosperitate deplină; și care este numit nou pentru că își are scaunul în cerul nou și pământul nou: locuitorii cărora vor apărea în veșmintele lor noi și strălucitoare ale nemuririi și slavei; și pentru a o deosebi de vechiul Ierusalim și chiar de starea anterioară a Bisericii; căci acesta va fi a treia oară când Ierusalimul va fi zidit, după cum spun evreii, și anume în vremea Împăratului Mesia: coborând de la Dumnezeu din cer; ceea ce nu înseamnă originea spirituală și cerească a sfinților, fiind născuți de sus, din care cauză Biserica este numită Ierusalimul ceresc; ci o coborâre locală a tuturor sfinților cu Hristos din al treilea cer în văzduh, unde vor fi întâmpinați de sfinții vii; iar trupurile lor fiind înviate și unite cu sufletele lor, vor domni cu Hristos pe pământul cel nou: și aceasta este „clădirea pe care evreii spun că Dumnezeu o va pregăti pentru Ierusalimul care este sus, לנחתא, „ca să coboare în ea””: pregătită ca o mireasă împodobită pentru soțul ei; Hristos este soțul sau mirele, iar Biserica este soția și mireasa Lui; și în aceste caractere vor apărea amândoi în acest timp, când căsătoria dintre ei va fi desăvârșită: iar Biserica poate fi spusă că este pregătită ca atare, când toți aleșii lui Dumnezeu sunt adunați, numărul sfinților este desăvârșit; când lucrarea bună a harului este împlinită în ei toți și ei sunt toți îmbrăcați în dreptatea lui Hristos: și să fie „împodobită”, când nu numai că sunt îmbrăcați cu haina dreptății și veșmintele mântuirii și sunt înfrumusețați cu harurile Duhului, ci și cu veșmintele strălucitoare ale nemuririi și slavei.Gill se îndreaptă apoi spre marele glas care anunță cortul lui Dumnezeu cu oamenii.
Versetul 3. Și am auzit un glas mare din cer,.... Fie al unui înger, fie mai degrabă al lui Hristos sau al lui Dumnezeu Însuși; deoarece copia alexandrină și versiunea latină vulgată citesc „de pe tron”, zicând: iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii; în aluzie la cortul care era cu israeliții și la „Shechinah” sau Maiestatea divină care era în mijlocul lor și ca împlinire a promisiunii din Ezechiel 37:27 în sensul ei deplin; și înseamnă ceva distinct de prezența spirituală a lui Hristos în Biserica Sa, ca cort și templu al Său și în inimile poporului Său; și de slava cerească sau starea ultimă de fericire, în care vor fi „cu El” și nu ca într-un cort, ci ca într-o cetate care are temelii: expresia pare să denote prezența personală a lui Hristos cu sfinții Săi în fire omenească, asemănătoare, deși diferită de cea din timpul umilinței Sale; atunci a locuit sau a cortuit cu oamenii pe pământ, dar era în chip de rob; dar acum va apărea într-un trup glorios și într-adevăr în toată slava Sa personală și va domni printre ei ca Împăratul lor: și El va locui cu ei; în persoană și nu prin Duhul Său sau prin credință, ca înainte, nici ca un călător doar pentru o noapte; ci va locui cu ei timp de o mie de ani și după aceea pentru totdeauna: Hristos și Biserica Sa vor fi acum veniți împreună ca soț și soție: și ei vor fi poporul Lui; adică vor apărea ca poporul Său al legământului, ceea ce va fi fără nicio îndoială; aceasta se face manifestă într-o anumită măsură în chemarea eficientă; dar încă nu apare nici sfinților înșiși, nici altora, ce sunt și ce vor fi, dar acum va fi evident și neîndoielnic.
Considerați
Considerare
Gill încheie evidențiind moștenirea promisă biruitorului.
Versetul 7. Cel ce biruiește,.... Toți vrăjmașii spirituali, păcatul, Satana și lumea, fiara anticristică, chipul ei, semnul și numărul numelui ei; care este mai mult decât biruitor prin Hristos; unul care perseverează până la sfârșit, în ciuda tuturor ispitelor, încercărilor și dificultăților; :- , va moșteni toate lucrurile; împărăția lui Hristos în starea noului Ierusalim și toate lucrurile din ea; cerul, slava și fericirea veșnică și mântuirea veșnică; da, pe Dumnezeu Însuși, care este partea și răsplata cea mare peste măsură a poporului Său și va fi totul în toate.
Răspunde
Răspuns
Cum schimbă promisiunea unei creații înnoite perspectiva voastră asupra suferinței prezente? În ce fel imaginea lui Dumnezeu locuind cu poporul Său vă stimulează mersul zilnic cu Hristos? Care aspect al moștenirii biruitorului vă încurajează cel mai mult să perseverați astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, Te lăudăm pentru promisiunea sigură a unui nou cer și a unui nou pământ unde vei locui cu cei răscumpărați ai Tăi, ștergând orice lacrimă și făcând toate lucrurile noi prin lucrarea împlinită a lui Hristos. Fixează-ne inimile pe acea slavă viitoare, ca să biruim prin sângele Mielului, să umblăm în sfințenie și să tânjim după ziua când Noul Ierusalim va coborî și vom vedea Fața Ta. Ține-ne statornici în Evanghelia harului până când va răsări acea dimineață. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →