← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Rut

Rut 4 — cu Matei Henry

Rut 4Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry asupra capitolului 4 din Rut ne invită în actul final al răscumpărării, unde credincioșia legământului întâlnește dreptatea publică. Henry arată cum tranzacțiile atente ale lui Boaz la poarta cetății asigură atât pământul cât și moștenirea, prefigurând realități evanghelice mai mari. Reflecțiile sale evidențiază virtuțile liniștite ale lui Rut și inima generoasă a răscumpărătorului ei, reamintindu-ne că Dumnezeu țese vieți obișnuite în scopuri extraordinare. Pe măsură ce urmăm expunerea lui Henry, vedem cum integritatea, rugăciunea și providența converg pentru a păstra o linie de familie destinată unei semnificații eterne. Lecția de astăzi ne atrage să considerăm cum propriile noastre alegeri răsună prin generații atunci când sunt aliniate cu planul răscumpărător al lui Dumnezeu.
Citește
Acordă câteva momente de liniște pentru a citi integral capitolul 4 din Rut. Observă tranzacția publică de la poartă, rugăciunile rostite asupra noii gospodării și bucuria surprinzătoare care umple brațele Naomei. Lasă ritmul constant al narațiunii să te atragă în frumusețea răscumpărării împlinite și celebrate. În timp ce citești, cere Duhului să-ți pregătească inima pentru perspectivele pe care Matei Henry le dezvăluie din aceste versete.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a detalia adunarea bătrânilor de către Boaz la poarta cetății. Aici, 1. Boaz convoacă imediat o curte. Este probabil că el însuși era unul dintre bătrânii (sau consilierii) cetății; căci era un om puternic în bogăție. Poate că era părintele cetății și ședea la loc de cinste; căci pare aici să fi urcat la poartă ca unul care are autoritate, și nu ca o persoană obișnuită; asemenea lui Iov, cap. xxix. 7, etc. Nu putem presupune că era mai puțin decât un magistrat în cetatea sa, el care era nepot al lui Nahșon, prinț al lui Iuda; și culcarea lui la capătul unui morman de grâne în aria de seceriș în noaptea precedentă nu era deloc incompatibilă, în acele zile de simplitate, cu onoarea de a ședea ca judecător la poartă. Dar de ce era Boaz atât de grăbit, de ce atât de dornic de această căsătorie? Rut nu era bogată, ci trăia din milostenie; nu era onorabilă, ci o străină săracă. Niciodată nu s-a spus că era frumoasă; dacă fusese vreodată așa, putem presupune că plânsul, călătoriile și culesul i-au ofilit crinii și trandafirii. Dar ceea ce l-a făcut pe Boaz să se îndrăgostească de ea și să fie dornic să grăbească afacerea a fost faptul că toate vecinele ei erau de acord că era o femeie virtuoasă. Aceasta i-a stabilit prețul cu mult peste rubine (Prov. xxxi. 10); și de aceea el gândește că, dacă prin căsătoria cu ea ar putea să-i facă o adevărată bunătate, ar face și sieși o foarte mare bunătate. El va aduce deci totul la încheiere imediat. Nu era zi de curte, dar a adunat zece bărbați dintre bătrânii cetății să se întâlnească cu el în sala de la poartă, unde se obișnuia să se trateze afacerile publice, v. 2. Atâția, este probabil, prin obiceiul cetății, formau o curte completă. Boaz, deși judecător, nu voia să fie judecător în propria sa cauză, ci dorea concursul altor bătrâni. Intențiile cinstite nu se tem de o examinare publică. 2. El își cheamă rivalul să vină și să audă chestiunea care urma să-i fie propusă (v. 1): 'Ho, cutare, șezi aici.' L-a chemat fără îndoială pe nume, dar istoricul divin nu a socotit potrivit să-l înregistreze, căci, pentru că a refuzat să ridice numele celui mort, nu merita ca numele lui să fie păstrat pentru generațiile viitoare în această istorie. Providența l-a favorizat pe Boaz aranjând ca acest rudă să treacă pe acolo atât de oportun, exact când chestiunea era gata să-i fie propusă. Marile afaceri sunt uneori mult înaintate de circumstanțe mărunte, care le facilitează și le grăbesc. 3. El propune celuilalt rudă răscumpărarea pământului Naomei, care, este probabil, fusese ipotecat pentru bani ca să cumpere pâine când era foametea în țară (v. 3): 'Naomi are o bucată de pământ de vânzare, și anume dreptul de răscumpărare al acestuia din mâinile ipotecarului, pe care este dispusă să-l cedeze;' sau, cum cred unii, era zestrea ei pe viață, și, lipsindu-i banii, pentru o sumă mică ar vinde interesul ei moștenitorului de drept, care era cel mai potrivit să fie cumpărătorul. Aceasta îi dă rudeniei înștiințare legală (v. 4), ca să aibă dreptul de preempțiune. Oricine l-ar avea trebuie să plătească pentru el, și Boaz ar fi putut spune: 'Banii mei sunt la fel de buni ca ai rudeniei mele; dacă am chef de el, de ce să nu-l cumpăr în particular, deoarece am avut prima ofertă, și să nu spun nimic rudeniei mele?' Nu, Boaz, deși suficient de dornic de cumpărătură, nu ar face un lucru atât de josnic ca să ia o afacere peste capul altui om care era mai apropiat rudă; și suntem învățați prin exemplul lui să fim nu doar drepți și cinstiți, ci corecți și onorabili, în toate tranzacțiile noastre, și să nu facem nimic ce nu am dori să vadă lumina, ci să fim deschiși. 4. Ruda părea dornică să răscumpere pământul până când i s-a spus că, dacă ar face asta, trebuie să se căsătorească cu văduva, și atunci s-a retras. Îi plăcea pământul destul de mult, și probabil l-a prins cu atât mai lacom cu cât spera că săraca văduvă, fiind sub necesitatea de a vinde, el ar avea o afacere și mai bună: 'Îl voi răscumpăra' (a spus el) 'cu toată inima mea,' gândind că ar fi un adaos frumos la moșia lui, v. 4. Dar Boaz i-a spus că era o tânără văduvă în cauză, și, dacă ia pământul, trebuie s-o ia și pe ea cu el, Terra transit cum onere — Moșia trece cu această sarcină; fie legea divină, fie obiceiul țării l-ar obliga la asta, sau Naomi a insistat că nu va vinde pământul decât cu această condiție, v. 5. Unii cred că aceasta nu se referă la legea căsătoriei cu văduva fratelui (căci aceea pare să oblige doar copiii aceluiași tată, Deut. xxv. 5, cu excepția cazului în care prin obicei a fost extinsă ulterior la cea mai apropiată rudă), ci la legea răscumpărării moștenirilor (Lev. xxv. 24, 25), căci este un goel, un răscumpărător, care este căutat aici; și dacă așa este, nu prin lege, ci prin propria hotărâre a Naomei, cumpărătorul trebuia să se căsătorească cu văduva. Oricum ar fi fost, această rudă, când a auzit condițiile târgului, a refuzat (v. 6): 'Nu pot să-l răscumpăr pentru mine. Nu mă voi amesteca cu el în acești termeni, ca nu cumva să-mi stric propria moștenire.' Pământul, credea el, ar fi o îmbunătățire a moștenirii sale, dar nu pământul cu femeia; aceea ar strica-o. Poate credea că ar fi o coborâre pentru el să se căsătorească cu o astfel de văduvă săracă venită dintr-o țară străină și care aproape trăia din milostenie. Și-a imaginat că ar fi o pată pentru familia sa, ar strica sângele său și ar dezonora posteritatea sa. Virtuțile ei eminente nu erau suficiente în ochii lui pentru a contrabalansa aceasta. Parafrasa caldeeană face ca motivul acestui refuz să fie că avea o altă soție, și, dacă ar lua-o pe Rut, ar putea provoca ceartă și conflict în familia sa, ceea ce ar strica confortul moștenirii sale. Sau a crezut că ea ar putea să-i aducă mulți copii, și toți ar aștepta părți din moșia sa, ceea ce ar împrăștia-o în prea multe mâini, astfel încât familia ar face o figură mai mică. Aceasta îi face pe mulți să se ferească de marea răscumpărare: ei nu sunt dispuși să îmbrățișeze religia. Au auzit bine despre ea și nu au nimic de spus împotriva ei; îi vor da cuvântul lor bun, dar în același timp își vor da cuvântul bun cu ea; sunt dispuși să renunțe la ea și nu pot fi legați de ea, de teamă să nu-și strice propria moștenire în această lume. Cerul l-ar putea dori, dar sfințenia pot renunța la ea; nu se va potrivi cu poftele pe care le-au îmbrățișat deja și de aceea, oricine ar cumpăra cerul la acel preț, ei nu pot. 5. Dreptul de răscumpărare este cedat în mod corect lui Boaz. Dacă această rudă fără nume a pierdut o afacere bună, o moșie bună și o soție bună de asemenea, își poate mulțumi sieși pentru că nu a considerat-o mai bine, și Boaz îi va mulțumi pentru că i-a deschis calea către ceea ce a prețuit și a dorit mai presus de orice. În acele timpuri străvechi nu era obiceiul să se transmită moșii prin scrisori, ca mai târziu (Ier. xxxii. 10, etc.), ci printr-un semn sau ceremonie, ca la noi prin livrare și sezină, cum o numim de obicei, adică predarea sezinei, sezină a unei case prin darea cheii, a pământului prin darea ierbii și a crengii. Ceremonia folosită aici era că cel care ceda își scotea sandaua (caldeeanul spune că era mănușa mâinii drepte) și o dădea celui căruia îi făcea cedarea, indicând astfel că, orice drept avea să calce sau să meargă pe pământ, îl transmitea și îl transfera, pentru o considerație valoroasă, cumpărătorului: aceasta era o mărturie în Israel, v. 7. Și s-a făcut în acest caz, v. 8. Dacă această rudă ar fi fost obligată de lege să se căsătorească cu Rut, și refuzul său ar fi fost un dispreț al acelei legi, Rut ar fi trebuit să-i scoată sandaua și să-l scuipe în față, Deut. xxv. 9. Dar, deși relația sa ar fi trebuit într-o anumită măsură să-l oblige la datorie, totuși distanța relației ar putea servi să-l scutească de pedeapsă, sau Rut ar fi putut foarte bine să renunțe la ea, deoarece refuzul său era tot ce dorea de la el. Dar episcopul Patrick și cei mai buni interpreți cred că aceasta nu avea nicio legătură cu acea lege, și că scoaterea sandalei nu era nicio dizgrație ca acolo, ci o confirmare a cedării și o dovadă că nu a fost obținută fraudulos sau pe ascuns. Notați, Tranzacțiile corecte și deschise în toate chestiunile de contract și comerț sunt ceea ce toți aceia trebuie să-și facă conștiință dacă vor să se dovedească israeliți adevărați, fără viclenie. Cât de mult mai onorabil și cinstit vine Boaz la această cumpărătură decât dacă și-ar fi subminat în secret ruda și ar fi încheiat în particular o afacere cu Naomi, necunoscută lui. Cinstea se va dovedi cea mai bună politică. Henry examinează apoi solemnizarea publică a căsătoriei în fața martorilor. I. Că a fost solemnizată, sau cel puțin publicată, înaintea multor martori, v. 9, 10. 'Sunteți martori,' 1. 'Că am cumpărat moșia. Oricine o are, sau orice parte din ea, ipotecată lui, să vină la mine și își va primi banii, conform valorii pământului,' care a fost calculată după numărul de ani până la anul de jubileu (Lev. xxv. 15), când s-ar fi întors de la sine familiei lui Elimelec. Cu cât vânzările de moșii sunt mai publice, cu atât sunt mai bine protejate împotriva fraudelor. 2. 'Că am cumpărat văduva ca să-mi fie soție.' Nu a avut zestre cu ea; ce zestre avea era grevată, și nu ar fi putut s-o aibă fără a da pentru ea tot atât cât valora, și de aceea putea bine spune că a cumpărat-o; și totuși, fiind o femeie virtuoasă, a socotit că a făcut o afacere bună. Casa și bogățiile sunt moștenirea taților, dar o soție prudentă este mai de preț, este de la Domnul ca un dar special. El a intenționat, căsătorindu-se cu ea, să păstreze memoria celor morți, ca numele lui Mahlon, deși nu a lăsat fiu să-l poarte, să nu fie șters de la poarta locului său, ci prin acest mijloc să fie păstrat, ca să fie inserat în registrul public că Boaz s-a căsătorit cu Rut, văduva lui Mahlon, fiul lui Elimelec, ceea ce posteritatea, ori de câte ori ar avea ocazia să consulte registrul, ar observa în mod special. Și această istorie, fiind păstrată de dragul acelei căsătorii și al urmașilor ei, s-a dovedit un mijloc eficient de a perpetua numele lui Mahlon, chiar dincolo de gândul sau intenția lui Boaz, până la sfârșitul lumii. Și observați că deoarece Boaz a făcut această onoare celor morți, precum și această bunătate celor vii, Dumnezeu i-a făcut onoarea de a-l aduce în genealogia Mesia, prin care familia sa a fost înnobilată mai presus de toate familiile lui Israel; în timp ce cealaltă rudă, care se temea atât de mult să nu se diminueze și să nu-și strice moștenirea căsătorindu-se cu văduva, are numele, familia și moștenirea îngropate în uitare și dizgrație. O preocupare tandră și generoasă pentru onoarea celor morți și confortul văduvelor și străinilor săraci, niciunul dintre care nu poate întoarce bunătatea (Luca xiv. 14), este cu siguranță ceea ce Dumnezeu va fi bine plăcut și va răsplăti cu siguranță. Domnul nostru Isus este Goelul nostru, Răscumpărătorul nostru, Răscumpărătorul nostru veșnic. El a privit, asemenea lui Boaz, cu compasiune la starea deplorabilă a omenirii căzute. Cu un preț imens a răscumpărat pentru noi moștenirea cerească, care prin păcat fusese ipotecată și pierdută în mâinile dreptății divine, și pe care nu am fi fost niciodată în stare s-o răscumpărăm. De asemenea, a cumpărat un popor deosebit, pe care voia să și-l logodească, deși străini și străini, asemenea lui Rut, săraci și disprețuiți, ca numele acelei rase moarte și îngropate să nu fie șters pentru totdeauna. El a riscat să-și strice propria moștenire pentru a face aceasta, căci, deși era bogat, totuși pentru noi s-a făcut sărac; dar a fost abundent răsplătit pentru aceasta de Tatăl său, care, deoarece s-a smerit astfel, l-a înălțat foarte sus și i-a dat un nume mai presus de orice nume. Să ne recunoaștem obligațiile față de el, să ne asigurăm contractul cu el și să studiem în toate zilele noastre cum să-i facem onoare. Boaz, făcând o declarație publică a acestei căsătorii și cumpărături, nu numai că și-a asigurat titlul împotriva tuturor pretendenților, ca printr-o amendă cu proclamații, dar a pus onoare asupra lui Rut, a arătat că nu se rușina de ea și de originea și sărăcia ei, și a lăsat o mărturie împotriva căsătoriilor clandestine. Numai ceea ce este rău urăște lumina și nu vine la ea. Boaz a chemat martori la ceea ce a făcut, căci era ceva ce putea justifica și nu ar renega niciodată; și atâta respect se avea atunci, chiar și față de mulțimea disprețuită, încât nu doar bătrânii, ci toți oamenii care erau la poartă, trecând și repăsând, au fost chemați (v. 9) și ascultați (v. 11) când au spus: Suntem martori. Reflectând asupra rugăciunilor oferite, Henry evidențiază binecuvântările comunitare invocate. 2. Acum aici, (1.) Ei s-au rugat pentru Rut: Domnul să facă femeia care a intrat în casa ta asemenea Rahelei și Leei, adică 'Dumnezeu s-o facă o soție bună și o mamă roditoare.' Rut era o femeie virtuoasă, și totuși avea nevoie de rugăciunile prietenilor ei, ca prin harul lui Dumnezeu să fie făcută o binecuvântare pentru familia în care intrase. Ei s-au rugat ca ea să fie asemenea Rahelei și Leei, mai degrabă decât asemenea Sarei și Rebecăi, căci Sara nu avusese decât un fiu, și Rebeca doar unul care era în legământ, celălalt era Esau, care a fost respins; dar Rahela și Lea au zidit casa lui Israel: toți copiii lor erau în biserică și urmașii lor erau numeroși. 'Să fie o viță înfloritoare, roditoare, credincioasă lângă casa ta.' (2.) Ei s-au rugat pentru Boaz, ca el să continue să facă vrednic în cetatea căreia îi era podoabă și să fie acolo din ce în ce mai renumit. Ei au dorit ca soția să fie o binecuvântare în afacerile private ale casei, și soțul o binecuvântare în afacerile publice ale cetății, ca ea în locul ei, și el în al său, să fie înțelepți, virtuoși și de succes. Observați, Calea de a fi renumit este să faci vrednic. Marea reputație trebuie obținută prin mari merite. Nu este suficient să nu faci nevrednic, să fii inofensiv și inofensiv, ci trebuie să facem vrednic, să fim folositori și de folos generației noastre. Cei ce ar vrea să fie cu adevărat iluștri trebuie să strălucească în locurile lor ca niște lumini. (3.) Ei s-au rugat pentru familie: 'Să fie casa ta asemenea casei lui Fares,' adică 'să fie foarte numeroasă, să crească și să se înmulțească mult, ca și casa lui Fares.' Betleemitii erau din casa lui Fares și știau foarte bine cât de numeroasă era; în distribuirea semințiilor, acel nepot al lui Iacov a avut onoarea pe care niciunul dintre ceilalți nu a avut-o decât Manase și Efraim, că posteritatea sa a fost subdivizată în două familii distincte, Hețron și Hamul, Num. xxvi. 21. Acum ei s-au rugat ca familia lui Boaz, care era o ramură a acelei tulpini, să devină în timp la fel de numeroasă și mare ca întreaga tulpină acum era.
Considerați

Consideră

Henry încheie urmărind linia care duce la David și în cele din urmă la Hristos. IV. Rut este astfel adusă printre strămoșii lui David și ai lui Hristos, ceea ce a fost cea mai mare onoare. Genealogia este trasată aici de la Fares, prin Boaz și Obed, la David, și astfel duce spre Mesia, și de aceea nu este o genealogie fără sfârșit.
Răspunde
1. Unde în viața ta te-ar putea invita Dumnezeu să acționezi cu aceeași integritate publică pe care a arătat-o Boaz? 2. Cum provoacă sprijinul rugător al comunității pentru noua căsătorie modul în care sărbătorești poveștile răscumpărătoare ale altora? 3. În ce feluri ești chemat să ai încredere că credincioșia ta liniștită de astăzi poate servi unor scopuri mult dincolo de propria ta viață?
Roagă-te
Răscumpărător milostiv, îți mulțumim pentru exemplul lui Boaz și Rut păstrat pentru instruirea noastră. Învață-ne să prețuim integritatea mai presus de comoditate și să ne conducem afacerile deschis înaintea Ta și a altora. Binecuvântează gospodăriile noastre cu același spirit de rugăciune care a înconjurat această căsătorie antică. Ca și Naomi, să găsim bucurie neașteptată prin credincioșia celor pe care îi pui în viețile noastre. Întărește-ne să trăim astfel încât generațiile viitoare să poată urmări mila Ta prin povestea noastră. Cerem aceasta în numele Rudei-Răscumpărătorului nostru suprem, Isus Hristos. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →