Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 17 — cu Ryle
Deschidere
Astăzi deschidem clasicul Expository Thoughts on the Gospels al lui J.C. Ryle și ne oprim asupra lui Ioan 17, rugăciunea de mare preot a Domnului nostru. Expunerea atentă și reverentă a lui Ryle ne atrage în comuniunea sacră dintre Tatăl și Fiul, arătându-ne în același timp cum să ne rugăm pentru noi înșine și unii pentru alții. Cuvintele sale ne ajută să vedem atât maiestatea lui Hristos, cât și tandrețea surprinzătoare cu care El îi privește pe oamenii Săi slabi, dar credincioși. Pe măsură ce îl urmăm pe Ryle prin acest capitol, suntem invitați să adorăm, să învățăm și să ne odihnim sufletele pe același Mântuitor divin în care au avut încredere apostolii.
Citește
Citire
Liniștește-ți inima și citește Ioan 17 cu încetineală, lăsând cuvintele lui Isus către Tatăl să te învăluie. Observă cum vorbește despre slavă, viață veșnică, ucenicii pe care i-a păzit și lumea în care îi trimite. Lasă ritmul rugăciunii să te atragă în însăși prezența unde Hristos mijlocește. Ia-ți timp; acesta este pământ sfânt.
Studiu
Ryle începe prin a sublinia minunea singulară a acestui capitol.
ACESTE versete încep unul dintre cele mai minunate capitole din Biblie. Este un capitol în care Îl vedem pe Domnul nostru Isus Hristos adresând o lungă rugăciune lui Dumnezeu Tatăl. Este minunat ca un exemplu al comuniunii care a fost mereu păstrată între Tatăl și Fiul, în timpul slujirii Fiului pe pământ.—Este minunat ca un model al mijlocirii pe care Fiul, ca Mare Preot, o duce mereu pentru noi în cer.—Nu în ultimul rând, este minunat ca un exemplu al lucrurilor pe care credincioșii ar trebui să le menționeze în rugăciune. Ceea ce cere Hristos pentru poporul Său, poporul Său ar trebui să ceară pentru sine. S-a spus bine și cu adevărat de un vechi teolog că „cea mai bună și mai deplină predică care a fost vreodată rostită a fost urmată de cea mai bună dintre rugăciuni”.Ryle examinează apoi relatarea glorioasă a slujbei și demnității lui Hristos.
Trebuie să observăm, în primul rând, în aceste versete, ce relatare glorioasă conțin despre slujba și demnitatea Domnului nostru Isus Hristos. Citim că Tatăl I-a „dat putere peste toată carnea, ca El să dea viață veșnică”. Cheile cerului sunt în mâinile lui Hristos. Mântuirea fiecărui suflet al omenirii este la dispoziția Sa.—Citim, mai departe, că „viața veșnică este să-L cunoști pe singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care El L-a trimis”. Simplă cunoaștere a lui Dumnezeu nu este suficientă și nu mântuiește pe nimeni. Trebuie să-L cunoaștem pe Fiul la fel ca pe Tatăl. Dumnezeu cunoscut fără Hristos este o Ființă de care ne putem doar teme și pe care nu îndrăznim să ne apropiem. Este „Dumnezeu în Hristos, împăcând lumea cu Sine”, care singur poate da sufletului viață și pace.—Citim, mai departe, că Hristos „a împlinit lucrarea pe care Tatăl I-a dat-o să o facă”. El a împlinit lucrarea de răscumpărare și a realizat o neprihănire desăvârșită pentru poporul Său. Spre deosebire de primul Adam, care a eșuat în a face voia lui Dumnezeu și a adus păcatul în lume, al doilea Adam a făcut totul și nu a lăsat nimic nefăcut din ceea ce a venit să facă.—În cele din urmă, citim că Hristos „a avut slavă cu Tatăl înainte ca lumea să fie”. Spre deosebire de Moise și David, El a existat din veșnicie, cu mult înainte de a veni în lume; și a împărtășit slava cu Tatăl, înainte de a fi făcut trup și născut din fecioara Maria.Ryle observă apoi relatarea plină de har dată despre ucenici.
Trebuie să observăm, în al doilea rând, în aceste versete, ce relatare plină de har conțin despre ucenicii Domnului nostru Isus Hristos. Îl găsim pe Domnul Însuși spunând despre ei: „Ei au păzit Cuvântul Tău,—au cunoscut că toate lucrurile pe care Mi le-ai dat Tu sunt de la Tine,—au primit cuvintele Tale,—au cunoscut cu siguranță că am ieșit de la Tine,—au crezut că Tu M-ai trimis”.Ryle extrage lecția de mângâiere din perspectiva lui Hristos asupra poporului Său.
Lecția dinaintea noastră este plină de mângâiere și învățătură. Este evident că Isus vede mult mai mult în poporul Său credincios decât văd aceștia în ei înșiși sau decât văd alții în ei. Cel mai mic grad de credință este foarte prețios în ochii Săi. Chiar dacă este nu mai mare decât un bob de muștar, este o plantă de creștere cerească și face o diferență nemărginită între posesorul ei și omul lumii. Oriunde Mântuitorul cel plin de har al păcătoșilor vede credință adevărată în Sine, oricât de slabă, El privește cu milă multe slăbiciuni și trece cu vederea multe defecte. Așa a fost și cu cei unsprezece apostoli. Ei erau slabi și nestatornici ca apa; dar au crezut și L-au iubit pe Stăpânul lor când milioane au refuzat să-L recunoască. Iar limbajul Celui care a declarat că un pahar cu apă rece dat în numele unui ucenic nu-și va pierde răsplata arată clar că statornicia lor nu a fost uitată.
Considerați
Considerare
Ryle încheie secțiunea afirmând temelia solidă a speranței creștine.
Să mulțumim pentru totdeauna lui Dumnezeu că speranța unui creștin se odihnește pe o temelie atât de solidă ca un Mântuitor divin. Cel la care ni se poruncește să fugim pentru iertare și în care ni se spune să ne odihnim pentru pace este Dumnezeu la fel de mult ca om. Pentru toți cei care se gândesc cu adevărat la sufletele lor și nu sunt nepăsători și lumești, gândul este plin de mângâiere. Astfel de oameni știu și simt că marii păcătoși au nevoie de un mare Mântuitor și că niciun răscumpărător pur uman nu le-ar satisface nevoile. Atunci să se bucure în Hristos și să se sprijine cu încredere pe El. Hristos are toată puterea și este capabil să mântuiască până la desăvârșire, pentru că Hristos este divin. Slujba, puterea și preexistența, toate se combină pentru a dovedi că El este Dumnezeu.Ryle încurajează adevăratul slujitor al lui Dumnezeu să se odihnească pe caracterul neschimbător al lui Hristos.
Adevăratul slujitor al lui Dumnezeu ar trebui să observe bine trăsătura din caracterul lui Hristos care este scoasă aici în evidență și să-și odihnească sufletul pe ea. Cei mai buni dintre noi trebuie să vadă adesea în ei înșiși o mare cantitate de defecte și slăbiciuni și trebuie să se rușineze de săracele lor realizări în religie. Dar credem pur și simplu în Isus? Ne agățăm de El și Îi aruncăm toate poverile asupra Lui? Putem spune cu sinceritate și adevăr, așa cum a spus Petru mai târziu: „Doamne, Tu știi toate lucrurile: Tu știi că Te iubesc”? Atunci să luăm mângâiere în cuvintele lui Hristos dinaintea noastră și să nu cedăm descurajării. Domnul Isus nu i-a disprețuit pe cei unsprezece din cauza slăbiciunii lor, ci i-a suportat și i-a mântuit până la sfârșit, pentru că au crezut. Și El nu se schimbă niciodată. Ceea ce a făcut pentru ei, va face și pentru noi.
Răspunde
Răspuns
Unde ai cea mai mare nevoie să-ți amintești că speranța ta se odihnește pe un Mântuitor divin care vede mai multă credință în tine decât vezi tu însuți? Cum ar putea cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos să remodeleze felul în care te rogi astăzi pentru alții? În ce domeniu al slăbiciunii ești tentat să deznădăjduiești, totuși Hristos te suportă încă pentru că crezi?
Roagă-te
Rugăciune
Tată, Îți mulțumim pentru darul rugăciunii Însuși a Fiului Tău, consemnată pentru învățătura noastră. Dă-ne har să Te cunoaștem pe Tine și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis, ca să posedăm viața veșnică. Ajută-ne să ne odihnim în lucrarea împlinită a Răscumpărătorului nostru divin și să credem că Cel care i-a păzit pe cei unsprezece ne va păzi și pe noi până la sfârșit. Întărește credința noastră slabă, treci cu vederea multele noastre defecte și fă-ne martori credincioși într-o lume care nu Te cunoaște. Fie ca slava pe care ai dat-o Fiului să se odihnească acum peste poporul Tău și fie ca noi să Te slăvim aducând pe mulți la cunoașterea lui Hristos. În numele Lui ne rugăm, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →