Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 2 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra Romani 2 continuă să îndrume credincioșii în lumina cercetătoare a Cuvântului lui Dumnezeu. În aceste versete apostolul demolează fiecare refugiu fals, iar Calvin îl urmează pas cu pas, expunând autoînșelarea inimii și îndreptându-ne spre singurul Judecător a cărui hotărâre nu poate fi evitată. În timp ce deschidem această lecție, fie ca același Duh care l-a inspirat pe Pavel și l-a luminat pe Calvin să ne trezească la o autoexaminare cinstită și la o dependență proaspătă de har. Să lase comentariul să ne atragă mai adânc în Scriptură, astfel încât prefăcătoria să cadă și adevărul să prindă rădăcini.
Citește
Citire
Așază-ți inima și citește Romani capitolul 2 încet, lăsând fiecare acuzare și fiecare promisiune să se așeze. Observă cum Pavel trece de la lumea neamurilor la conștiința iudaică și în cele din urmă la tribunalul imparțial al lui Dumnezeu. Cere Domnului să lase pasajul să te citească pe tine în timp ce îl citești, pregătind ogorul pentru perspectivele lui Calvin care urmează.
Studiu
Calvin începe prin a aborda pretenția ipocritului la nevinovăție.
1. De aceea, omule, ești de neiertat. Această mustrare este îndreptată împotriva ipocriților, care orbesc ochii oamenilor prin manifestări de sfințenie exterioară și chiar se socotesc primiți înaintea lui Dumnezeu, ca și cum I-ar fi dat deplină mulțumire. De aceea Pavel, după ce a enumerat viciile mai grosolane, ca să dovedească faptul că nimeni nu este drept înaintea lui Dumnezeu, atacă acum pe sfințișorii de acest fel, care nu ar fi putut fi incluși în primul catalog. Acum deducția este prea simplă și clară pentru ca cineva să se mire cum a derivat Apostolul argumentul său; căci îi face de neiertat, pentru că ei înșiși au cunoscut judecata lui Dumnezeu și totuși au călcat legea; ca și cum ar fi spus: 'Deși nu ai consimțit la viciile altora și pari a fi declarat chiar dușman și mustrător al viciilor; totuși, deoarece nu ești liber de ele, dacă te examinezi cu adevărat pe tine însuți, nu poți aduce nicio apărare.'Calvin cheamă apoi pe cei mulțumiți de sine la tribunalul lui Dumnezeu.
2. Dar știm că judecata lui Dumnezeu, etc. Scopul lui Pavel este să scuture de pe ipocriți mulțumirile de sine, ca să nu creadă că pot câștiga cu adevărat ceva, deși sunt aplaudați de lume și deși se socotesc fără vină; căci îi așteaptă în cer un proces cu totul diferit. Dar deoarece îi acuză de necurăție lăuntrică, care, fiind ascunsă de ochii oamenilor, nu poate fi dovedită și condamnată prin mărturii omenești, îi cheamă la tribunalul lui Dumnezeu, căruia întunericul însuși nu îi este ascuns și prin a cărui judecată cazul păcătoșilor, fie că vor sau nu, trebuie hotărât.Calvin desfășoară apoi caracterul adevărat al dreptății înaintea lui Dumnezeu.
6. Care va da fiecăruia, etc. Deoarece avea de-a face cu sfințișori orbi, care credeau că răutatea inimilor lor era bine acoperită, dacă era întinsă cu niște deghizări, nu știu ce, de fapte goale, a arătat caracterul adevărat al dreptății faptelor, și anume aceea care contează înaintea lui Dumnezeu; și a făcut aceasta ca să nu se simtă încrezători că este de ajuns să-L liniștească, dacă aduc cuvinte și fleacuri, sau doar frunze. Dar nu este atât de multă dificultate în acest verset, cât se crede de obicei. Căci Domnul, vizitând răutatea celor osândiți cu o răzbunare dreaptă, le va răsplăti ceea ce au meritat: și deoarece îi sfințește pe cei pe care i-a hotărât mai înainte să-i glorifice, le va și încununa faptele bune, dar nu din cauza vreunui merit: nici aceasta nu poate fi dovedită din acest verset; căci deși declară ce răsplată vor avea faptele bune, totuși nu arată nicidecum ce valorează ele sau ce preț li se cuvine. Și este o deducție absurdă să deduci merit din răsplată.
Considerați
Considerare
Calvin leagă întregul argument de judecata imparțială a lui Dumnezeu.
11. Nu este părtinire la Dumnezeu, etc. El i-a acuzat până acum în general pe toți muritorii ca vinovați; dar acum începe să-și aducă acuzarea la evrei și la neamuri separat: și în același timp ne învață că nu este o obiecție faptul că există o deosebire între ei, ci că amândoi, fără nicio distincție, sunt expuși morții veșnice. Neamurile pretindeau necunoașterea ca apărare; evreii se lăudau cu onoarea de a avea legea: de la cei dintâi le ia subterfugiul, iar pe cei din urmă îi lipsește de lauda lor falsă și goală.
Răspunde
Răspuns
Unde m-am ascuns în spatele decenței exterioare în timp ce inima rămâne neschimbată? Cum remodelează certitudinea judecății viitoare a lui Dumnezeu vederea mea asupra binecuvântărilor prezente? În ce domeniu mă invită Duhul să schimb autojustificarea cu pocăință sinceră?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, care cercetezi inimile și judeci fiecare lucrare după adevăr, ține înaintea noastră oglinda Legii Tale sfinte, ca să ne recunoaștem vina fără scuză. Prin puterea Duhului, întoarce inimile noastre de la comorile de mânie pe care le-am adunat și dăruiește pocăință care izvorăște din îndurarea legământului Tău în Hristos singur. Păstrează-ne odihnindu-ne nu în vreo neprihănire a noastră, ci în ascultarea împlinită a Fiului Tău, până în ziua când tainele vor fi descoperite și Judecătorul credincios își va îndreptăți pe ai Săi. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →