Eterniseed › Curriculum › Leviticul
Viața este în sânge: Sângele rezervat lui Dumnezeu și trupul păstrat sfânt
Deschidere
Două mari porunci stau la inima acestor capitole: ca tot sângele să fie rezervat lui Dumnezeu și să nu fie niciodată mâncat, și ca poporul să-și păstreze trupurile sfinte împotriva corupțiilor neamurilor printre care trăiseră. Fericitul Teodoret al Cirului le citește cu claritatea sa antiohiană. De ce trebuie adus la ușa cortului întâlnirii orice animal curat, sângele său vărsat acolo, înainte ca carnea să poată fi mâncată acasă? Pentru că Dumnezeu a prevăzut nelegiuirea unora care ar fi jertfit în câmp deschis demonilor; porunca păzește un popor proaspăt scos din Egipt de a aluneca înapoi în idolatrie. Și de ce nu poate fi sângele niciodată mâncat? Aici Teodoret dezvăluie rațiunea pe care o dă însăși Legea — 'viața oricărei făpturi este sângele ei'. După cum tu, spune el, ai un suflet nemuritor și rațional, tot așa animalul lipsit de rațiune are sângele în locul unui suflet; Dumnezeu rezervă deci acel sânge, oferindu-l pe altar ca ispășire, și îți interzice să-l consumi, căci a mânca sângele înseamnă a mânca o viață. Atât de grav este acest lucru încât Legea numește mâncatul sângelui un fel de omor. Apoi vin legile unirii oprite din capitolul optsprezece, pe care unii le batjocoresc ca interzicând lucruri pe care nimeni nu le-ar face vreodată; Teodoret răspunde că Dumnezeu nu interzice nimic ce nu a fost îndrăznit, și că însăși prefața legii — 'după faptele Egiptului și ale Canaanului să nu faceți' — dovedește că aceste corupții erau practica obișnuită a neamurilor. Firul merge de la sângele care este viața, rezervat lui Dumnezeu, la prețiosul Sânge al lui Hristos vărsat ca să putem trăi — și de la sfințenia trupului împotriva întinărilor păgânilor la chemarea creștinului de a-L slăvi pe Dumnezeu în trup și în duh, care sunt ale lui Dumnezeu.
Citește
Citește Leviticul 17–18 — sângele și trupul păstrat sfânt. Oricine 'va înjunghia un bou, sau un miel, sau o capră, în tabără', și nu-l va aduce 'la ușa cortului întâlnirii… sângele va fi socotit acelui om; el a vărsat sânge', ca nu cumva poporul 'să aducă jertfele lor diavolilor, după care au curvit'. Apoi marea interdicție: 'Oricine… va mânca orice fel de sânge; Îmi voi întoarce fața împotriva acelui suflet… Căci viața cărnii este în sânge: și Eu l-am dat vouă pe altar ca să faceți ispășire pentru sufletele voastre: căci sângele face ispășire pentru suflet. De aceea… Niciun suflet dintre voi să nu mănânce sânge.' Capitolul optsprezece începe cu avertismentul: 'După faptele țării Egiptului, în care ați locuit, să nu faceți: și după faptele țării Canaanului, unde vă voi duce, să nu faceți.' Urmează legile unirii oprite — nimeni 'să nu se apropie de vreo rudă apropiată' — și interdicția de a da 'sămânța ta să treacă prin foc lui Moloh', și a oricărei întinări, 'căci în toate acestea s-au întinat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră… de aceea… pământul… își va vărsa afară locuitorii'. 'Păziți rânduielile Mele', încheie Domnul, 'ca să nu săvârșiți vreuna din aceste obiceiuri urâte.'
Studiu
Studiază
De ce trebuie vărsat sângele la cortul întâlnirii și niciodată mâncat? Teodoret urmărește ambele jumătăți la un singur scop: a dezvăța un popor de idolatrie și a-i învăța sfințenia vieții. Prima poruncă păzește împotriva jertfei ascunse aduse demonilor în câmp deschis,
prevăzând nelegiuirea unora, și că vor aduce jertfe demonilor, astfel încât toată înjunghierea să fie adusă la lumină înaintea lui Dumnezeu. A doua poruncă, interdicția sângelui, Teodoret o întemeiază pe rațiunea însăși a Legii — că sângele stă la fiară așa cum stă sufletul la om:
animalul lipsit de rațiune are sângele în locul unui suflet.De aceea Dumnezeu îl rezervă, cerând ca viața fiarei să fie oferită în locul vieții proprii a omului, și interzicând ca ea să fie mâncată așa cum nu s-ar mânca un suflet:
El poruncește ca sufletul animalului lipsit de rațiune — adică sângele său — să fie oferit în locul propriului tău suflet nemuritor și rațional.Atât de mare este evlavia datorată sângelui încât Legea tratează mâncatul lui ca o vărsare de viață. Și aceeași evlavie se întinde chiar și la stârvul unui animal care a murit de la sine, în care sângele nu a fost scurs: trupul este interzis pentru că sângele purtător de viață nu a fost despărțit de el.
Considerați
Cugetă
Citirea de către Teodoret a legii sângelui este sobră și exactă, și tocmai din acest motiv se deschide, fără efort, asupra tainei Crucii. Legea a rezervat sângele lui Dumnezeu și l-a pus pe altar 'ca să facă ispășire pentru suflet', atât de gelos încât a-l mânca era socotit un fel de vărsare de sânge —
Din această pricină El a numit și mâncatul lui omor.Evlavia a ajuns chiar și la stârvul neînsângerat:
Din această pricină El interzice și mâncatul animalelor care au murit de la sine, deoarece sângele nu a fost despărțit de trup.Toate acestea învață că sângele este viață, și viața aparține numai lui Dumnezeu. Și acum ascultă cum Evanghelia întoarce chipul. Sângele care sub Lege nu putea fi niciodată mâncat pentru că era viața — tocmai acel lucru ni-l dă Domnul să-l bem în noul legământ: 'Dacă nu veți bea sângele Lui, nu aveți viață în voi… căci sângele Meu este băutură adevărată' (Ioan 6:53, 55). Ceea ce era interzis pentru că era viața unei făpturi este acum poruncit pentru că este viața Fiului lui Dumnezeu Însuși, 'prețiosul sânge al lui Hristos' (1 Petru 1:19), vărsat nu pe un altar de aramă, ci pe Cruce, ca să facă ispășire nu pentru un an, ci pentru veșnicie. Vechiul sânge era rezervat lui Dumnezeu; noul Sânge este dat de Dumnezeu, ca noi, care nu am putea trăi niciodată mâncând viața unei făpturi, să trăim prin împărtășirea vieții Domnului. Iar a doua mare temă a acestor capitole — trupul păstrat sfânt împotriva corupțiilor neamurilor — își găsește împlinirea în același Sânge, căci 'ați fost cumpărați cu un preț: de aceea slăviți-L pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu' (1 Corinteni 6:20). Sângele rezervat învață evlavia față de viață; trupul păstrat neîntinat învață evlavia față de templul în care locuiește acea viață.
Răspunde
Învață din această veche lege o evlavie pe care lumea modernă a uitat-o aproape: că viața este sfântă pentru că aparține lui Dumnezeu. Legea nu a lăsat pe Israel să trateze nici măcar sângele unui animal ca un lucru obișnuit, căci sângele era viața, și viața este a lui Dumnezeu să o dea și să o ceară. Cu cât mai mult, atunci, ar trebui să ții viața omenească în evlavie — pe a ta și pe a aproapelui tău — știind că nu este posesia ta, ci darul lui Dumnezeu. Și poartă acea evlavie în locul cel mai adânc al tuturor, Potirul sfânt. Sângele care sub Lege nu putea fi niciodată băut, pentru că era viața, ți se dă în Euharistie pentru că este însăși viața lui Hristos. Apropie-te de el, deci, nu ca de un lucru obișnuit, ci tremurând, știind ce este: prețiosul Sânge vărsat pentru viața lumii. Apoi păstrează sfânt trupul care a primit un dar atât de mare. Neamurile printre care a trăit Israel și-au făcut trupurile unelte ale oricărei corupții, și pământul însuși 'și-a vărsat afară' pe întinătorii săi; tu trăiești printre neamuri care fac același lucru, care batjocoresc însăși ideea unui trup păstrat curat. Nu te conforma cu ele. Ești 'cumpărat cu un preț'; trupul tău este un templu al Duhului Sfânt. Rezervă deci lui Dumnezeu și sângele care este viața ta și trupul care este locuința Lui. Varsă-ți viața înaintea Lui așa cum Legea vărsa sângele la altar; păstrează-ți mădularele neîntinate ca pe un vas pus deoparte; și slăvește-L pe Dumnezeu în trupul tău și în duhul tău, care sunt ale Lui.
Roagă-te
Doamne, Dătătorul și Stăpânul a toată viața, care ai rezervat Ție sângele fiecărei făpturi, învățând pe poporul Tău că viața este în sânge și că viața Îți aparține numai Ție: curățește inima mea de tot disprețul față de darul vieții, și învață-mă să țin în evlavie atât zilele mele cât și pe ale aproapelui meu, căci sunt ale Tale și nu ale mele. Sângele care sub Lege nu putea fi niciodată mâncat, pentru că era viața unei făpturi, mi l-ai dat să-l beau în noul legământ — căci prețiosul Sânge al Fiului Tău, vărsat pe Cruce, este adevărata viață a lumii; dă-mi ca să mă apropii de Potirul sfânt cu tremur și cu dragoste, și să trăiesc prin viața Lui. Păstrează sfânt trupul pe care L-ai cumpărat cu un preț atât de mare; să nu fiu întinat cu corupțiile neamurilor printre care locuiesc, ci fă din mădularele mele un vas pus deoparte și din toată ființa mea un templu al Duhului Tău cel Sfânt. Varsă-mi viața înaintea Ta ca o jertfă, și dă-mi să Te slăvesc în trup și în duh, care sunt ale Tale. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, al cărui prețios Sânge a fost vărsat ca să trăim, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, fie slavă acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →