← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 13-14 — cu Matthew Henry

Psalmii 13-14Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În clipele liniștite ale reflecției, ne întoarcem la perspectivele atemporale ale lui Matthew Henry, pe măsură ce el descifrează adâncimile Psalmilor 13 și 14. Comentariul său ne călăuzește prin strigătele sufletului în părăsire și realitatea crudă a corupției umane, invitându-ne să vedem propriile noastre inimi oglindite în cuvintele lui David. Cu înțelepciune extrasă din Scriptură, Henry luminează căi de la plângere la laudă și de la diagnosticul păcatului la speranța în răscumpărare. Să ne lase observațiile sale să ne apropie de Domnul care aude rugăciunile noastre și oferă mântuire. Pe măsură ce ne angajăm astăzi, fie ca aceste adevăruri străvechi să ne reînnoiască încrederea și să ne trezească duhurile spre închinare plină de bucurie.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima să întâlnească Cuvântul viu pe măsură ce citim Psalmii 13 și 14 cu glas tare. Permite lamentărilor sincere ale lui David să răsune în propriile tale anotimpuri de așteptare, apoi ascultă cum Duhul descoperă nevoia universală de har. Fă o pauză între capitole pentru a respira schimbarea de la încercarea personală la diagnosticul mai larg al păcatului, încrezându-te că Dumnezeu ne întâlnește atât în strigăt cât și în leac.
Studiu
Henry începe prin a rezuma structura și scopul psalmului. David, în necaz, își varsă aici sufletul înaintea lui Dumnezeu; adresa sa este scurtă, dar metoda este foarte observabilă și de folos pentru îndrumare și încurajare. Henry detaliază plângerile lui David cu privire la aparenta neîndurare a lui Dumnezeu și propria sa întristare. 1. Ce se plânge David. (1.) Neîndurarea lui Dumnezeu; așa a interpretat-o el, și aceasta a fost slăbiciunea sa. El a crezut că Dumnezeu l-a uitat, și-a uitat promisiunile față de el, legământul cu el, bunătatea Sa cea dintâi pe care i-o arătase și pe care o lua drept un angajament al milei viitoare, a uitat că mai există un astfel de om în lume, care avea nevoie și aștepta ajutor și sprijin de la El. Astfel a zis Sionul: 'Dumnezeul meu m-a uitat' (Isaia 49:14), Israel a zis: 'Calea mea este ascunsă de Domnul', Isaia 40:27. Nu că vreun om bun poate pune la îndoială omnisciența, bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu; dar este o expresie morocănoasă a fricii predominante, care totuși, când izvorăște dintr-o mare prețuire și dorință fierbinte a favorii lui Dumnezeu, deși este indecentă și vinovată, va fi trecută cu vederea și iertată, căci al doilea gând o va retracta și se va pocăi de ea. Dumnezeu și-a ascuns fața de la el, astfel încât îi lipsea acea mângâiere lăuntrică în Dumnezeu pe care obișnuia s-o aibă, și în aceasta a fost un tip al lui Hristos pe cruce, strigând: 'Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?' Dumnezeu își ascunde uneori fața de copiii Săi și îi lasă în întuneric cu privire la interesul lor în El; și aceasta o iau ei mai mult la inimă decât orice necaz din afară. (2.) Neliniștea sa proprie. [1.] Era frământat de griji, care îi umpleau capul: 'Iau sfat în sufletul meu'; 'Sunt pierdut și sunt inops consilii — fără un prieten cu care să mă sfătuiesc în care să pot avea încredere, și de aceea eu însumi proiectez continuu ce să fac ca să mă ajut; dar niciunul dintre proiectele mele nu este probabil să aibă efect, astfel încât sunt la capătul puterilor și într-o continuă agitație.' Grijile anxioase sunt poveri grele cu care oamenii buni se încarcă adesea mai mult decât au nevoie. [2.] Era copleșit de întristare, care îi umplea inima: 'Am întristare în inima mea în fiecare zi.' Avea o dispoziție constantă spre întristare și aceasta îi rodea duhul, nu doar noaptea, când era tăcut și singuratic, ci și ziua, când necazurile mai ușoare sunt deviate și risipite prin conversație și activități; ba chiar fiecare zi aducea prilejuri proaspete de întristare; norii se întorceau după ploaie. Pâinea întristării este uneori pâinea zilnică a sfântului. Însuși Învățătorul nostru a fost un om al durerilor. (3.) Insolența vrăjmașilor săi, care îi adăuga la întristare. Saul, marele său vrăjmaș, și alții sub el, erau înălțați peste el, se bucurau de necazul lui, se desfătau de întristarea lui și își făgăduiau o biruință deplină asupra lui. Aceasta s-a plâns el ca reflectând necinste asupra lui Dumnezeu și a puterii și promisiunii Sale. Henry arată cum rugăciunea se transformă repede în laudă încrezătoare prin credință. III. Rugăciunile sale se transformă curând în laude (v. 5, 6): 'Dar inima mea se va bucura și voi cânta Domnului.' Ce schimbare surprinzătoare este aici în câteva rânduri! La începutul psalmului îl vedem abătut, tremurând și gata să se scufunde în melancolie și disperare; dar, la sfârșitul lui, bucurându-se în Dumnezeu și înălțat și lărgit în laudele sale. Vedeți puterea credinței, puterea rugăciunii și cât de bine este să te apropii de Dumnezeu. Dacă ne aducem grijile și necazurile la tronul harului și le lăsăm acolo, putem pleca ca Ana și chipul nostru nu va mai fi trist, 1 Samuel 1:18. Și aici observă metoda mângâierii sale. 1. Mila lui Dumnezeu este sprijinul credinței sale. 'Situația mea este destul de rea și sunt gata să o socotesc deplorabilă, până când iau în considerare bunătatea infinită a lui Dumnezeu; dar, aflând că am la ce să mă încred, sunt mângâiat, deși nu am merit propriu. În necazurile de mai înainte m-am încrezut în mila lui Dumnezeu și n-am găsit niciodată că m-a părăsit; mila Sa m-a ușurat la timpul potrivit și încrederea mea în ea m-a sprijinit între timp. Chiar în adâncul acestui necaz, când Dumnezeu și-a ascuns fața de la mine, când afară erau lupte și înăuntru temeri, totuși m-am încrezut în mila lui Dumnezeu și aceasta a fost ca o ancoră în furtună, prin ajutorul căreia, deși am fost zguduit, nu am fost răsturnat.' Și încă mă încred în mila Ta; așa citesc unii. 'Mă încredințez acesteia, cu asigurarea că va fi bine pentru mine la urmă.' Aceasta o pledează el înaintea lui Dumnezeu, știind ce plăcere ia El în cei ce nădăjduiesc în mila Sa, Psalmii 147:11. 2. Credința sa în mila lui Dumnezeu i-a umplut inima de bucurie în mântuirea Sa; căci bucuria și pacea vin prin credință, Romani 15:13. Crezând, vă bucurați, 1 Petru 1:8. Punându-și încrederea în mila lui Dumnezeu, este pe deplin asigurat de mântuire și că inima sa, care acum se întrista zilnic, se va bucura în acea mântuire. Deși plânsul durează mult, bucuria va reveni. 3. Bucuria sa în mântuirea lui Dumnezeu i-ar umple gura de cântări de laudă (v. 6): 'Voi cânta Domnului, voi cânta aducându-mi aminte de ce a făcut El mai înainte; deși n-aș mai recupera niciodată pacea pe care am avut-o, voi muri binecuvântând pe Dumnezeu că am avut-o vreodată. El a lucrat cu dărnicie față de mine mai înainte și El va avea slava pentru aceasta, oricum ar fi plăcut să lucreze cu mine acum. Voi cânta în nădejdea a ceea ce va face El pentru mine la urmă, fiind încrezător că toate se vor sfârși bine, se vor sfârși veșnic bine.' Dar vorbește despre aceasta ca despre un lucru trecut (A lucrat cu dărnicie față de mine), pentru că prin credință primise arvuna mântuirii și era la fel de încrezător de ea ca și cum ar fi fost deja împlinită.
Considerați

Considerare

Henry urmărește corupția universală a omenirii până la rădăcina ei. 2. Vedeți cât de epidemică este această boală; a infectat întreaga rasă a omenirii. Pentru a dovedi aceasta, Dumnezeu Însuși este adus aici ca martor și El este un martor ocular, v. 2, 3. Observați, (1.) Cercetarea Sa: Domnul S-a uitat din ceruri, un loc de perspectivă care domină această lume de jos; de acolo, cu un ochi atotvăzător, a aruncat o privire asupra tuturor copiilor oamenilor și întrebarea era: Dacă era vreunul printre ei care se înțelegea pe sine însuși cum se cuvine, datoria și interesele sale, și-L căuta pe Dumnezeu și-L punea înaintea lor. Cel care a făcut această căutare nu era doar unul care putea descoperi un om bun dacă era de găsit, oricât de obscur, ci unul care ar fi bucuros să descopere unul și ar fi sigur să ia seama la el, ca la Noe în lumea veche. (2.) Rezultatul acestei cercetări, v. 3. La cercetare, la căutarea Sa, s-a arătat: 'Toți s-au abătut', apostazia este universală, 'nu este niciunul care să facă binele, nici unul', până când harul liber și puternic al lui Dumnezeu a lucrat o schimbare. Orice bine este în vreunul dintre copiii oamenilor sau este făcut de ei, nu este din ei înșiși; este lucrarea lui Dumnezeu în ei. Când Dumnezeu a făcut lumea, S-a uitat la lucrarea Sa și toate erau foarte bune (Facerea 1:31); dar, ceva mai târziu, S-a uitat la lucrarea omului și, iată, toate erau foarte rele (Facerea 6:5), 'orice închipuire a gândurilor inimii omului era numai rea în toate zilele'. Ei s-au abătut de la dreptul datoriei lor, de la calea care duce la fericire și s-au întors pe căile pierzătorului. Henry încheie cu speranța în mântuirea viitoare a lui Israel. II. El se străduiește să mângâie poporul lui Dumnezeu, 1. Cu ceea ce au. Ei au prezența lui Dumnezeu (v. 5): 'El este în generația celor drepți'. Ei au protecția Sa (v. 6): 'Domnul este scăparea lor'. Aceasta este la fel de mult securitatea lor pe cât este teroarea vrăjmașilor lor, care îi pot batjocori pentru încrederea lor în Dumnezeu, dar nu îi pot batjocori din ea. În ziua judecății va adăuga la teroarea și confuzia păcătoșilor să vadă că Dumnezeu recunoaște generația celor drepți, pe care au urât-o și au batjocorit-o. 2. Cu ceea ce nădăjduiesc; și aceasta este mântuirea lui Israel, v. 7. Când David a fost alungat de Absalom și complicii săi răzvrătiți, s-a mângâiat cu asigurarea că Dumnezeu va întoarce la timpul potrivit robia sa, spre bucuria tuturor supușilor săi buni. Dar cu siguranță această perspectivă plăcută privește mai departe. El a deplâns la începutul psalmului corupția generală a omenirii; și, în vederea melancolică a acesteia, dorește mântuirea care trebuia să fie împlinită de Răscumpărător, care era așteptat să vină la Sion, ca să îndepărteze nelegiuirea de la Iacov, Romani 11:26. Lumea este rea; O, de-ar veni Mesia și să-i schimbe caracterul! Este o corupție universală; O, de-ar veni vremurile reformei! Acelea vor fi vremuri la fel de vesele pe cât sunt acestea melancolice. Atunci Dumnezeu va întoarce robia poporului Său; căci Răscumpărătorul se va înălța în înălțime și va duce robia în robie și Iacov se va bucura atunci. Triumfurile Împăratului Sionului vor fi bucuriile copiilor Sionului. A doua venire a lui Hristos, pentru a stinge în cele din urmă stăpânirea păcatului și a Satanei, va fi împlinirea acestei mântuiri, care este nădejdea și va fi bucuria fiecărui Israelit adevărat. Cu asigurarea acesteia ar trebui, cântând aceasta, să ne mângâiem pe noi înșine și unii pe alții, cu referire la păcatele prezente ale păcătoșilor și suferințele sfinților.
Răspunde

Răspuns

Unde ai simțit greutatea așteptării ca David în Psalmul 13 și cum te-ar putea invita observațiile lui Henry să aduci acele poveri direct la Dumnezeu? În ce fel diagnosticul corupției umane din Psalmul 14 te îndeamnă la o mai mare dependență de har mai degrabă decât de efort propriu? Cum poate mișcarea de la plângere la laudă să-ți modeleze răspunsul zilnic la încercări în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, învață-ne să-Ți turnăm înaintea Ta plângerile noastre sincere, așa cum a făcut David, dar să ne întoarcem repede să ne odihnim în dragostea Ta statornică și în mântuirea promisă. Dezvăluie necredința și stricăciunea care mai rămân în inimile noastre și, prin Duhul Tău, trezește-ne să Te căutăm cu încredere nouă. Umple-ne gurile cu cântări de bucurie chiar și în mijlocul întristării, în timp ce nădăjduim numai în Hristos. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →