← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Leviticul

Leviticul 9-10 — cu Gill

Leviticul 9-10Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii20 min
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la Expunerea lui John Gill asupra întregii Biblii, ca baptist particular, care dezvăluie evenimentele sacre din capitolele nouă și zece ale Leviticului. Tratamentul atent verset cu verset al lui Gill ne ghidează prin inaugurarea slujirii preoțești a lui Aaron și judecata sobră care urmează imediat. Expunerea sa evidențiază precizia pe care Dumnezeu o cere în închinare și mila care însoțește adevărata ispășire. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, suntem invitați să abordăm aceste scene antice cu reverență și credință, văzând pe Hristos prefigurat în fiecare jertfă și avertisment. Fie ca Duhul să folosească perspectivele lui Gill pentru a ne adânci dragostea pentru sfințenia lui Dumnezeu și lucrarea împlinită a marelui nostru Mare Preot.
Citește

Citire

Cu inimile pregătite, să citim capitolele nouă și zece ale Leviticului. Aceste două capitole consemnează primele jertfe prezentate de Aaron și fiii săi împreună cu judecata subită asupra lui Nadab și Abihu. Ascultați chemarea repetată la ascultare, promisiunea arătării Domnului și amintirea solemnă că Dumnezeu trebuie tratat ca sfânt de cei care se apropie. Citiți încet, permițând narațiunii să vă imprime atât bucuria jertfei acceptate, cât și gravitatea focului străin.
Studiu
Gill începe prin a stabili ziua precisă în care Aaron primește însărcinarea sa. Versetul 1. Și s-a întâmplat în ziua a opta,.... Când s-au sfârșit cele șapte zile ale consacrării, după cum spune Ben Gersom, ziua următoare acestora, atât de curând a fost Aaron chemat la exercitarea slujbei sale; și astfel atât Targumul lui Ionatan, cât și Iarchi fac ca aceasta să fie a opta zi a consacrării, sau ziua de după ungerea lui Aaron și a fiilor săi, și pe care amândoi o numesc începutul, sau prima zi a lui Nisan, ziua în care Moise a ridicat cortul: dar se pare că acesta fusese ridicat înainte de consacrare; mai degrabă aceasta a fost, după cum spune Aben Ezra, a opta zi a lunii Nisan sau martie, și a fost a opta zi a consacrării, care a început în prima zi, în care zi cortul a fost ridicat, Exod 40:2: [că] Moise a chemat pe Aaron și pe fiii săi, și pe bătrânii lui Israel; pe Aaron și pe fiii săi ca să intre în slujba lor, aducând jertfe pentru ei înșiși și pentru popor, iar pe bătrâni ca să fie martori ai acestora. întoarce-te la 'Începutul paginii' Gill urmează apoi porunca lui Moise către Aaron cu privire la jertfele cerute. Versetul 7. Și Moise a zis lui Aaron,.... Aceasta este observat doar pentru a arăta că, după cum Aaron nu și-a luat singur această slujbă, ci a fost chemat la ea și investit cu ea prin rânduiala lui Dumnezeu, tot așa nici el nu a intrat în ea decât prin chemarea lui Dumnezeu prin Moise, în fața adunării: du-te la altar și adu jertfa ta pentru păcat și arderea ta de tot; vițelul tânăr și berbecul: și fă ispășire pentru tine și pentru popor; mai întâi pentru sine, apoi pentru popor; căci, după cum spune Aben Ezra, un om nu poate ispăși pentru altul până nu este curat de orice păcat; ceea ce este un caracter ce se găsește doar în Hristos, Marele nostru Preot, și astfel o persoană potrivită pentru a ispăși și a lua păcatele altora: de aceea preoții sub lege, cu jertfele lor, nu au putut niciodată lua cu adevărat păcatul, ci doar tipic; și aceasta arată imperfecțiunea preoției levitice, că preoții acelei rânduieli erau obligați să aducă mai întâi pentru propriile lor păcate; acest mare preot al nostru, dintr-o altă rânduială, nu a avut nevoie să facă; vezi Evrei 7:27 și adu jertfa poporului și fă ispășire pentru ei; tipic al adevăratei și deplinei ispășiri făcute de Hristos, când s-a adus pe sine fără pată lui Dumnezeu: după cum a poruncit Domnul; lui Aaron să facă, și cum a poruncit lui Hristos, Fiul său și chezășul nostru, antitipul lui Aaron, Ioan 10:18. întoarce-te la 'Începutul paginii' Gill examinează apoi actul prezumțios al lui Nadab și Abihu de a oferi foc străin. Versetul 1. Și Nadab și Abihu, fiii lui Aaron,.... Cei doi fii mai mari ai săi, după cum se pare din Exod 6:23: au luat fiecare cădelnița sa; un vas în care se puneau cărbuni de foc, și tămâie peste ei, și o ardeau, și astfel urmează: și au pus foc în ea și au pus tămâie peste el; care, după cum spune Aben Ezra, a fost în ziua a opta, adică a consacrării lor, ziua după ce consacrarea lor a fost complet terminată, și aceeași zi în care Aaron adusese jertfele pentru sine și pentru popor, vezi Leviticul 9:1: și au adus foc străin înaintea Domnului; pe altarul de aur al tămâierii, care stătea în locul sfânt drept împotriva vălului, în spatele căruia erau chivotul, scaunul îndurării și heruvimii, simbolul și scaunul Maiestății divine: acest foc nu era cel care a coborât din cer și a mistuit jertfa, după cum se relatează la sfârșitul capitolului precedent Leviticul 9:24, ci foc obișnuit, și de aceea numit străin; nu a fost luat de pe altarul arderii de tot, cum ar fi trebuit, ci, după cum spune Targumul lui Ionatan, de sub trepieduri, tigăi sau oale, cum erau fierte carnea jertfelor de pace în cort; pe care nu l-a poruncit; ba chiar a interzis, trimițând foc din cer și poruncind ca cărbunii de foc pentru tămâie să fie luați de pe altarul arderii de tot; și aceasta, după cum observă Aben Ezra, au făcut-o din propria lor minte, și nu din poruncă. Gill încheie relatarea descriind judecata imediată care a căzut asupra celor vinovați. Versetul 2. Și a ieșit foc de la Domnul,.... Au păcătuit prin foc și au fost pedepsiți prin foc, fie din cer, fie din locul preasfânt, unde locuia Domnul între heruvimi; acesta era de natura fulgerului, după cum reiese din cele ce urmează: și i-a mistuit; nu i-a redus la cenușă, căci nici trupurile lor nici hainele nu au fost arse de acest foc, după cum este clar din Leviticul 10:4, ci viețile lor au fost distruse, sufletele lor au fost despărțite de trupuri de el și au murit; ceea ce se întâmplă adesea prin fulger, că hainele celor uciși de el rămân neatinse și abia se văd semne de violență pe trupurile lor; și astfel Targumul lui Ionatan spune despre aceștia, trupurile lor nu au fost arse: și au murit înaintea Domnului; pe loc unde aduceau tămâie, în locul sfânt, în fața locului preasfânt.
Considerați

Considerare

Gill extrage lecțiile durabile privind reverența în închinarea divină. Aceasta arată că nu este nimic în descendența trupească, aceștia fiind fiii lui Aaron, marele preot, care au jucat acest rol și au ajuns la acest sfârșit; înclinația oamenilor de a călca legile lui Dumnezeu de îndată ce le sunt date; astfel poporul lui Israel a căzut în idolatrie de îndată ce legea morală a fost dată; și aici preoții, de îndată ce legile ceremoniale, legate de preoție, le-au fost încredințate; și de asemenea că legea a făcut preoți din oameni păcătoși și că preoția levitică era imperfectă; și că nici o rânduială de oameni nu este liberă de păcat sau scutită de pedeapsă: și întreaga conduită divină în această chestiune ne poate conduce să observăm cât de gelos este Dumnezeu în chestiunile de închinare; cât de mult displace ipocriții și pe cei care mărturisesc formal; cât de aspru va fi împotriva celor care aduc doctrine străine; care va fi soarta disprețuitorilor doctrinelor și rânduielilor Evangheliei; și cât de mult se supără pe cei care se încred în ei înșiși și în lucrările lor și aduc ceva al lor în lucrarea mântuirii, care este foc străin, scântei de aprinderea lor proprie, ardând tămâie pentru propria lor plasă și jertfind pentru propria lor mreajă.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează ordinea atentă a primelor jertfe ale lui Aaron propria mea abordare a închinării astăzi? În ce feluri sunt tentat să aduc 'foc străin' în slujirea mea pentru Dumnezeu? Ce recunoștință proaspătă simt față de Hristos, singurul Mare Preot a cărui jertfă a fost acceptată fără amestec?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Ceresc, ne plecăm înaintea Ta cu uimire în fața sfințeniei Tale, cerând ca focul Duhului Tău să aprindă fiecare act de închinare pe care îl oferim și să ne păzească de prezumția care dezonorează Numele Tău. Întemeiază inimile noastre în lucrarea împlinită a lui Hristos, jertfa adusă o dată pentru totdeauna, care singură face acceptabilă apropierea noastră, și lasă slava Ta să se odihnească peste noi pe măsură ce ne apropiem în credință simplă și ascultare. Păzește-ne prin harul Tău să Te slujim cu evlavie și frică sfântă. Amin.

Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →