Eterniseed › Curriculum › Proverbele
Proverbe 7-8 — cu Whedon
Deschidere
Iubiți, ne deschidem astăzi inimile către glasul măsurat și cercetător al lui Daniel D. Whedon din Comentariul său la Vechiul și Noul Testament. Cu cadența statornică a expunerii metodiste episcopale și cu încrederea directă a convingerii arminiene-wesleyene, Whedon ne călăuzește prin avertismentele solemne și invitațiile strălucitoare din Proverbe 7 și 8. Duhul care a inspirat aceste cuvinte străvechi să ne trezească înțelegerea pe măsură ce stăm sub acest interpret de încredere.
Citește
Citire
Să dăm acum atenție cu evlavie textului sfânt însuși. Într-un loc liniștit, citiți cu glas tare sau în tăcere Proverbe capitolele 7 și 8, lăsând contrastul dintre glasul seducător al nebuniei și strigătul public al înțelepciunii să răsune limpede în urechea inimii. Faceți o pauză după fiecare capitol pentru a rosti o scurtă rugăciune pentru discernământ.
Studiu
Whedon începe prin a sublinia chemarea reînnoită la ascultare filială și curăție.
Versetele 1-27. O nouă îndemnare la ascultare filială și la cultivarea înțelepciunii și la umblarea pe căile curăției, Proverbe 7:1-27. Atât de mare este importanța subiectului discutat în partea finală a capitolului precedent, precum și în capitolele al doilea și al cincilea, încât învățătorul continuă, cu o și mai mare stăruință, să-și avertizeze ucenicii împotriva vicleșugurilor seducătoare ale femeilor destrăbălate. De aceea, după o îndemnare, asemenea celor întâlnite mai înainte, de a se alipi cu dragoste de înțelepciune ca de un mijloc de păstrare împotriva unor astfel de păcate (Proverbe 7:1-5), el zugrăvește în culori vii caracterul unei adultere nerușinate în eforturile ei prea reușite de a prinde în cursă un tânăr neexperimentat. (Proverbe 7:6-21.) Urmările fatale sunt arătate în versetele următoare.Apoi se întoarce spre a prezenta chemarea publică a înțelepciunii într-un contrast viu.
Versetele 1-4. Chemarea înțelepciunii, vv1-4. În contrast izbitor cu îndemnurile plăcerii păcătoase, prezentate în capitolul precedent sub chipul unei femei atrăgătoare dar destrăbălate, învățătorul prezintă acum cele mai puternice motive pentru căutarea și dobândirea înțelepciunii, pe care o personifică din nou și o înfățișează sub chipul unei femei curate, iubite, binevoitoare, înțelepte și afectuoase, care caută cu stăruință, prin toate mijloacele potrivite, să atragă spre sine afecțiunea sinceră a inimilor omenești pentru un scop înalt și nobil, acela de a dărui tot felul de bine. Spre deosebire de caracterul josnic din capitolul precedent, ea nu caută un adăpost al întunericului și al tainei, ci își dă invitațiile în public și în locurile cele mai frecventate, mustrând pe cei rătăciți și arătând valoarea învățăturii pe care o împărtășește, atât pentru valoarea ei intrinsecă cât și pentru izvorul ceresc din care izvorăște.Whedon expune apoi lucrurile alese și drepte pe care înțelepciunea le oferă ascultătorilor săi.
Versetul 5. Lucrurile alese la care înțelepciunea invită, Proverbe 8:5-21. 5. O, voi cei neștiutori… nebunilor Acești termeni în versiunea noastră pot fi inutil de tari. Originalul ar justifica neexperimentați, neprevăzători; cei fără cultură, neînvățați și grosolani și de aceea nepregătiți pentru strategia vrăjmașului. Înțelepciunea ערמה (hormah), istețime, sagacitate, subtilitate. Cuvântul este folosit într-un sens bun sau rău, desigur în sensul bun aici. Al unei inimi pricepute Literal, pricepeți inima; comparați Proverbe 15:32; Proverbe 17:16, în ebraică. Inima trebuie luată în sens figurat pentru discernământ, chibzuință, stăpânire de sine, putere de a controla poftele. Întregul verset este o îndemnare la cultură mintală și morală. „Învățați istețime, voi cei neștiutori; și nebunilor, fiți înțelepți la inimă.” Conant.El subliniază legătura esențială dintre adevărata evlavie și ura față de rău.
Versetul 13. 13. Frica de Domnul IEHOVA. O expresie echivalentă cu termenul nostru de evlavie adevărată. (Vezi Proverbe 1:7 și nota.) Este a urî răul Adică, evlavia adevărată sau religia adevărată produce o ură față de tot răul. Aceasta este esența ei. Anumite forme de rău sunt apoi specificate. Mândria și trufia Sentimente înalte și gânduri înalte despre sine. Calea cea rea Toate căile purtării rele. Și gura pervertită Toată vorbirea perversă și pervertitoare. Aceste patru denumiri par să acopere sentimentele, gândurile, cuvintele și faptele. Omul evlavios, devotatul înțelepciunii divine, trebuie, asemenea ei, să urască tot felul de rău și, în consecință, să iubească și să practice tot felul de bine. Comparați Proverbe 1:7; Proverbe 1:29; Proverbe 2:5; Proverbe 3:7; Proverbe 9:10. Despre pervertit, comparați Proverbe 2:12; Proverbe 10:31.
Considerați
Reflectare
Whedon încheie secțiunea prin a contrasta ruina trecătoare a desfătării senzuale cu moștenirea durabilă asigurată de înțelepciune.
Versetele 20-21. 20, 21. Eu conduc אהלךְ, poate mai bine, Eu mă mișc în mod obișnuit; adică, ca lider și exemplu al devotaților mei: în scopul enunțat în versetul următor. Neprihănire Dreptate. Judecată Dreptate judecătorească sau administrativă. Averea Tot binele real și substanțial. Comori Tezaure, magazii. „Ca să asigur belșug celor ce mă iubesc.” Zockler. „Astfel rezultă o moștenire pentru cei ce mă iubesc.” Miller. Astfel se încheie acest cap al discursului înțelepciunii. Cât de mărețe și substanțiale sunt binecuvântările pe care le oferă devotaților săi! Cât de mare este contrastul dintre ea și sirena plăcerii voluptoase! Iubitorii unei desfătări trupești de scurtă durată se cufundă repede în nenorocire și ruină desăvârșită: iubitorii înțelepciunii cerești își asigură lor și urmașilor lor un bine permanent de cel mai înalt fel. Poate fi adevărat în mod pozitiv că în mintea scriitorului aceste binecuvântări nu depășeau viața prezentă.El ridică în cele din urmă privirea cititorului spre speranța mai deplină a vieții veșnice făcute cunoscute în evanghelie.
Dar noi, cărora viața și nemurirea ne sunt pe deplin aduse la lumină prin Evanghelie, putem extinde și amplifica principiile enunțate aici, spre a pune mâna pe cele spirituale și veșnice. Putem duce mai departe promisiunile și propunerile înțelepciunii, astfel încât să includă „viața care va veni”; „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în ceruri pentru voi, care sunteți păziți prin puterea lui Dumnezeu prin credință spre mântuire gata să fie descoperită în vremea din urmă.” 1 Petru 1:4-5. Versetele următoare sunt admirate de toți criticii ca o compoziție de o excelentă minunată. Subiectul general este același cu cel precedent; personificarea continuă; dar înțelepciunea, în loc să fie privită ca o calitate sau un atribut al omului, este prezentată, într-o prosopopee îndrăzneață, ca un atribut al lui Dumnezeu însuși. Scopul este de a arăta pretențiile înțelepciunii pe temeiul vechimii ei, al originii ei divine și al simpatiei ei față de om.
Răspunde
Răspuns
1. În ce obicei prezent tezaurizez poruncile lui Dumnezeu ca pe lumina ochilor mei? 2. Unde am auzit strigătul public al înțelepciunii, dar m-am întors spre sfatul tainic? 3. Cum voi alege, prin har, bogățiile trainice care se coboară la copiii copiilor mei?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, care ai pus înțelepciunea să strige cu glas tare pe străzi, dă-ne urechi să auzim și inimi să ascultăm. Izbăvește-ne de buzele lingușitoare care duc la cămările morții și sădește în noi o dragoste statornică pentru acea înțelepciune care este de sus. Fie ca frica de Domnul să fie ura noastră zilnică față de orice cale rea. Păzește-ne gospodăriile în curăție și lasă moștenirea neprihănirii să treacă la cei care vin după noi. Prin Hristos Domnul nostru, care ne-a fost făcut înțelepciune, ne rugăm. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →