Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 11 — cu Simeon
Deschidere
În cadența măsurată a via media, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a expunerii anglicane care dezvăluie Scripturile cu atât claritate doctrinară cât și căldură pastorală. În capitolul unsprezece din Faptele Apostolilor, Simeon urmărește lucrarea Duhului în deschiderea ușii mântuirii către Neamuri, arătând cum aceeași Evanghelie pe care a primit-o Corneliu rămâne singura speranță a fiecărui suflet. Cuvintele sale ne invită să primim mesajul cu aceeași atenție reverentă care a marcat gospodăria din Cezareea.
Citește
Citire
Să dăm acum ascultare textului sacru însuși. Într-un spirit de așteptare liniștită citim capitolul al unsprezecelea din Faptele Apostolilor, urmărind narațiunea apărării lui Petru, convertirea lui Corneliu și recunoașterea plină de bucurie a Bisericii că Dumnezeu a dat pocăință spre viață și Neamurilor, nu doar Iudeilor.
Studiu
Simeon începe prin a stabili necesitatea mântuirii prin Evanghelie.
El, însă, în apărarea purtării sale, le-a arătat că a acționat sub îndrumarea directă a lui Dumnezeu, care îl instruise pe Corneliu unde să trimită după el și îi poruncise și lui să se conformeze cererii. Îndrumarea particulară dată de Înger lui Corneliu în legătură cu această chestiune a fost: „Trimiteți oameni la Iope și chemați pe Simon, al cărui nume de familie este Petru, care vă va spune cuvinte prin care tu și toată casa ta veți fi mântuiți.” În aceste cuvinte putem vedea deodată atât necesitatea Evangheliei pentru mântuirea omului, cât și suficiența ei: și aceste două puncte intenționez să le dezvolt acum. Să considerăm, așadar, I. Necesitatea Evangheliei — Poate că în toată Scriptura nu se va găsi un pasaj care să declare aceasta mai puternic decât cel dinaintea noastră.El apasă apoi necesitatea unei cunoașteri distincte a lui Hristos pentru fiecare ascultător.
Dar despre astfel de lucruri nu putem vorbi decât prin conjectură, deoarece este revelat foarte puțin despre ele. Despre cei care trăiesc sub dispensațiunea Evangheliei putem vorbi cu certitudine: și dacă cunoașterea Evangheliei era necesară pentru Corneliu, atunci] Cunoașterea ei trebuie să fie necesară și pentru noi — [Suntem gata să ne închipuim că un caracter moral și religios ne va da un titlu de acceptare din partea lui Dumnezeu. Dar nu prin aceasta poate fi mântuit vreun om. Sunt „cuvinte care trebuie să ne fie spuse”: și ce sunt acele cuvinte, știm din discursul lui Petru cu această ocazie. Trebuie să fim informați cu privire la persoana, lucrarea și slujba Domnului Isus Hristos. Trebuie să știm că „El, deși Domn al tuturor”, s-a făcut om pentru noi și a murit pe cruce pentru împlinirea „păcii noastre” cu Dumnezeu și a fost înviat din morți de Dumnezeu și este rânduit atât să judece lumea, cât și să mântuiască lumea [Notă: Faptele Apostolilor 10:36-42 .].Trecând la suficiență, el arată cum promisiunea îngerului s-a împlinit în Corneliu.
Dacă încercăm să căutăm favoarea Lui în alt mod, o vom căuta în zadar [Notă: Romani 9:31-33 ; Romani 10:3-4 .].”] Împreună cu necesitatea Evangheliei pentru mântuirea noastră, să contemplăm și II. Suficiența ei — Aceasta este declarată pe deplin și fără echivoc în istoria dinaintea noastră — [Dovezile ei aici sunt multiple. Observați declarația îngerului: nici o îndoială nu a fost exprimată de el cu privire la eficacitatea cuvintelor lui Petru pentru scopul dorit: tot ce lipsea era ca ele să fie primite și încredințate de Corneliu și familia sa; și atunci toți vor fi mântuiți. Observați apoi experiența efectivă a lui Corneliu . El a primit cuvântul cu toată promptitudinea și s-a încrezut în el; și Duhul Sfânt a coborât peste el și peste toți cei care erau cu el [Notă: Faptele Apostolilor 10:44 ; Faptele Apostolilor 10:47 .
Considerați
Considerare
Simeon încheie prin a declara suficiența Evangheliei pentru întreaga familie a omenirii.
Providența făcută de Evanghelie este suficientă nu doar pentru mica gospodărie a lui Corneliu, ci pentru întreaga familie a omului. Dacă toți ar fi convinși să-L primească pe Hristos în inimile lor prin credință, nici o ființă umană nu ar pieri vreodată: „Toți cei ce vor crede în El vor fi îndreptățiți de toate lucrurile” și „vor fi mântuiți de El cu o mântuire veșnică.”] După ce v-am vestit astfel aceleași vești binecuvântate care au fost rostite de Petru lui Corneliu, îngăduiți-mi să vă îndemn să vă amintiți, 1.
Răspunde
Răspuns
Cum confruntă necesitatea Evangheliei orice încredere pe care am putea-o pune în propriile noastre realizări morale sau religioase? În ce feluri lărgește suficiența mântuirii lui Hristos speranța noastră pentru cei care sunt încă în afara Bisericii? Unde am putea avea nevoie, asemenea primilor credincioși, de o viziune proaspătă pentru a-i primi pe cei pe care Dumnezeu îi cheamă la pocăință și la viață?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ai trimis pe îngerul Tău să-l pregătească pe Corneliu și pe apostolul Tău să vestească cuvântul vieții, dă-ne aceeași smerită promptitudine de a asculta tot ce poruncești. Îndepărtează orice prejudecată care ar împiedica cursul liber al Evangheliei printre noi sau printre cei încă depărtați. Pecetluiește în inimile noastre necesitatea și suficiența lucrării ispășitoare a Fiului Tău, ca să ne alipim de El cu hotărâre a inimii și să umblăm în harul deja dăruit Neamurilor. Prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →