← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Galateni

Galateni 5 — cu Clarke

Galateni 5Comentariul lui Adam Clarke la Biblie20 min
Deschidere
În lumina caldă a harului wesleyan ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii, ascultând cum sensul simplu al Scripturii se deschide pentru fiecare credincios care dorește să umble în sfințenie practică.
Citește

Citire

Să citim Galateni capitolul cinci încet, cerând Duhului să ne trezească inimile la libertatea pe care Hristos a cumpărat-o și la viața la care ne cheamă să trăim în dragoste.
Studiu
Clarke începe prin a lega chemarea de a sta tari cu libertatea deja declarată. Stați dar tari în libertate — Aceasta este strâns legată de capitolul precedent: apostolul spunând, chiar înainte, Așadar, fraților, nu suntem copii ai roabei, ci ai celei libere, adaugă imediat, Stați dar tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi. Țineți cu tărie mărturisirea voastră creștină; ea aduce libertate spirituală: dimpotrivă, iudaismul aduce robie spirituală. Printre evrei, domnia Mesiei trebuia să fie o domnie a libertății și de aceea Targumul, la Plângeri 2:22, spune: 'Libertatea va fi proclamată public poporului tău din casa lui Israel, על יד משיחא al yad Mashicha, prin mâna Mesiei, așa cum le-a fost acordată de Moise și Aaron la vremea Paștelui.' Clarke apasă apoi imposibilitatea de a amesteca cele două legăminte. Versetul 4. Versetul Galateni 5:4. Hristos a devenit fără efect pentru voi — Este zadarnic să încercați să uniți cele două sisteme. Trebuie să aveți legea și fără Hristos, sau Hristos și fără lege, pentru îndreptățirea voastră. Ați căzut din har. — Din Evanghelie. Ei fuseseră aduși în harul Evangheliei; și acum, prin readoptarea rânduielilor mozaice, apostatizaseră de la Evanghelie ca sistem de religie și pierduseră harul comunicat sufletelor lor, prin care erau păstrați într-o stare de mântuire. Pacea și dragostea lui Dumnezeu, primite prin Isus Hristos, nu puteau rămâne în inimile celor ce-L respinseseră pe Hristos. Ei căzuseră, așadar, în orice sens al cuvântului, din har; și dacă unii dintre ei s-au ridicat vreodată din nou este mai mult decât putem spune. Clarke arată apoi cum credința autentică trebuie să se dovedească. Versetul 6. Versetul Galateni 5:6. Căci în Isus Hristos — Prin rânduiala Evangheliei toate rânduielile legale, ca fiind esențiale mântuirii, sunt desființate; și netăierea împrejur, sau starea de neam, contribuie la mântuire tot atât de mult ca și tăierea împrejur sau starea evreiască; ambele sunt la fel de ineficiente; și nimic nu folosește acum în ochii lui Dumnezeu decât acea credință δι' αγαπης ενεργουμενη, care este făcută activă sau energică prin dragoste. Dumnezeu nu recunoaște nicio credință, ca fiind lucrarea Duhului Său, care nu este activă sau ascultătoare; dar principiul întregii ascultări față de Dumnezeu și al binefacerii față de om este dragostea; de aceea credința nu poate lucra decât dacă este asociată cu dragostea. Dragostea față de Dumnezeu produce ascultare de voia Sa: dragostea față de om nu face rău; ci, dimpotrivă, orice faptă de bunătate. Credința care nu lucrează prin dragoste este fie tăiere împrejur fie netăiere împrejur, sau orice ar plăcea posesorului ei să o numească; este totuși nimic care să-l ajute când Dumnezeu vine să-i ia sufletul. Nu folosește la nimic. Această dragoste smerită, sfântă, operativă, ascultătoare, este piatra de încercare supremă a tuturor crezurilor și mărturisirilor de credință omenești. Credința fără aceasta nu are nici suflet nici lucrare; în limbajul Apostolului Iacov, este moartă și nu poate îndeplini nicio funcție a vieții spirituale, mai mult decât un om mort nu poate îndeplini îndatoririle vieții animale sau civile. Clarke trece apoi la recoltele contrastante ale cărnii și ale Duhului. Versetul 22. Versetul 22. Dar rodul Duhului — Atât carnea -înclinările păcătoase ale inimii omenești- cât și duhul -starea schimbată sau curățită a sufletului, prin harul și Duhul lui Dumnezeu- sunt înfățișate de apostol ca niște pomi, unul dând rod bun, celălalt rod rău; producțiile fiecăruia fiind după natura pomului, după cum pomul este după natura seminței din care a răsărit. Sămânța rea a produs un pom rău, dând tot felul de rod rău; sămânța bună a produs un pom bun, aducând roade de cel mai ales fel. Pomul cărnii, cu toate roadele sale rele, l-am văzut deja; pomul Duhului, cu roadele sale bune, îl vom vedea acum. Dragoste — αγαπη. O dorință intensă de a-L plăcea lui Dumnezeu și de a face bine omenirii; însăși sufletul și spiritul oricărei religii adevărate; împlinirea legii și ceea ce dă energie credinței însăși. Vezi Galateni 5:6. Bucurie — χαρα.
Considerați

Considerare

Clarke încheie cu semnul hotărâtor al celor ce aparțin lui Hristos. Versetul 24. Versetul 24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos — Toți creștinii autentici și-au răstignit carnea -sunt atât de departe de a-i asculta poruncile și de a lucra sub influența ei, încât și-au răstignit poftele senzuale; le-au pironit pe crucea lui Hristos, unde au expirat împreună cu El; de aceea, spune Sfântul Pavel, Romani 6:6, omul nostru cel vechi -carnea, cu afecțiunile și poftele ei- este răstignit împreună cu El, ca trupul păcatului să fie nimicit, ca de acum înainte să nu mai slujim păcatului. Prin aceasta vedem că Dumnezeu a hotărât pe deplin să mântuiască pe toți cei ce cred în Hristos de orice păcat, fie din afară fie dinăuntru, cu toate afecțiunile, παθημασι, patimile neregulate, și poftele, επιθυμιαις, dorințele și năzuințele dezordonate. Tot ce poate simți un om împotriva dragostei și curăției; și tot ce poate dori un om împotriva cumpătării și a acelei lepădări de sine proprii caracterului creștin. Clarke încheie îndemnând credincioșii să păstreze unitatea pe care o dă Duhul. Cel ce dorește să păstreze unitatea Duhului în legătura păcii nu trebuie să provoace pe altul. Cel ce știe că nu a meritat niciodată vreun dar sau binecuvântare de la Dumnezeu nu trebuie să invidieze altuia binecuvântările pe care bunătatea dumnezeiască a socotit de cuviință să i le dăruiască. Oare nu poate face Dumnezeu ce voiește cu ale Sale? Dacă creștinii în general s-ar mulțumi cu cinstea care vine de la Dumnezeu, dacă ar lua seama să nu dea provocări semenilor lor creștini, dacă ar înceta să invidieze pe aceia asupra cărora fie Dumnezeu fie omul revarsă onoruri sau avantaje, am avea curând o stare mai fericită și mai desăvârșită a Bisericii creștine decât vedem acum. Creștinismul ne cere să ne socotim unii pe alții mai presus de noi înșine, sau în cinste să ne preferăm unii altora. Dacă o astfel de dispoziție nu ar fi fost necesară caracterului creștin și păcii și desăvârșirii Bisericii lui Hristos, nu ar fi fost recomandată atât de puternic.
Răspunde

Răspuns

Unde sunt ispitit să adaug ceva la lucrarea împlinită a lui Hristos? În ce alegeri zilnice mă invită Duhul să răstignesc din nou carnea? Cum ar putea deveni dragostea dovada vie a credinței mele în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, îți mulțumim pentru libertatea cumpărată de Fiul Tău. Păzește-ne de orice jug care ar lega sufletul și lasă Duhul să aducă rodul Său în noi. Fie ca dragostea să lucreze prin credința noastră, pacea să păzească casele noastre și sfințenia să marcheze viața noastră comună, până vom sta desăvârșiți în prezența Ta. Amin.

Comentariul lui Adam Clarke la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →