← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iuda

Iuda 1 — cu Ioan Calvin

Iuda 1Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra Epistolei lui Iuda oferă o perspectivă atemporală credincioșilor care se confruntă cu amenințări subtile la adresa credinței. În această lecție îl urmăm pe Calvin în timp ce el dezvăluie chemarea urgentă a apostolului de a lupta cu ardoare pentru evanghelia odată încredințată. Înțelepciunea sa pastorală evidențiază atât privilegiul mântuirii comune cât și pericolele reprezentate de cei care denaturează harul. Prin atenția verset cu verset, Calvin îi echipează pe cititori să stea fermi fără teamă. Fie ca cuvintele sale să trezească o vigilență și recunoștință proaspătă în noi astăzi.
Citește

Citire

Luați un moment liniștit pentru a citi întregul prim capitol al Epistolei lui Iuda încet și cu rugăciune. Observați tonul apostolului de afecțiune și urgență în timp ce avertizează biserica despre pericole ascunse. Lăsați textul să se așeze în inima voastră înainte de a trece la reflecțiile lui Calvin. Gândiți-vă cum ar putea cuvintele să se aplice propriei voastre umblări în credință.
Studiu
Calvin începe prin a explica diligența lui Iuda în scriere. 3. Când am dat diligență. Am redat cuvintele spouden poioumenos, 'Aplicând grijă': literal ele sunt 'Făcând diligență'. Dar mulți interpreți explică propoziția în acest sens, că o dorință puternică l-a constrâns pe Iuda să scrie, așa cum spunem de obicei despre cei sub influența unui sentiment puternic, că nu se pot stăpâni sau reține. Apoi, potrivit acestor tâlcuitori, Iuda era sub un fel de necesitate, deoarece dorința de a scrie nu-i permitea să se odihnească. Dar eu cred mai degrabă că cele două propoziții sunt separate, că deși era înclinat și preocupat să scrie, totuși o necesitate l-a constrâns. El indică atunci că era într-adevăr bucuros și dornic să le scrie, dar totuși necesitatea l-a îndemnat să facă astfel, chiar pentru că erau asaltați (după cum urmează) de cei nelegiuiți și aveau nevoie să fie pregătiți să lupte cu ei. [190] Despre mântuirea comună, Calvin scrie: A mântuirii comune. Unele copii adaugă 'voastră', dar fără motiv, după cum cred; căci el face mântuirea comună pentru ei și pentru sine. Și nu adaugă puțină greutate doctrinei care este anunțată, când cineva vorbește potrivit propriilor sentimente și experiență; căci este zadarnic ceea ce spunem, dacă vorbim despre mântuire altora, când noi înșine nu avem cunoștință reală despre ea. Atunci, Iuda s-a declarat a fi (ca să spunem așa) un învățător experimental, când s-a asociat cu cei evlavioși în participarea la aceeași mântuire. Apoi, Calvin expune îndemnul de a lupta pentru credință. Și vă îndemn. Literal, 'îndemnându-vă'; dar deoarece el indică scopul sfatului său, propoziția trebuie exprimată astfel. Ceea ce am redat, 'a ajuta credința prin luptă', înseamnă același lucru cu a lupta pentru a păstra credința și a susține cu curaj asalturile contrare ale lui Satana. [191] Căci el le amintește că pentru a persevera în credință, trebuie întâmpinate diverse lupte și menținută o luptă continuă. El spune că credința a fost odată încredințată, ca ei să știe că au obținut-o în acest scop, ca să nu eșueze sau să cadă niciodată. Calvin descrie apoi pe cei care s-au strecurat neobservați. 4. Căci sunt anumiți oameni care s-au strecurat neobservați. Deși Satana este mereu un dușman al celor evlavioși și nu încetează să-i hărțuiască, totuși Iuda le amintește celor cărora le scria de starea lucrurilor din acel timp. Satana acum, spune el, vă atacă și vă hărțuiește într-un mod deosebit; este deci necesar să luați armele pentru a i se împotrivi. De aici învățăm că un pastor bun și credincios trebuie să considere cu înțelepciune ce cere starea prezentă a Bisericii, pentru a-și adapta doctrina la nevoile ei.
Considerați

Considerare

Calvin leagă intrușii de sfatul veșnic al lui Dumnezeu. Mai dinainte rânduit de demult. El numește acea judecată, sau condamnare, sau o minte reprobă, prin care au fost duși în rătăcire să pervertească doctrina evlaviei; căci nimeni nu poate face un astfel de lucru decât spre propria sa ruină. Dar metafora este luată din această împrejurare, deoarece sfatul veșnic al lui Dumnezeu, prin care credincioșii sunt rânduiți spre mântuire, este numit o carte: și când credincioșii au auzit că aceștia au fost dați morții veșnice, s-a cuvenit să ia seama ca nu cumva să se implice ei înșiși în aceeași distrugere. În același timp, scopul lui Iuda a fost să preîntâmpine pericolul, ca noutatea lucrului să nu tulbure și să nu întristeze pe vreunul dintre ei; căci dacă aceștia au fost deja rânduiți de mult, rezultă că Biserica nu este încercată sau exercitată decât potrivit sfatului infailibil al lui Dumnezeu. [192] El aplică mai departe pasajul la abuzul harului. Harul Dumnezeului nostru. El exprimă acum mai clar care era răul; căci spune că au abuzat de harul lui Dumnezeu, astfel încât să se îndemne pe ei înșiși și pe alții la o libertate necurată și profană în păcătuire. Dar harul lui Dumnezeu a apărut într-un scop cu totul diferit, și anume ca, lepădând neevlavia și poftele lumești, să trăim cu înțelepciune, cu dreptate și cu evlavie în această lume. Să știm deci că nimic nu este mai pestilențial decât oamenii de acest fel, care din harul lui Hristos iau un văl pentru a se deda la desfrânare. [193]
Răspunde

Răspuns

Unde în viața voastră simțiți nevoia de a lupta mai cu ardoare pentru credință? Cum întărește amintirea că mântuirea este ținută în comun cu toți sfinții hotărârea voastră? În ce feluri ați putea fi tentați să tratați harul lui Dumnezeu ca pe o permisiune mai degrabă decât ca pe o chemare la sfințenie?
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule Suveran, care singur îi păzești pe poporul Tău să nu se poticnească și îi prezinți fără pată înaintea slavei Tale cu mare bucurie, întărește Biserica Ta să lupte cu ardoare pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. Prin harul legământului Tău, păzește-ne de orice greșeală subtilă, zidește-ne în credința noastră preasfântă și păstrează-ne în dragostea lui Hristos, în timp ce așteptăm îndurarea Lui spre viața veșnică. Dăruiește-ne să umblăm cu smerenie și veghe până în ziua arătării Sale. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →