← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul

Deuteronom 33-34 — cu Matthew Henry

Deuteronomul 33-34Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În orele liniștite ale reflecției ne adunăm cu Matthew Henry ca ghid de încredere prin capitolele finale ale Deuteronomului. Expunerea sa atentă a ultimelor cuvinte ale lui Moise ne atrage în inima binecuvântării legământului și a viziunii profetice. Pe măsură ce omul lui Dumnezeu se pregătește să plece, Henry ne ajută să vedem dragostea statornică ce susține porțiunea fiecărui trib. Ne apropiem de acest studiu cu reverență, gata să primim atât textul antic cât și comentariul credincios al lui Henry. Fie ca aceste momente să ne adâncească încrederea în Cel care binecuvântează poporul Său și acum.
Citește

Citire

Ne întoarcem acum la paginile sfinte ale Deuteronomului 33 și 34. Lăsați cuvintele binecuvântării lui Moise să vă învăluie, urmate de relatarea plecării sale. Citiți cu încetineală, îngăduind promisiunilor rostite peste fiecare trib să vă miște duhul. Observați gingășia cu care dătătorul Legii își părăsește poporul și credincioșia lui Dumnezeu care rămâne după ce el a plecat.
Studiu
Henry începe prin a schița structura și scopul ultimei binecuvântări rostite de Moise asupra triburilor. Totuși Moise nu a terminat cu copiii lui Israel; părea că le luase rămas-bun definitiv la sfârșitul capitolului precedent, dar mai are încă ceva de spus. Le predicase o predică de rămas-bun, un discurs foarte bogat și patetic. După predică dăduse un psalm, un psalm lung; și acum nu mai rămâne decât să-i trimită cu o binecuvântare; această binecuvântare o rostește în acest capitol în numele Domnului și astfel îi părăsește. I. Îi declară pe toți binecuvântați pentru ceea ce Dumnezeu făcuse deja pentru ei, mai ales dându-le Legea Sa, ver. 2-5. II. Rostește o binecuvântare asupra fiecărui trib, care este atât o rugăciune cât și o profeție a fericirii lor. 1. Ruben, ver. 6. 2. Iuda, ver. 7. 3. Levi, ver. 8-11. 4. Beniamin, ver. 12. 5. Iosif, ver. 13-17. 6. Zabulon și Isahar, ver. 18, 19. 7. Gad, ver. 20, 21. 8. Dan, ver. 22. 9. Neftali, ver. 23. 10. Așer, ver. 24, 25. III. Îi declară pe toți în general binecuvântați din pricina a ceea ce Dumnezeu va fi pentru ei și va face pentru ei dacă vor asculta, ver. 26 etc. Henry explică apoi însemnătatea faptului că Moise acționează atât ca profet cât și ca părinte în rostirea binecuvântării. Primul verset este titlul capitolului: este o binecuvântare. În capitolul precedent tunase amenințările Domnului împotriva lui Israel pentru păcatul lor; era un capitol asemenea sulului lui Ezechiel, plin de tânguire, jale și vai. Acum, ca să înmoaie acele cuvinte și ca să nu pară că pleacă în mânie, adaugă aici o binecuvântare și lasă pacea Sa, care să coboare și să rămână peste toți aceia dintre ei care sunt fii ai păcii. Astfel, ultima lucrare a lui Hristos pe pământ a fost să-și binecuvânteze ucenicii (Luca 24:50), asemenea lui Moise aici, ca semn al despărțirii ca prieteni. Moise i-a binecuvântat, 1. Ca profet — un om al lui Dumnezeu. Observație: Este un lucru foarte de dorit să ai parte de rugăciunile celor care au parte de cer; aceasta este răsplata unui profet. În această binecuvântare Moise nu doar își exprimă dorințele bune față de acest popor, ci prin duhul profeției prezice lucruri viitoare cu privire la ei. 2. Ca părinte al lui Israel; căci așa sunt prinții buni față de supușii lor. Iacov, pe patul de moarte, și-a binecuvântat fiii (Facere 49:1), iar Moise, urmând exemplul acestuia, binecuvântează aici semințiile coborâte din ei, ca să arate că, deși fuseseră foarte provocatori, moștenirea binecuvântării nu fusese tăiată. Faptul că a făcut aceasta chiar înainte de moartea sa nu doar că era mai probabil să lase o impresie asupra lor, ci era și un semn al marii bunăvoințe a lui Moise față de ei, că le dorea fericirea, deși el trebuia să moară și să nu se bucure de ea. Apoi Henry descrie cum binecuvântarea începe cu o înfățișare măreață a arătării glorioase a lui Dumnezeu la darea Legii. El își începe binecuvântarea cu o descriere măreață a arătărilor glorioase ale lui Dumnezeu către ei la darea Legii și a marelui avantaj pe care l-au avut prin ea.
Considerați

Reflecție

Henry reflectă mai târziu asupra protecției speciale acordate seminției lui Beniamin din pricina apropierii de sanctuar. Iată binecuvântarea lui Beniamin, v. 12. Beniamin este pus lângă Levi, pentru că templul, unde se afla lucrarea preoților, era chiar la marginea sorții acestei seminții; și este pus înaintea lui Iosif din pricina demnității Ierusalimului (parte din care era în această seminție) mai presus de Samaria, care era în seminția lui Efraim, și pentru că Beniamin a rămas credincios casei lui David și templului Domnului, când celelalte seminții le-au părăsit împreună cu Ieroboam. 1. Beniamin este numit aici preaiubitul Domnului, iar tatăl acestei seminții a fost fiul preaiubit al lui Iacov, fiul dreptei sale. Observație: Cei care sunt cu adevărat binecuvântați sunt cei preaiubiți de Domn. Saul, primul rege, și Pavel, marele apostol, au fost amândoi din această seminție. 2. I se asigură aici protecția divină: va locui în siguranță. Observație: Cei pe care Dumnezeu îi iubește sunt în siguranță, Ps. 91:1. 3. Se arată aici că templul în care Dumnezeu avea să locuiască urma să fie zidit la hotarele acestei seminții. Cetatea sfântă Ierusalim era în sorțul acestei seminții (Iosua 18:28); și deși Sionul, cetatea lui David, se presupune că aparține lui Iuda, Muntele Moria, pe care a fost zidit templul, era în sorțul lui Beniamin. De aceea se spune că Dumnezeu locuiește între umerii săi, pentru că templul stătea pe acel munte, ca capul unui om pe umerii săi. Și prin aceasta Beniamin era acoperit toată ziua sub protecția sanctuarului (Ps. 125:2), care este adesea pomenit ca loc de refugiu, Ps. 27:4,5; Neemia 6:10. Beniamin, locuind lângă templul lui Dumnezeu, locuia în siguranță lângă El. Observație: Este un lucru fericit să fii în vecinătatea templului. Această așezare a lui Beniamin, se pare, a fost singurul lucru care a ținut acea seminție în unire cu Iuda la rânduielile dumnezeiești, când celelalte zece seminții s-au lepădat. Aceia au cu adevărat inimi stricate și rele care, cu cât sunt mai aproape de Biserică, cu atât sunt mai departe de Dumnezeu.
Răspunde

Răspuns

Cum îți schimbă perspectiva asupra generozității faptul de a primi o binecuvântare de la cineva care nu va împărtăși împlinirea ei? În ce fel ar putea apropierea de prezența lui Dumnezeu, așa cum este menționată pentru Beniamin, să schimbe felul în care trăiești fiecare zi? Unde simți că Domnul te invită să rostești binecuvântare peste alții chiar atunci când propria ta călătorie se încheie?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, pe măsură ce medităm la binecuvântările pe care Moise le-a rostit peste semințiile Tale, acoperă-ne cu mâna Ta toată ziua și dă-ne partea noastră numai în Tine. Învață-ne să prețuim Cuvântul Tău ca pe adevărata noastră moștenire și să ne odihnim în siguranța care se află doar lângă prezența Ta. Prin Duhul Tău, întărește-ne mâinile pentru orice lucrare bună, ca să trăim ca cei iubiți ai Tăi și să binecuvântăm pe cei ce vin după noi, încrezându-ne în promisiunile Tale împlinite în Hristos. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →