Eterniseed › Curriculum › Geneza
Geneza 47-48 — cu Clarke
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii. În aceste pagini Clarke deschide sensul simplu al Genezei cu o reverență caldă și o perspectivă practică, urmărind cum credincioșia legământului lui Dumnezeu susține gospodăria lui Iacov în mijlocul foametei și tranziției. Spiritul său metodist invită fiecare credincios la sfințenie prin citirea atentă a Scripturii, unde harul întâlnește datoria zilnică și promisiunile lui Dumnezeu strălucesc clar pentru toți cei care umblă prin credință.
Citește
Citire
Întoarceți-vă acum la capitolele 47 și 48 din Geneza. Lăsați narațiunea despre grija lui Iosif pentru familia sa, proviziile lui Faraon și binecuvântările finale ale lui Iacov să vă învăluie. Citiți încet, ascultând mila statornică ce poartă pe patriarhi și gospodăriile lor prin încercare spre pământul făgăduinței.
Studiu
Clarke începe prin a considera pelerinajul lui Iacov.
Versetul 9. Versetul Geneza 47:9. Zilele anilor pelerinajului meu — מגורי megurai, ale șederii sau rătăcirii mele. Iacov a trăit întotdeauna o viață migratoare sau rătăcitoare, în diferite părți ale Canaanului, Mesopotamiei și Egiptului, rareori în odihnă; iar în locurile unde a locuit cel mai mult, mereu expus la oboselile câmpului și ale deșertului. Cuvântul nostru pelerin vine din francezul pelerin și pelegrin, care sunt corupte din latinescul peregrinus, un străin, un necunoscut sau un străin, de la adverbul peregre, în străinătate, nu acasă. Pelerinul era o persoană care făcea o călătorie, lungă sau scurtă, din motive religioase, supunându-se în timpul acela la multe greutăți și privațiuni. Un termen mai potrivit nu putea fi conceput pentru a exprima viața lui Iacov și motivul care l-a determinat să trăiască o astfel de viață. Călătoria sa la Padan-Aram sau Mesopotamia exceptată, partea principală a călătoriilor sale erau propriu-zis pelerinaje, întreprinse în cursul providenței lui Dumnezeu din motive religioase. Nu am ajuns la viața părinților mei — Iacov a trăit în total o sută patruzeci și șapte de ani; Isaac, tatăl său, a trăit o sută optzeci; iar Avraam, bunicul său, o sută șaptezeci și cinci. Acestea erau zile de ani în comparație cu viețile patriarhilor precedenți, unii dintre ei trăind aproape zece secole!El evaluează apoi măsurile administrative ale lui Iosif.
Versetul 26. Versetul Geneza 47:26. Și Iosif a făcut din aceasta o lege — Ca poporul să țină pământul de la rege și să-i dea a cincea parte din producție ca taxă anuală. Dincolo de aceasta, regele nu avea alte cereri. Întreaga conduită a lui Iosif a fost la fel de puternic criticată de unii și aplaudată de alții. Este natural ca oamenii să meargă la extreme în atacarea sau apărarea oricărei poziții. Oamenii sobri și judicioși vor considera ce a făcut Iosif prin numire divină ca profet al lui Dumnezeu și ce a făcut doar ca om de stat din circumstanțele cazului, complexitatea vremurilor și caracterul poporului peste care a prezidat. Când aceasta se face fără patimă, vom vedea multe motive să-L adorăm pe Dumnezeu, să-l aplaudăm pe om și poate în unele cazuri să-l mustrăm pe slujitor. Iosif nu este niciodată prezentat ca un profet infailibil al lui Dumnezeu. El a fost un instrument onorat în mâinile lui Dumnezeu pentru a salva două națiuni de la ruină totală și mai ales pentru a păstra acea familie din care trebuia să vină Mesia și pentru a perpetua adevărata religie printre ei. În acest caracter este reprezentat în paginile sfinte. Conduita sa ca prim-ministru al lui Faraon era puternic indicativă a unui politician profund și desăvârșit, care avea noțiuni înalte despre prerogativă, ceea ce l-a determinat să folosească toate mijloacele prudente pentru a-și mări stăpânul și în același timp să facă ceea ce considera mai bine în ansamblu pentru poporul pe care îl guverna. Vezi încheierea capitolului 50. Geneza 50:26; Geneza 50:26.Clarke explorează apoi binecuvântarea lui Efraim și Manase.
Versetul 14. Versetul Geneza 48:14. Israel și-a întins mâna dreaptă, etc. — Punerea mâinilor pe cap a fost întotdeauna folosită printre evrei la darea binecuvântărilor, la desemnarea oamenilor pentru orice funcție și la sfințirea jertfelor solemne. Aceasta este prima dată când o găsim menționată, dar o citim adesea după aceea. Vezi Numeri 27:18, Numeri 27:23; Deuteronom 34:9; Matei 19:13, Matei 19:15; Faptele Apostolilor 6:6; 1 Timotei 4:14. Iacov și-a pus mâna dreaptă pe capul celui mai tânăr, ceea ce ni se spune că a făcut cu bună știință - știind bine ce face, pentru că (sau deși) Manase era întâiul născut, știind prin Duhul profeției că posteritatea lui Efraim va fi mai puternică decât cea a lui Manase.
Considerați
Considerare
Clarke subliniază datoria de reverență față de părinți și patriarhi.
Maxima acestui zbor de admirație cel mai excepțional este că 'copiii care au ajuns la bogăție nu sunt obligați să-și venereze părinții când aceștia sunt reduși în circumstanțe și coborâți de greutatea anilor și a infirmităților la marginea mormântului; și dacă îi recunosc și îi venerează, ar fi un semn de bunătate singulară și ar fi foarte meritoriu.' Ar trebui ca poziții de acest fel să treacă fără mustrare? Nu cred. Prin legea lui Dumnezeu și a naturii, Iosif era la fel de obligat să-i arate tatălui său muribund acest respect filial, pe cât era să-și venereze regele sau să-și închineze Dumnezeul. Cât despre mine, trebuie să mărturisesc liber că nu văd nimic deosebit de plăcut în această parte a conduitei lui Iosif; el și-a îndeplinit pur și simplu o datorie pe care Dumnezeu, natura, decența și bunul simț i-o cereau imperios lui și tuturor celor din circumstanțele sale să o îndeplinească.El încheie prin a afirma harul suveran care preferă pe cel mai tânăr.
Harul care convertește sufletul vine cu siguranță din mila simplă a lui Dumnezeu, fără niciun merit din partea omului; și o suficiență a acestuia este oferită fiecărui om, Tit 2:11-12. Dar nu este mai puțin sigur că Dumnezeu îi iubește cel mai mult pe cei mai credincioși acestui har.
Răspunde
Răspuns
Unde în propriul vostru pelerinaj aveți cea mai mare nevoie să aveți încredere în providența statornică a lui Dumnezeu? Cum ați putea arăta reverență practică față de cei care au mers înaintea voastră în credință? În ce domeniu vă invită Dumnezeu să primiți harul care alege neașteptatul pentru slava Sa?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule plin de har, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a Scripturii deschisă atât de clar de Clarke. Dă-ne inimi să primim îndurările legământului Tău cu aceeași încredere pe care a arătat-o Iacov. Învață-ne sfințenie practică în îndatoririle familiale și în slujirea publică, ca să-i cinstim pe cei care au purtat credința înaintea noastră. Același har care i-a susținut pe patriarhi să ne întărească să umblăm vrednici de chemarea noastră, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →