← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Confesiunea de la Augsburg

Mărturisirea de la Augsburg XXVI — Despre deosebirea mâncărurilor — Cartea Concordiei

Confesiunea de la Augsburg 27Cartea Concordiei15 min
Deschidere
Mărturisirea de la Augsburg stă ca o mărturie clară a inimii credinței Reformei. Articolul XXVI, Despre deosebirea mâncărurilor, confruntă povara tradițiilor umane care au împovărat mult timp conștiințele creștine. Această parte a Mărturisirii redirecționează cu blândețe dar ferm privirea noastră de la observanțele făcute de om înapoi la harul liber al lui Hristos. Ne amintește că Evanghelia trebuie să rămână centrală în viața Bisericii. Pe măsură ce deschidem acest articol astăzi, suntem invitați să vedem cum tradițiile pot umbri în liniște dreptatea care vine prin credință doar. Domnul să folosească aceste cuvinte pentru a ne întări încrederea în lucrarea Sa împlinită.
Citește

Citire

Luați acum timp să citiți Mărturisirea de la Augsburg XXVI în întregime. Articolul se sprijină pe mărturia clară a Scripturii, mai ales cuvintele lui Hristos din Matei 15 și învățătura apostolică din Romani 14, Coloseni 2, Faptele Apostolilor 15 și 1 Timotei 4. Lăsați aceste pasaje să vă modeleze citirea, pe măsură ce Mărturisirea arată cum tradițiile umane au fost odinioară învățate ca fiind necesare pentru har. Citiți încet și cu rugăciune, îngăduind textului să vorbească de la sine.
Studiu
Mărturisirea începe prin a descrie convingerea comună cu privire la deosebirile de mâncăruri. A fost convingerea generală, nu doar a poporului, ci și a celor care învățau în biserici, că a face deosebiri de mâncăruri și alte asemenea tradiții ale oamenilor sunt fapte folositoare pentru a merita harul și în stare să facă satisfacții pentru păcate. Iar că lumea a gândit astfel reiese din faptul că zilnic erau instituite noi ceremonii, noi rânduieli, noi sărbători și noi posturi, iar învățătorii din biserici pretindeau aceste fapte ca pe o slujire necesară pentru a merita harul și înspăimântau mult conștiințele oamenilor, dacă omiteau vreuna dintre aceste lucruri. Din această convingere cu privire la tradiții a rezultat mult detriment în Biserică. Ea abordează apoi primul detriment cauzat de aceste tradiții. În primul rând, doctrina harului și a dreptății credinței a fost întunecată de ea, care este partea principală a Evangheliei și ar trebui să iasă în evidență ca cea mai proeminentă în Biserică, pentru ca meritul lui Hristos să fie bine cunoscut și credința, care crede că păcatele sunt iertate de dragul lui Hristos, să fie înălțată mult mai presus de fapte. De aceea Pavel pune și el cel mai mare accent pe acest articol, lăsând deoparte Legea și tradițiile umane, pentru a arăta că dreptatea creștină este altceva decât astfel de fapte, anume credința care crede că păcatele sunt iertate în mod liber de dragul lui Hristos. Dar această doctrină a lui Pavel a fost aproape cu totul înăbușită de tradiții, care au produs o părere că, prin a face deosebiri în mâncăruri și asemenea slujiri, trebuie să merităm harul și dreptatea. În tratarea pocăinței, nu s-a făcut nicio mențiune despre credință; au fost prezentate doar acele fapte de satisfacție; în acestea părea să constea întreaga pocăință. Trecând la Scriptură, Mărturisirea citează cuvintele lui Hristos și ale apostolilor. Astfel, deci, ei au învățat că prin observarea tradițiilor umane nu putem merita harul sau fi îndreptățiți și de aceea nu trebuie să socotim astfel de observanțe ca fiind fapte necesare de închinare. Ei adaugă aici mărturii din Scriptură. Hristos, Matei 15:3, îi apără pe apostoli care nu observaseră tradiția obișnuită, care totuși se referă în mod evident la o chestiune nu nelegiuită, ci indiferentă și având o anumită afinitate cu purificările Legii, și spune, Matei 15:9: În zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături care sunt porunci ale oamenilor. El, deci, nu pretinde o slujire nefolositoare. Puțin după aceea adaugă: Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om. Tot așa și Pavel, Romani 14:17: Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură. Coloseni 2:16: Nimeni, deci, să nu vă judece în privința mâncării sau a băuturii sau în privința unei sărbători sau a zilei de Sabat; de asemenea: Dacă ați murit împreună cu Hristos față de rânduielile lumii, de ce, ca și cum ați trăi în lume, sunteți supuși unor rânduieli: Nu atinge, nu gusta, nu pipăi!
Considerați

Considerare

Mărturisirea încheie prin a aborda acuzația de a se opune mortificării. Mai mult, ei învață că fiecare creștin trebuie să se antreneze și să se supună cu restricții trupești sau exerciții și osteneli trupești, pentru ca nici sațietatea, nici lenea să nu-l ispitească la păcat, dar nu ca să merităm harul sau să facem satisfacții pentru păcate prin astfel de exerciții. Iar o astfel de disciplină exterioară trebuie să fie îndemnată în toate timpurile, nu doar în câteva zile stabilite. Astfel poruncește Hristos, Luca 21:34: Luați seama ca inimile voastre să nu fie împovărate de îmbuibare; de asemenea Matei 17:21: Acest neam nu iese decât prin rugăciune și post. Pavel spune și el, 1 Corinteni 9:27: Îmi țin sub control trupul și îl supun. Aici el arată clar că își ținea sub control trupul, nu pentru a merita iertarea păcatelor prin acea disciplină, ci pentru a-și avea trupul în supunere și potrivit pentru lucrurile duhovnicești și pentru împlinirea datoriei potrivit chemării sale. De aceea, nu condamnăm postul în sine, ci tradițiile care prescriu anumite zile și anumite mâncăruri, cu primejdie pentru conștiință, ca și cum astfel de fapte ar fi o slujire necesară.
Răspunde
Unde s-au strecurat cel mai ușor tradițiile umane în propria voastră umblare a credinței? Cum schimbă libertatea Evangheliei felul în care priviți practicile creștine zilnice? În ce feluri îi puteți încuraja pe alții să se odihnească în Hristos mai degrabă decât în observanțe?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia clară a Mărturisirii de la Augsburg care ține Evanghelia harului înaintea ochilor noștri. Iartă-ne pentru timpurile în care ne-am încrezut în propriile noastre observanțe sau am îngăduit tradițiilor să împovăreze conștiințele noastre. Învață-ne să prețuim dreptatea care este a noastră prin credința în Hristos doar. Întărește-Ți Biserica să se țină strâns de această libertate, în timp ce încă cinstește buna rânduială. Fie ca viețile noastre să reflecte libertatea Evangheliei și bucuria de a Te sluji dintr-o inimă eliberată. În numele lui Iisus ne rugăm. Amin.

Cartea Concordiei · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →