← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Luca

Luca 18 — cu Coke

Luca 18Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie20 min
Deschidere
În orele liniștite ale devoțiunii zilnice ne întoarcem din nou la Comentariul lui Thomas Coke asupra Sfintei Scripturi. Ca prim episcop metodist și tovarăș credincios al lui Wesley, Coke deschide Scripturile cu căldură pastorală și claritate evanghelică. Tratamentul său asupra capitolului 18 din Luca ne invită să zăbovim asupra a două pilde care apasă inima spre rugăciune perseverentă și umilință autentică. Duhul care a ghidat pana lui Coke să ne ghideze acum ascultarea, ca aceste cuvinte antice să modeleze credința vie în zilele noastre.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul 18 din Luca în întregime. Pe măsură ce cuvintele sunt rostite cu glas tare, permiteți pildelor văduvei stăruitoare și fariseului cu vameșul să se așeze adânc. Observați cum fiecare scenă se întoarce asupra posturii inimii înaintea lui Dumnezeu. Citiți încet, oprindu-vă unde Duhul atrage atenția, și primiți capitolul ca adresare vie mai degrabă decât istorie îndepărtată.
Studiu
Coke începe prin a explica chemarea la rugăciune perseverentă. Versetul 1. Luca 18:1. Și a rostit o pildă, etc. — Dar [δε], i-a învățat printr-o pildă, ca oamenii să persevereze în rugăciune și să nu se descurajeze. Heylin. Particula δε, dar, implică clar că această pildă are o legătură cu discursul din capitolul precedent și a fost rostită în același timp. Evanghelistul spune că a fost concepută pentru a arăta că oamenii trebuie să se roage întotdeauna și să nu leșine; adică trebuie să se roage frecvent; căci așa înseamnă cuvântul παντοτε, Ioan 18:20. Figura este dusă și mai sus în epitetul dat jertfelor de dimineață și de seară; care, din cauza frecvenței lor, sunt numite jertfă arsă continuă: și, în aluzie la aceasta, oamenii sunt îndemnați să se roage neîncetat, 1 Tesaloniceni 5:17. Vezi Luca 2:37. Apoi trece la avertizarea împotriva duhurilor dreptății de sine. Versetul 9. Luca 18:9. Și a rostit această pildă — Mântuitorul nostru, după ce a încurajat și a întărit datoria stăruinței și perseverenței în rugăciune, a procedat, într-un alt caz, la avertizarea împotriva unui duh fariseic drept în sine, care trebuie lepădat, și la recomandarea umilinței și a smereniei de sine, care trebuie să aibă loc în inimă, dacă vreodată vom găsi acceptare a persoanelor și rugăciunilor noastre: și a îndreptat acest discurs către un grup de oameni care aveau mare încredere în propriul merit și făceau din acesta marea lor rugăminte către Dumnezeu pentru acceptare, și care priveau cu dispreț și dispreț pe alții, ca nevrednici de a fi comparați cu ei înșiși sau considerați de Dumnezeu. Apoi contrastează apropierea smerită a vameșului. Versetul 13. Luca 18:13. Și vameșul, stând departe, — Impresionat de un simțământ profund al păcatelor sale, vameșul părea atât de josnic în propria vedere, încât nu voia să meargă printre poporul lui Dumnezeu, ci stătea departe, în curtea neamurilor, poate fără zidul de piatră, numit de apostol zidul de mijloc al despărțiturii, pe care neamurile și israeliții necurați nu aveau voie să-l treacă. Aici, cu ochii ațintiți la pământ, lovindu-se în piept, prin acea acțiune a făcut o mărturisire publică a marilor sale fărădelegi înaintea tuturor celor care erau în raza lui de vedere și, în amărăciunea sufletului său, a strigat cu ardoare după milă. Și el, ca și fariseul, și-a rostit devoțiunile cu glas tare; dar întrucât rugăciunea lui era o mărturisire a păcatului său, rostirea ei cu glas tare nu provenea din vanitate, ci din angoasa sufletului: căci în loc să-i facă cinste, această rugăciune tindea să-l smerească mult, deoarece nu a menționat niciun amestec de bine pentru a atenua relele vieții sale trecute; ci a recunoscut deschis că era un păcătos și a căutat refugiu în mila lui Dumnezeu prin Isus Hristos, marea jertfă de ispășire și singura temelie a speranței sale. Și că nu a jucat rolul de ipocrit era evident din locul pe care l-a ales pentru devoțiunile sale, unde erau puțini care să-l vadă, din melancolia feței sale și din întreaga sa purtare. Cuvântul αμαρτωλος, așa cum este aici, înseamnă adesea un desfrânat părăsit, un păcătos grav. Vezi Matei 9:10-11. Luca 6:32-33; Luca 6:32-33; Luca 6:49.
Considerați

Considerare

Coke încheie legând pildele pentru a învăța umilința în rugăciune. Putem observa mai departe că, propunând această pildă imediat după cea a văduvei stăruitoare, Domnul nostru ne-a învățat că, deși rugăciunile noastre trebuie să fie foarte stăruitoare și frecvente, ele trebuie să fie întotdeauna însoțite de cea mai adâncă umilință; deoarece nicio dispoziție a minții nu este mai potrivită pentru astfel de ființe slabe și fragile ca oamenii să apară înaintea marelui Dumnezeu decât o smerenie de sine absolută. Vezi Inferențele și Reflecțiile. În cele din urmă, el extrage morala justificării prin umilință. Și totuși Domnul nostru a declarat, în favoarea acestui păcătos, că s-a întors justificat mai degrabă decât celălalt. Și singurul motiv a fost 'pentru că nu s-a justificat pe sine'. El adaugă: Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit; și cel ce se smerește va fi înălțat. Aceasta este morala cu care Domnul nostru încheie această pildă atât de frumoasă: și ce influență sau aplicare mai bună putem face sau deriva din remarca sa divină decât repetând-o și recomandând-o meditației serioase a ucenicilor săi sinceri? Oricine se înalță pe sine va fi smerit, și cel ce se smerește va fi înălțat. REFLECȚII. — 1. Intenția pildei date nouă, Luca 18:1-8, așa cum suntem informați în primul verset, este de a ne încuraja în rugăciunea perseverentă, chiar dacă nu găsim întotdeauna răspunsul imediat al cererilor noastre. Avem, 1. Pilda văduvei stăruitoare și a judecătorului nedrept.
Răspunde

Răspuns

Unde în propriile mele rugăciuni am devenit obosit mai degrabă decât persistent? Cum ar putea postura vameșului să remodeleze felul în care mă apropii de Dumnezeu astăzi? În ce locuri ascunse dreptatea de sine se mai deghizează ca devoțiune?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Thomas Coke, care a deschis Cuvântul Tău cu atâta grijă duioasă. Dă-ne perseverența de a ne ruga fără a leșina și umilința de a sta departe, lovindu-ne în piept mai degrabă decât lăudându-ne. Același Duh care a cercetat inimile fariseului și vameșului să ne cerceteze pe noi, ca orice gând mândru să fie doborât și orice strigăt după milă să fie auzit. Prin Isus Hristos Domnul nostru, Amin.

Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →