← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Exodul

Exodul 33-34 — cu Maclaren

Exodul 33-34Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Astăzi deschidem Maclaren's Expositions of Holy Scripture pe Exodul 33-34, unde consecințele vițelului de aur aduc Israelul față în față cu costul comuniunii rupte și minunea prezenței restaurate. Maclaren urmărește cererile îndrăznețe ale lui Moise și auto-revelația lui Dumnezeu a milei și dreptății. Dezvoltarea sa atentă ne invită să zăbovim asupra acelorași întrebări ale călăuzirii, mijlocirii și slavei care poate și nu poate fi văzută. În aceste capitole, dorința legiuitorului devine o poartă către o încredere mai profundă. Urmăm pașii săi pentru a descoperi cum rugăciunea ascultată mărește dorința mai degrabă decât o încheie.
Citește
Așază-te în Exodul 33 și 34 cu o inimă deschisă. Ascultă tensiunea dintre judecată și milă, cele trei cereri îndrăznețe ale conducătorului și proclamarea Numelui care urmează eșecului lui Israel. Lasă narațiunea să se miște încet, astfel încât greutatea fiecărui răspuns divin să se așeze. Observă cum mijlocirea lui Moise modelează viitorul întregului popor și cum revelarea caracterului lui Dumnezeu întâlnește atât dorința sa cât și nevoia lor.
Studiu

Studiază

Maclaren deschide expunerea întorcându-se la prima cerere a conducătorului și la răspunsul abundent pe care îl primește. I. Avem rugăciunea conducătorului pentru sine, cu răspunsul supraabundent al lui Dumnezeu. În capitolul anterior, am avut sublimul mijlocirii, în care răzbunătorul aspru al idolatriei și-a revărsat dragostea jertfitoare pentru națiunea cu grumazul înțepenit pe care a trebuit să o lovească și s-a oferit pe sine victimă pentru ei. Aici prima sa rugăciune este în principal pentru sine, dar nu este de aceea o rugăciune egoistă. Mai degrabă se roagă pentru daruri pentru sine, ca să se potrivească pentru slujirea sa față de ei. Putem nota separat rugăciunea și argumentele pe care se întemeiază. 'Arată-mi acum calea sau căile Tale, ca să Te cunosc.' Dorința se referă imediat la starea de atunci a lucrurilor. După cum am arătat, era un timp de suspans. În metafora puternică a contextului, Dumnezeu își făcea planul cu privire la cursul Său, iar Israel aștepta cu răsuflarea tăiată deznodământul. El urmează apoi pe Moise pe măsură ce mijlocitorul lărgește cererea pentru a include întregul popor. II. Avem rugăciunea mijlocitorului pentru popor, cu răspunsul Exo_33:15 - - Exo_33:17. Dacă promisiunea din Exo_33:14 este luată ca referindu-se la popor, nu se cere nimic suplimentar în această a doua etapă, iar cuvintele din Exo_33:17, 'și acest lucru', sunt inexplicabile. Observă că 'cu mine' din Exo_33:15 este un adaos, iar 'noi' din următoarea propoziție, precum și întregul context din Exo_33:16, sugerează că ar trebui mai degrabă să completăm 'cu noi'. Substanța, deci, a celei de-a doua cereri este extinderea promisiunii, deja date lui Moise pentru sine, la întreaga națiune. Observă cum se identifică cu ei, făcându-i 'părtași' la harul său, și repetând 'eu și poporul Tău', ca și cum n-ar vrea nicio binecuvântare care să nu fie împărtășită de ei. El caută ca retragerea prezenței lui Dumnezeu, care fusese consecința retragerii lui Israel de la Dumnezeu, să fie inversată, și ca nu doar el singur, ci toți răzvrătiții, să posede încă prezența Sa. Maclaren urmărește apoi cum fiecare cerere împlinită nu face decât să adâncească dorința următoare. III. Avem ultima dorință care se înalță deasupra limitelor prezentului. Aceste trei cereri învață insațiabilitatea, dacă putem folosi cuvântul, a dorințelor evlavioase. Fiecare cerere împlinită aduce una mai mare. 'Darul se întinde pe măsură ce este primit.' Bucuria crește capacitatea, iar creșterea capacității este creșterea dorinței. Dumnezeu fiind infinit, iar omul capabil de creștere nedefinită, nici capacitatea lărgită, nici aprovizionarea infinită nu pot avea limite. Aceasta nu este cea mai mică dintre binecuvântările unei vieți evlavioase, că pofta crește cu ceea ce se hrănește și că, deși există întotdeauna satisfacție, nu există niciodată sațietate. În cele din urmă, el arată ultima cerere care se înalță dincolo de limitele prezentului. Rugăciunea lui Moise sună prezumțioasă, dar a fost auzită fără vină și împlinită în măsura posibilului. A fost o greșeală venială — dacă poate fi numită greșeală — ca un suflet atins de flacăra dragostei divine să aspire dincolo de posibilitățile mortalității. În orice caz, a fost o greșeală în care a avut puțini imitatori. Dorințele noastre rămân prea bine în limitele posibilului. Sensul precis al cererii trebuie lăsat nedeterminat. Doar atât este clar, că era ceva mult dincolo chiar de acea comuniune față către față pe care o avusese, precum și dincolo de viziunea acordată bătrânilor. Dacă luăm 'slavă' în sensul ei obișnuit, ar însemna simbolul material al prezenței lui Dumnezeu, care strălucea în inima stâlpului și locuia mai târziu între heruvimi, dar probabil trebuie să-i atașăm aici un sens mai înalt și să ne gândim mai degrabă la ceea ce am numi esența divină necreată și infinită. Doar să nu-l facem pe Moise să vorbească ca un metafizician sau un profesor de teologie. Mai degrabă ar trebui să auzim în strigătul său vocea unui suflet străbătut de la un capăt la altul de conștiința uluitoare a favorii lui Dumnezeu, binecuvântat cu daruri de dragoste în rugăciuni ascultate și tânjind după mai multă din lumina aceea pe care o simte a fi viață.
Considerați

Consideră

Maclaren încheie secțiunea contrastând viziunea lui Moise cu vederea mai mare dată în Hristos. Dar oricare ar fi fost prerogativa singulară a legiuitorului, pe când privea din crăpătura stâncii la slava care se îndepărta, noi vedem mai mult decât a văzut el vreodată; iar copilul creștin, care privește 'slava lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos', are o viziune care întrece strălucirea radiantă care a înconjurat pe Moise. Aceasta i-a adâncit convingerile, i-a întărit credința, i-a adăugat asigurarea misiunii sale divine, dar i-a adăugat la cunoașterea lui Dumnezeu doar prin proclamarea Numelui, iar acel Nume este proclamat mai deplin în urechile noastre. Sinaiul, cu toate tunetele sale, tace înaintea Calvarului. Iar cel care are pe Isus Hristos să-i declare Numele lui Dumnezeu nu trebuie să-l invidieze pe legiuitorul de pe munte, nici chiar pe sfinții din cer. El încheie notând cum păcatul lui Israel însuși devine prilejul acestei revelări mai depline a milei. Păcatul evocă mila Sa iertătoare. Această pată nesemnificativă din Creație a fost scena minunii Întrupării, nu pentru că mărimea ei era mare, ci pentru că nevoia ei era disperată. Oamenii, pentru că sunt păcătoși, au fost supuși unei experiențe mai prețioase decât au cunoscut sau pot cunoaște 'îngerii care excelează în putere' și ascultă 'de glasul Cuvântului Său'. Cu cât furtuna răului omenesc urlă și se dezlănțuie mai sălbatic, cu atât mai adânc și mai puternic este glasul care răsună peste furtună. Așadar, pentru noi toți, Hristos este revelarea deplină și finală a harului lui Dumnezeu. Ultima, pentru că este întruparea perfectă a acestuia; singura, pentru că este manifestarea suficientă a acestuia. 'Vedeți să nu-L respingeți pe Cel care vorbește.'
Răspunde
Unde în circumstanțele tale actuale ai nevoie cel mai mult de asigurarea că Dumnezeu va merge cu tine? Cum a stârnit primirea unui răspuns de la Dumnezeu o dorință proaspătă după mai mult din El? În ce fel viziunea lui Hristos întrece fiecare privire mai timpurie a slavei lui Dumnezeu?
Roagă-te
Doamne, după eșecurile care rup comuniunea, învață-ne să ne rugăm cum s-a rugat Moise. Dă-ne curaj să cerem prezența Ta cu noi și cu cei pe care îi conducem. Fie ca fiecare răspuns pe care ni-L dai să ne mărească dorința până când tânjim doar după mai mult din Tine. Arată-ne căile Tale ca să Te cunoaștem și păzește-ne să nu ne mulțumim cu daruri mai mici. Fie ca mila proclamată la Sinai să-și găsească ecoul deplin în fața lui Isus Hristos, și fie ca acea milă să marcheze viețile noastre astăzi. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →