← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Coloseni

Col 1 — cu Matthew Henry

Coloseni 1Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Coloseni capitolul 1 oferă o desfăşurare bogată, verset cu verset, a scrisorii lui Pavel care continuă să hrănească credincioşii secole mai târziu. În lecţia de astăzi îl urmăm pe Henry în timp ce el urmăreşte mulţumirea de început a apostolului, rugăciunea sinceră şi rezumatul măreţ al răscumpărării. Observaţiile sale atente ne invită să zăbovim asupra textului cu ochi proaspeţi şi inimi recunoscătoare. Pe măsură ce parcurgem cele şase bătăi, Duhul care a inspirat aceste cuvinte să ne lumineze şi înţelegerea şi să ne trezească afecţiunile pentru Hristos. Să începem cu aşteptare, gata să primim atât învăţătură cât şi încurajare de la acest ghid de încredere.
Citește

Citeşte

Acordă câteva clipe de linişte pentru a citi integral Coloseni capitolul 1. Ascultă salutul călduros, relatarea credinţei şi a dragostei, stăruinţa apostolului în mijlocire şi descrierea măreaţă a persoanei şi lucrării lui Hristos. Lasă cuvintele să se aşeze înainte de a trece la reflecţiile lui Henry. Observă cum Pavel trece de la mulţumire la cerere şi apoi la lauda doctrinară. Revino la orice verset care îţi atrage în mod deosebit atenţia şi cere Domnului să-ţi pregătească inima pentru perspectivele care urmează.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a examina inscripţia şi salutul apostolic. I. Inscripţia acestei epistole este aproape aceeaşi cu celelalte; doar se observă că: 1. El se numeşte apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu. Un apostol este un prim-ministru în împărăţia lui Hristos, chemat direct de Hristos şi calificat în mod extraordinar; lucrarea sa era în mod deosebit să planteze Biserica creştină şi să confirme doctrina creştină. El atribuie aceasta nu propriului său merit, putere sau suficienţă, ci harului liber şi bunăvoinţei lui Dumnezeu. Se socotea dator să facă tot ce-i stătea în putinţă, ca apostol, pentru că fusese făcut astfel prin voia lui Dumnezeu. 2. Îl asociază pe Timotei în însărcinare cu el însuşi, ceea ce este un alt exemplu de smerenie a sa; şi, deşi în altă parte îl numeşte fiul său (2 Tim. ii. 1), aici îl numeşte fratele său, ceea ce este un exemplu pentru slujitorii mai în vârstă şi mai de seamă să-i privească pe cei mai tineri şi mai puţin cunoscuţi ca fraţi ai lor şi să-i trateze în consecinţă cu bunătate şi respect. 3. El îi numeşte pe creştinii din Colose sfinţi şi fraţi credincioşi în Hristos. Aşa cum toţi slujitorii buni, tot aşa şi toţi creştinii buni sunt fraţi unii faţă de alţii, care stau într-o relaţie apropiată şi datorează o dragoste reciprocă. Faţă de Dumnezeu ei trebuie să fie sfinţi, consacraţi cinstei Sale şi sfinţiţi prin harul Său, purtând chipul Său şi ţintind spre slava Sa. Şi în ambele privinţe, ca sfinţi faţă de Dumnezeu şi ca fraţi unii faţă de alţii, ei trebuie să fie credincioşi. Credincioşia străbate fiecare caracter şi relaţie a vieţii creştine şi este cununa şi slava lor toate. Henry trece apoi la mulţumirea lui Pavel pentru credinţa, dragostea şi nădejdea colosenilor. I. El mulţumea lui Dumnezeu pentru ei, că primiseră Evanghelia lui Hristos şi dăduseră dovezi de fidelitate faţă de El. Observă: În rugăciunile sale pentru ei el mulţumea pentru ei. Mulţumirea trebuie să fie o parte din fiecare rugăciune; şi orice este materia bucuriei noastre trebuie să fie materia mulţumirii noastre. Observă: 1. Cui mulţumeşte: lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. În mulţumirile noastre trebuie să avem privirea îndreptată spre Dumnezeu ca Dumnezeu (El este obiectul mulţumirii la fel ca şi al rugăciunii) şi este Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, în şi prin care ne vine tot binele. El este Tatăl Domnului nostru Isus Hristos tot aşa cum este şi Tatăl nostru; şi este un motiv de încurajare, în toate adresările noastre către Dumnezeu, că putem privi la El ca Tată al lui Hristos şi Tată al nostru, ca Dumnezeul Lui şi Dumnezeul nostru, Ioan xx. 17. Observă: 2. Pentru ce mulţumeşte lui Dumnezeu – pentru harurile lui Dumnezeu din ei, care erau dovezi ale harului lui Dumnezeu faţă de ei: 'De când am auzit de credinţa voastră în Hristos Isus şi de dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii; pentru nădejdea care vă este păstrată în ceruri', v. 4, 5. Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt cele trei haruri principale din viaţa creştină şi materia potrivită pentru rugăciunea şi mulţumirea noastră. (1.) El mulţumeşte pentru credinţa lor în Hristos Isus, că au fost aduşi să creadă în El, să ia asupra lor mărturisirea religiei Sale şi să-şi pună sufletele pe lucrarea Sa. (2.) Pentru dragostea lor. Pe lângă dragostea generală care se datorează tuturor oamenilor, există o dragoste deosebită datorată sfinţilor sau celor care sunt din frăţia creştină, 1 Pet. ii. 17. Trebuie să iubim pe toţi sfinţii, să purtăm o bunătate şi o bunăvoinţă largă faţă de oamenii buni, în ciuda unor puncte mai mici de diferenţă şi a multor slăbiciuni reale. Unii înţeleg prin aceasta milostenia lor faţă de sfinţii în nevoie, care este o ramură şi o dovadă a dragostei creştine. (3.) Pentru nădejdea lor: 'Nădejdea care vă este păstrată în ceruri', v. 5. Fericirea cerului este numită nădejdea lor, pentru că este lucrul pentru care se nădăjduieşte, aşteptând fericita nădejde, Tit. ii. 13. Ceea ce este pus la îndemâna credincioşilor în această lume este mult; dar ceea ce este pus deoparte pentru ei în ceruri este mult mai mult. Şi avem motive să mulţumim lui Dumnezeu pentru nădejdea cerului pe care o au creştinii buni sau aşteptarea lor bine întemeiată a slavei viitoare. Credinţa lor în Hristos şi dragostea faţă de sfinţi avuseseră în vedere nădejdea pusă deoparte pentru ei în ceruri. Cu cât ne fixăm mai mult nădejdile pe răsplata din lumea cealaltă, cu atât vom fi mai liberi şi mai darnici cu comoara noastră pământească în toate ocaziile de a face bine. Henry desfăşoară apoi conţinutul rugăciunii continue a apostolului pentru înţelegere spirituală şi viaţă rodnică. I. Ca ei să fie creştini cunoscători şi inteligenţi: plini de cunoştinţa voii Sale, în toată înţelepciunea şi înţelegerea spirituală. Observă: 1. Cunoştinţa datoriei noastre este cea mai bună cunoştinţă. O simplă noţiune goală a celor mai mari adevăruri este nesemnificativă. Cunoştinţa noastră despre voia lui Dumnezeu trebuie să fie întotdeauna practică: trebuie s-o cunoaştem pentru a o împlini. 2. Cunoştinţa noastră este atunci cu adevărat o binecuvântare când este în înţelepciune, când ştim cum să aplicăm cunoştinţa noastră generală la împrejurările noastre particulare şi să o adaptăm la toate situaţiile de urgenţă. 3. Creştinii trebuie să se străduiască să fie plini de cunoştinţă; nu doar să cunoască voia lui Dumnezeu, ci să cunoască mai mult din ea şi să crească în cunoştinţa lui Dumnezeu (cum este în v. 10) şi să crească în har şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru, 2 Pet. iii. 18.
Considerați

Consideră

Henry încheie secţiunea urmărind lucrarea pregătitoare a Duhului care îi califică pe credincioşi pentru moştenirea lor cerească. I. El vorbeşte despre lucrările Duhului harului asupra noastră. Trebuie să mulţumim pentru ele, pentru că prin acestea suntem calificaţi pentru un interes în mijlocirea Fiului: 'Mulţumind Tatălui', etc., v. 12, 13. Este vorbit ca lucrarea Tatălui, pentru că Duhul harului este Duhul Tatălui, iar Tatăl lucrează în noi prin Duhul Său. Aceia în care este săvârşită lucrarea harului trebuie să mulţumească Tatălui. Dacă avem mângâierea ei, El trebuie să aibă slava ei. Acum, ce este ceea ce este lucrat pentru noi în aplicarea răscumpărării? 1. 'Ne-a izbăvit de puterea întunericului', v. 13. Ne-a salvat din starea de întuneric şi nelegiuire păgânească. Ne-a mântuit de stăpânirea păcatului, care este întuneric (1 Ioan i. 6), de stăpânirea lui Satan, care este prinţul întunericului (Ef. vi. 12), şi de osânda iadului, care este întuneric deplin', Mat. xxv. 30. Ei sunt chemaţi din întuneric, 1 Pet. ii. 9. 2. 'Ne-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei Sale, ne-a adus în starea evangheliei şi ne-a făcut membri ai Bisericii lui Hristos, care este o stare de lumină şi curăţie.' 'Voi eraţi odinioară întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul', Ef. v. 8. 'Care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată', 1 Pet. ii. 9. Aceia au fost făcuţi supuşi de bunăvoie ai lui Hristos care erau sclavi ai lui Satan. Convertirea unui păcătos este strămutarea unui suflet în împărăţia lui Hristos din împărăţia diavolului. Puterea păcatului este lepădată, iar puterea lui Hristos este supusă. Legea Duhului vieţii în Hristos Isus îi face liberi de legea păcatului şi a morţii; şi este împărăţia Fiului dragostei Sale sau a Fiului dragostei Sale deosebite, Fiul Său preaiubit (Mat. iii. 17), şi în mod eminent preaiubitul, Ef. i. 6. 3. 'Nu numai că a făcut aceasta, dar ne-a şi făcut potriviţi să luăm parte la moştenirea sfinţilor în lumină', v. 12. 'Ne-a pregătit pentru fericirea veşnică a cerului, aşa cum israeliţii au împărţit ţara făgăduită prin sorţi; şi ne-a dat arvuna şi asigurarea ei.' El menţionează aceasta mai întâi pentru că este prima indicaţie a fericirii viitoare, că prin harul lui Dumnezeu ne aflăm într-o anumită măsură pregătiţi pentru ea. Dumnezeu dă har şi slavă, iar aici ni se spune ce sunt amândouă. (1.) Ce este acea slavă. Este moştenirea sfinţilor în lumină. Este o moştenire şi le aparţine ca unor copii, ceea ce este cea mai bună siguranţă şi cea mai dulce posesie: 'Dacă suntem copii, suntem şi moştenitori', Rom. viii. 17. Şi este o moştenire a sfinţilor – proprie sufletelor sfinţite. Cei care nu sunt sfinţi pe pământ nu vor fi niciodată sfinţi în cer. Şi este o moştenire în lumină; desăvârşirea cunoştinţei, sfinţeniei şi bucuriei, prin comuniunea cu Dumnezeu, care este lumină şi Tatăl luminilor, Iac. i. 17; Ioan i. 5. (2.) Ce este acest har. Este o potrivire pentru moştenire: 'Ne-a făcut potriviţi să fim părtaşi, adică ne-a potrivit şi ne-a adaptat pentru starea cerească printr-un temperament şi un obicei potrivit al sufletului; şi ne face potriviţi prin influenţa puternică a Duhului Său.' Este efectul puterii divine de a schimba inima şi de a o face cerească. Observă: Toţi cei care sunt destinaţi cerului mai târziu sunt pregătiţi pentru cer acum. Aşa cum cei care trăiesc şi mor nesfinţiţi ies din lume cu iadul lor cu ei, tot aşa cei care sunt sfinţiţi şi înnoiţi ies din lume cu cerul lor cu ei. Cei care au moştenirea fiilor au educaţia fiilor şi dispoziţia fiilor: au Duhul înfierii, prin care strigă: 'Ava, Tată', Rom. viii. 15. 'Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu a trimis în inimile voastre Duhul Fiului Său, care strigă: Ava, Tată', Gal. iv. 6. Această potrivire pentru cer este arvuna Duhului în inima noastră, care este o parte din plată şi asigură plata deplină. Cei care sunt sfinţiţi vor fi slăviţi (Rom. viii. 30) şi vor fi veşnic îndatoraţi harului lui Dumnezeu, care i-a sfinţit.
Răspunde
1. În ce domeniu al vieţii tale nădejdea pusă deoparte în ceruri modelează cel mai mult alegerile tale zilnice? 2. Unde simţi nevoia unei înţelegeri spirituale mai mari pentru ca umblarea ta să-L mulţumească mai deplin pe Domnul? 3. Cum ai putea exprima astăzi mulţumire pentru harul care te-a strămutat deja în împărăţia lui Hristos?
Roagă-te
Părinte îndurător, Îl înălțăm pe Fiul Tău ca chipul Dumnezeului celui nevăzut, în care toate se țin împreună și prin care am fost împăcați prin sângele Lui. Umple-ne cu cunoașterea voii Tale în toată înțelepciunea și priceperea duhovnicească, ca să umblăm vrednici de Hristos, rodind și crescând în toată fapta bună. Întărește-ne prin puterea slavei Tale și păstrează-ne inimile neclintite în nădejdea pusă deoparte pentru noi în ceruri, prin Duhul care pecetluiește moștenirea noastră. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →