← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

Îngerul Puternic și Sulul Mic, Dulce și Amar

Apocalipsa 10Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)20 min
Deschidere
Între trâmbița a șasea și a șaptea, Apocalipsa se oprește, iar Sfântul Andrei din Cezareea se oprește odată cu ea. Un înger puternic coboară din cer, îmbrăcat într-un nor, cu un curcubeu deasupra capului, fața ca soarele și picioarele ca niște stâlpi de foc; își pune un picior pe mare și unul pe uscat, iar în mână are un sul mic, deschis. Lui Ioan i se spune să-l ia și să-l mănânce: în gura lui va fi dulce ca mierea, dar îi va amărî pântecele. Sfântul Andrei citește această scenă mică și ciudată cu mare duioșie. Dulceața este bucuria de a cunoaște cele ce vor veni; amărăciunea este durerea unei inimi milostive care trebuie să fie martoră la pedepsele trimise asupra păcătoșilor. Acesta este capitolul în care povara profeției devine personală — unde văzătorul învață că a cunoaște viitorul milei și judecății lui Dumnezeu înseamnă a gusta atât miere cât și fiere. Citește-l încet; este un portret al a ceea ce costă să iubești o lume sub pedeapsă.
Citește

Citire

Citește Apocalipsa 10. Ioan vede un alt înger puternic coborând din cer, îmbrăcat cu un nor, un curcubeu pe cap, fața ca soarele și picioarele ca niște stâlpi de foc, ținând un sul mic deschis. Își pune piciorul drept pe mare și cel stâng pe uscat și strigă cu glas mare ca un leu care răcnește, iar șapte tunete răspund cu glasurile lor. Când Ioan este pe cale să scrie ce au spus, un glas din cer îi poruncește să pecetluiască acele lucruri și să nu le scrie. Apoi îngerul, stând pe mare și pe uscat, își ridică mâna spre cer și jură pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a creat toate lucrurile, că nu va mai fi timp — ci că în zilele trâmbiței îngerului al șaptelea, taina lui Dumnezeu va fi împlinită așa cum a vestit robilor Săi profeții. Glasul ceresc vorbește din nou, spunându-i lui Ioan să meargă și să ia sulul deschis din mâna îngerului. Ioan cere sulul îngerului și i se spune să-l ia și să-l mănânce: va fi dulce ca mierea în gura lui, dar amar în pântece. El îl mănâncă și așa se întâmplă. Iar îngerul spune: 'Trebuie să proorocești din nou înaintea multor popoare, neamuri, limbi și împărați.'
Studiu
Sfântul Andrei din Cezareea stabilește mai întâi cine este această figură impozantă. Norul, curcubeul și fața ca soarele sunt semnele unui înger sfânt, nu ale lui Dumnezeu Însuși; iar picioarele de foc așezate pe mare și pe uscat arată întinderea judecății pe care o vestește: Stâlpii de foc înseamnă groaza și pedepsele aduse de Înger asupra celor nelegiuiți care săvârșesc jafuri pe uscat și pe mare. Apoi vine porunca cea mai ciudată din capitol: Ioan aude cele șapte tunete și i se spune să le pecetluiască, nu să le scrie. De ce să descoperi doar ca să ascunzi? Sfântul Andrei răspunde cu reținerea caracteristică despre lucrurile pe care Dumnezeu nu le-a descoperit încă: Prin pecetluirea celor spuse de cele șapte tunete, chiar după ce a fost scris, se arată că aceste lucruri sunt acum necunoscute, dar vor fi lămurite prin experiența reală și prin împlinirea evenimentelor. Aceasta este chiar inima metodei Sfântului Andrei — și a citirii răsăritene a Apocalipsei. Unele lucruri sunt pecetluite; înțelesul lor așteaptă împlinirea, nu istețimea noastră. Proorocului nu i se dă un calendar de descifrat, ci o taină de purtat. Când îngerul jură că 'nu va mai fi timp', Sfântul Andrei îl citește cu sobrietate — fie despre veacul fără timp ce va veni, fie că timpul până la împlinire nu va fi lung — niciodată ca o cheie pentru a descifra calendarul.
Considerați

Reflecție

Acum sulul este mâncat, iar întreaga greutate a capitolului se așază într-un singur gust. Sfântul Andrei din Cezareea citește mierea și fierea ca însăși condiția cunoașterii sfinte: Dulce îți este, zice el, cunoașterea celor ce vor veni; totuși îți va amărî pântecele — adică inima, care este vasul hranei duhovnicești — din milostivire față de cei ce trebuie să primească pedepsele trimise de Dumnezeu după judecata Sa. Dulceața este reală: a cunoaște tainele scopului lui Dumnezeu este miere. Dar o inimă sfântă nu poate gusta această cunoaștere fără durere, pentru că ceea ce știe include pedepsele ce vor cădea asupra celor nepocăiți. Aceasta nu este o preștiință rece; este amărăciunea iubirii care trebuie să privească ceea ce nu poate opri. Iar Sfântul Andrei extrage din această amărăciune chemarea văzătorului — căci sulul nu încheie sarcina lui Ioan, ci o reînnoiește. Porunca de a 'prooroci din nou' o citește ca întinderea lungă a mărturiei lui Ioan peste întreaga vârstă a Bisericii: fericitul trebuie, prin Evanghelia sa și prin această Apocalipsă, să proorocească despre cele ce vor veni cititorilor săi până la sfârșit. Cartea pe care o citești este însăși acea proorocie reînnoită, care încă vorbește.
Răspunde

Răspuns

Ia pentru tine lecția Sfântului Andrei despre sul. Există o dulceață în cuvântul lui Dumnezeu pe care ai dreptul să o dorești — mierea de a cunoaște făgăduințele Sale, Împărăția Sa, cele ce vor veni. Dar nu aștepta ca această dulceață să-ți lase pântecele netulburat. Dacă cuvântul intră cu adevărat în tine, te va face amar de milostivire, pentru că nu poți cunoaște judecățile lui Dumnezeu și să rămâi nepăsător față de cei supuși lor. O inimă care gustă Scriptura doar ca miere și niciodată ca fiere nu a înghițit-o încă întreagă. Așadar, lasă tunetele pecetluite să te învețe răbdarea: multe lucruri Dumnezeu nu le-a explicat, iar înțelesul lor așteaptă împlinirea evenimentelor, nu descifrarea ta. Respinge ispita de a stoarce un calendar din text; îngerul care jură 'nu va mai fi timp' nu dă nicio dată. Iar porunca finală ascult-o ca adresată întregii Biserici: și tu ești trimis să 'proorocești din nou' — să duci acest cuvânt, dulce și amar, înaintea popoarelor și neamurilor printre care te-a așezat Dumnezeu. A citi Apocalipsa cum se cuvine înseamnă a mânca sulul: a primi bucuria și a purta durerea, și apoi a vorbi.
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule care trăiești în vecii vecilor, Făcător al cerului și al pământului, al mării și al tuturor celor ce sunt în ele, a cărui taină va fi împlinită în zilele trâmbiței a șaptea așa cum ai vestit robilor Tăi profeții: deschide-ne sulul cel mic al cuvântului Tău și dă-ne harul să-l mâncăm întreg. Fă ca cunoașterea lui să fie dulce ca mierea pe buzele noastre, bucuria făgăduințelor Tale și a celor ce vor veni; și întoarce inimile noastre amare cu sfânta durere a milostivirii, ca să nu cunoaștem niciodată judecățile Tale și să rămânem nemișcați de cei ce cad sub ele. Unde Ți-ai pecetluit sfaturile, dă-ne răbdarea de a aștepta desfășurarea lor și păzește-ne de deșertăciunea de a descifra ceea ce ai ascuns. Iar precum L-ai însărcinat pe ucenicul Tău iubit să proorocească din nou înaintea multor popoare, neamuri, limbi și împărați, trimite-ne și pe noi să purtăm cuvântul Tău, dulce și amar, lumii din jurul nostru. Căci Tu ești bun și Iubitor de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru, și Ție, împreună cu Tatăl cel fără de început și cu Duhul cel prea sfânt și de viață dătător, se cuvine toată slava, cinstea și închinarea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →