← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Matei 2 — cu Ryle

Matei 2J.C. Ryle — Gânduri explicative asupra Evangheliilor20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din clasicul lui J.C. Ryle 'Expository Thoughts on the Gospels'. În tratarea sa a capitolului 2 din Matei, Ryle urmărește sosirea magilor, ostilitatea lui Irod și umilința liniștită a primilor ani ai pruncului Hristos. Reflecțiile sale ne invită să examinăm propriul nostru răspuns la Mântuitor. În următoarele douăzeci de minute vom citi capitolul, vom studia paragrafe selectate din Ryle, vom considera forța lor practică și vom răspunde în rugăciune. Fie ca Duhul care i-a călăuzit pe acești căutători antici să ne călăuzească inimile astăzi.
Citește

Citire

Luați câteva momente liniștite pentru a citi Matei capitolul 2 în întregime. Observați călătoria magilor, alarma lui Irod, fuga în Egipt și întoarcerea la Nazaret. Lăsați narațiunea să se desfășoare fără grabă. Când terminați, reveniți aici pentru a studia expunerea lui Ryle cu atenție proaspătă la text.
Studiu
Ryle începe prin a introduce pe magii misterioși din răsărit. Nu se știe cine au fost acești magi. Numele și locuința lor ne sunt deopotrivă ascunse. Ni se spune doar că au venit 'din răsărit'. Dacă au fost caldeeni sau arabi nu putem spune. Dacă au învățat să aștepte pe Hristos de la cele zece seminții care au mers în captivitate sau de la profețiile lui Daniel nu știm. Contează puțin cine au fost. Punctul care ne privește cel mai mult este bogata învățătură pe care o transmite istoria lor. Ryle contrastează apoi pe magi cu conducătorii religioși ai lui Israel. Aceste versete ne arată, în al doilea rând, că nu întotdeauna cei care au cele mai multe privilegii religioase dau lui Hristos cea mai mare cinste. Am fi putut crede că scribii și fariseii ar fi fost primii care să se grăbească spre Betleem, la cea mai mică zvonire că Mântuitorul s-a născut. Dar nu a fost așa. Câțiva străini necunoscuți dintr-o țară îndepărtată au fost primii, în afară de păstorii menționați de Sfântul Luca, care s-au bucurat de nașterea lui. 'A venit la ai săi și ai săi nu l-au primit.' (Ioan 1:11) Ce tablou jalnic este acesta al firii omenești! Cât de des se poate vedea același fel de lucru printre noi! Cât de des chiar persoanele care locuiesc cel mai aproape de mijloacele harului sunt cele care le neglijează cel mai mult! Nu este decât prea mult adevăr în vechea zicală: 'Cu cât mai aproape de biserică, cu atât mai departe de Dumnezeu.' Familiaritatea cu lucrurile sfinte are o tendință înfricoșătoare de a-i face pe oameni să le disprețuiască. Sunt mulți care, din reședință și comoditate, ar trebui să fie primii și cei mai de seamă în închinarea lui Dumnezeu și totuși sunt mereu ultimii. Sunt mulți care ar putea fi așteptați pe bună dreptate să fie ultimii, care sunt mereu primii. Apoi, Ryle prezintă călătoria magilor ca un model de sârguință spirituală. Aceste versete ne arată în al patrulea rând un exemplu splendid de sârguință spirituală. Ce necaz trebuie să le fi costat pe acești magi să călătorească de la casele lor la casa unde s-a născut Isus! Câte mile obositoare trebuie să fi parcurs! Oboseala unui călător din răsărit este mult mai mare decât putem noi în Anglia să înțelegem deloc. Timpul pe care l-ar ocupa o astfel de călătorie trebuie să fi fost în mod necesar foarte mare. Pericolele de întâmpinat nu au fost nici puține nici mici. Dar nimic din acestea nu i-a mișcat. Și-au pus inima să-l vadă 'pe cel care s-a născut rege al iudeilor' și nu s-au odihnit până nu l-au văzut. Ne dovedesc adevărul vechii zicale: 'Unde este voință, este și cale.' Ryle încheie secțiunea examinând credința profundă arătată de acești vizitatori. Aceste versete ne arată în cele din urmă un exemplu izbitor de credință. Acești magi au crezut în Hristos când nu-l văzuseră niciodată; dar asta nu a fost tot. Au crezut în el când scribii și fariseii nu credeau; dar asta iarăși nu a fost tot. Au crezut în el când l-au văzut ca un prunc mic pe genunchii Mariei și l-au închinat ca pe un rege. Acesta a fost punctul culminant al credinței lor. Nu au văzut nicio minune care să-i convingă. Nu au auzit nicio învățătură care să-i convingă. Nu au privit niciun semn de divinitate și măreție care să-i înspăimânte. Nu au văzut nimic decât un prunc nou-născut, neajutorat și slab, având nevoie de grija unei mame ca oricare dintre noi. Și totuși, când au văzut acel prunc, au crezut că văd pe Mântuitorul divin al lumii! 'Au căzut la pământ și l-au închinat'.
Considerați

Considerare

Ryle aplică exemplul credinței magilor la creștinii contemporani. Acesta este felul de credință pe care Dumnezeu se bucură să-l cinstească. Vedem dovada acestui lucru chiar în ziua de azi. Oriunde se citește Biblia, purtarea acestor magi este cunoscută și povestită ca o pomenire a lor. Să umblăm în pașii credinței lor. Să nu ne rușinăm să credem în Isus și să-l mărturisim, deși toți în jurul nostru rămân nepăsători și necredincioși. Nu avem noi de o mie de ori mai multe dovezi decât au avut magii, ca să ne facă să credem că Isus este Hristosul? Fără îndoială că avem. Totuși unde este credința noastră? În cele din urmă, Ryle trage o lecție de umilință din alegerea lui Hristos de a sta la Nazaret. Mai presus de toate, să ne străduim zilnic să copiem umilința Mântuitorului nostru. Mândria este cel mai vechi și mai obișnuit păcat; umilința este cea mai rară și mai frumoasă dintre haruri. Pentru umilință să ne ostenim; pentru umilință să ne rugăm. Cunoștința noastră poate fi săracă, credința noastră poate fi slabă, puterea noastră poate fi mică; dar dacă suntem ucenici ai celui care 'a locuit la Nazaret', să fim măcar umili.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața voastră ați putea trece cu vederea 'cei ascunși' pe care Dumnezeu îi atrage în liniște la sine? 2. În ce fel cunoștința voastră din Scriptură depășește harul și ascultarea inimii voastre? 3. Cum vă provoacă umilința anilor lui Hristos la Nazaret propriile ambiții sau comodități astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru mărturia magilor care l-au căutat pe Fiul tău cu sârguință costisitoare și credință simplă. Dă-ne inimi care nu se vor odihni până nu l-au găsit cu adevărat pe Hristos. Iartă-ne când cunoștința religioasă rămâne neînsoțită de dragoste și ascultare. Învață-ne umilința care a marcat pe Mântuitorul nostru din zilele sale timpurii la Nazaret. Întărește pe fiecare credincios ascuns care îl urmează în locuri tainice. Fă-ne să prețuim harul mai presus de daruri și să umblăm în pașii celor care l-au închinat pe pruncul rege. În numele lui ne rugăm, Amin.

J.C. Ryle — Gânduri explicative asupra Evangheliilor · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →