Eterniseed › Curriculum › Judecători
Judecători 7-8 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la Judecători 7–8 ne invită să privim cum mica trupă a lui Ghedeon triumfă doar prin credință. Henry arată cum Dumnezeu micșorează în mod deliberat armata pentru ca victoria să nu poată fi atribuită puterii omenești. Expunerea sa atentă evidențiază atât conducerea practică exercitată de Ghedeon, cât și lecțiile spirituale încorporate în fiecare detaliu al campaniei. Urmărind tratamentul lui Henry, ni se reamintește că Domnul încă se bucură să lucreze prin slăbiciune, astfel încât toată slava să rămână a Lui. Această lecție pregătește deci inimile noastre să aibă încredere în metodele lui Dumnezeu chiar și atunci când ele par puțin probabile să reușească.
Citește
Citire
Acordă-ți acum timp să citești cu încetineală și cu rugăciune capitolele 7 și 8 din Judecători. Observă reducerile repetate ale armatei lui Ghedeon, vizita secretă în tabăra vrăjmașă și armele neobișnuite: trâmbițe, ulcioare și torțe. Lasă narațiunea să trezească atât uimire față de puterea lui Dumnezeu, cât și întrebări despre modul în care El ar putea alege și astăzi să lupte prin companii mici și ascultătoare.
Studiu
Henry începe prin a relata pregătirile de dimineață ale lui Ghedeon lângă fântâna Harod.
Aici, I. Ghedeon se dedică cu toată grija și sârguința posibilă pentru a împlini partea unui bun general, conducând oștile lui Israel împotriva madianiților (v. 1): S-a sculat dis-de-dimineață, ca unul al cărui suflet era legat de lucrarea sa și care se temea să nu piardă timpul. Acum, când este sigur că Dumnezeu este cu el, este nerăbdător de întârziere. A tăbărât lângă o fântână vestită, ca armata sa să nu sufere din lipsă de apă, și a ocupat terenul mai înalt, ceea ce putea fi un avantaj pentru el, căci madianiții erau dedesubt, în vale. Observă: Credința în făgăduințele lui Dumnezeu nu trebuie să slăbească, ci mai degrabă să grăbească strădaniile noastre. Când suntem siguri că Dumnezeu merge înaintea noastră, atunci trebuie să ne mișcăm, 2 Samuel 5:24.Henry explică apoi reducerea în două etape a armatei, care a lăsat doar trei sute de bărbați.
1. Armata era formată din 32.000 de bărbați, o armată mică în comparație cu ceea ce aduseseră madianiții acum pe câmp; Ghedeon era gata să creadă că sunt prea puțini, dar Dumnezeu vine la el și îi spune că sunt prea mulți, v. 2. Nu că ar fi greșit cei ce s-au oferit de bunăvoie la această expediție, dar Dumnezeu a socotit potrivit să nu-i folosească pe toți cei ce au venit. Deseori vedem că Dumnezeu împlinește lucruri mari prin puține mâini, dar acesta a fost singurul moment în care i-a micșorat în mod intenționat. Dacă Debora îi mustrase de curând pe cei ce nu veniseră în ajutorul Domnului, oare în următoarea mare acțiune trebuiau îndepărtați tocmai cei ce veneau? Da; (1.) Dumnezeu voia astfel să arate că, atunci când folosește instrumente potrivite în slujba Sa, nu are nevoie de ele, ci poate împlini lucrarea fără ele, astfel încât El nu le este dator lor pentru slujba lor, ci ei Îi sunt datori Lui pentru că îi folosește. (2.) Voia astfel să-i rușineze pe cei ce, din lașitate, se supuseseră cu blândețe madianiților și nu îndrăzneau să li se împotrivească din pricina disproporției numerelor. Ei vedeau acum că, dacă ar fi avut doar favoarea lui Dumnezeu, unul dintre ei ar fi putut urmări o mie. (3.) Voia astfel să înlăture și să excludă lăudăroșenia. Acesta este motivul dat aici de Cel ce cunoaște mândria din inimile oamenilor: Ca nu cumva Israel să se laude împotriva Mea. Pe bună dreptate li s-a refuzat onoarea succesului. „Mâna mea m-a mântuit” este un cuvânt ce nu trebuie să iasă niciodată din gura celor ce vor fi mântuiți. Cel ce se laudă să se laude în Domnul, și tot trupul să tacă înaintea Lui.Henry se îndreaptă apoi spre încurajarea divină primită de Ghedeon prin visul madianitului.
Armata lui Ghedeon fiind micșorată așa cum am văzut, el trebuia fie să lupte prin credință, fie deloc; Dumnezeu îi oferă deci aici întăriri pentru credința sa, în loc de întăriri pentru forțele sale.Henry detaliază în cele din urmă alarma de noapte ridicată de Ghedeon cu trâmbițe și torțe.
1. Atacul dat aici semăna, în multe privințe, cu cel pe care l-a dat Avraam împotriva armatei ce-l luase pe Lot captiv. Numărul bărbaților era aproape același: Avraam avea 318, Ghedeon 300; amândoi și-au împărțit forțele, amândoi au atacat noaptea și amândoi au fost biruitori în condiții foarte dezavantajoase (Geneza 14:14,15); și Ghedeon nu este doar un fiu al lui Avraam (așa erau și madianiții prin Ketura), ci și un moștenitor al credinței sale. Ghedeon (1.) Și-a împărțit armata, deși mică, în trei batalioane (v. 16), dintre care unul l-a comandat el însuși (v. 19), deoarece armatele mari (și una asemenea voia el să pară) se împărțeau de obicei în aripa dreaptă, aripa stângă și corpul armatei. (2.) Le-a poruncit tuturor să facă așa cum făcea el, v. 17. Le-a spus acum, foarte probabil, ce trebuie să facă, altfel lucrul era atât de ciudat încât cu greu l-ar fi făcut deodată, dar el voia, făcând primul, să le dea de veste când să facă și ei, așa cum ofițerii își exersează soldații cu comanda sau cu bătăile tobei: Priviți la mine și faceți la fel. Aceasta este comanda pe care Domnul nostru Iisus, căpitanul mântuirii noastre, o dă ostașilor Săi; căci ne-a lăsat o pildă, cu porunca de a o urma: Cum fac Eu, așa să faceți și voi. (3.) Și-a făcut coborârea noaptea, când ei erau în siguranță și se așteptau mai puțin, ceea ce îi va arunca în mare tulburare și când micimea armatei sale nu va fi descoperită. Noaptea, toate spaimele sunt mai înfricoșătoare, mai ales în miezul nopții, cum era acesta, puțin după miezul nopții, când începea straja de mijloc, și alarma îi va trezi din somn. Citim despre groaza din timpul nopții ca fiind foarte înfricoșătoare (Psalmul 91:5) și despre frica din noapte, Cântarea Cântărilor 3:8. (4.) Ceea ce urmărea Ghedeon era să înspăimânte această mare oaste, să le dea nu doar o înfrângere fatală, ci una foarte rușinoasă. Și-a înarmat armata astfel: fiecare om cu o trâmbiță în mâna dreaptă și un ulcior de lut, cu o torță în el, în mâna stângă, și el însuși nu socotea aceasta o umilire să meargă înaintea lor astfel înarmat. Voia să facă din înfrângerea acestei armate doar o glumă și pornește împotriva lor mai degrabă ca împotriva unei cete de copii decât împotriva unei oști de soldați. Fecioara, fiica Sionului, te-a disprețuit și te-a luat în râs, Isaia 37:22. Puținătatea oamenilor săi i-a favorizat planul; căci, fiind atât de puțini, au mers spre tabără cu mai mare taină și iuțeală, astfel încât nu au fost descoperiți până nu au fost aproape de tabără; și a aranjat să dea alarma când tocmai montaseră străjile (v. 19), pentru ca santinelele, fiind atunci treze, să răspândească mai repede alarma prin tabără, ceea ce era cel mai bun serviciu ce i-l puteau face. În trei feluri a aranjat Ghedeon să arunce o groază asupra acestei armate și astfel să o arunce în confuzie. [1.] Cu un mare zgomot. Fiecare om trebuia să sufle din trâmbiță în modul cel mai înfricoșător cu putință și să spargă în același timp un ulcior de lut; probabil fiecare își lovea ulciorul de al vecinului și astfel se spărgeau amândouă împreună, ceea ce nu numai că făcea un mare trosnet, ci era și o prefigurare a ceea ce aveau să fie efectele spaimei, și anume madianiții ucigându-se unii pe alții. [2.] Cu o mare flacără. Torțele aprinse erau ascunse în ulcioare, ca o lumânare sub obroc, până au ajuns la tabără, și apoi, fiind scoase toate deodată, făceau un spectacol strălucitor și alergau prin tabără ca un fulger. Poate că cu acestea au dat foc unor corturi de la marginea taberei, ceea ce ar fi mărit foarte mult confuzia. [3.] Cu un mare strigăt. Fiecare om trebuia să strige: „Pentru Domnul și pentru Ghedeon”, așa cred unii că ar trebui citit în v. 18, căci acolo sabia nu este în original, dar este în v. 20: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon”. Se pare că a împrumutat cuvântul din visul madianitului (v. 14): este sabia lui Ghedeon. Aflând că numele său era o groază pentru ei, îl folosește astfel împotriva lor, dar pune înainte numele lui Iehova, ca cifra fără de care a sa era doar un zero nesemnificativ. Aceasta avea să dea viață propriilor săi oameni, care puteau fi cu adevărat curajoși când aveau un astfel de Dumnezeu ca Iehova și un astfel de om ca Ghedeon, amândoi pentru care să lupte și care să lupte pentru ei; bine puteau urma aceia care aveau astfel de conducători. De asemenea, avea să-i arunce pe vrăjmași în spaimă, ei care auziseră demult de marele nume al lui Iehova și de curând de al lui Ghedeon. Sabia Domnului este totul pentru succesul sabiei lui Ghedeon, totuși sabia lui Ghedeon trebuie folosită. Oamenii sunt instrumentele, iar Dumnezeu agentul principal; amândoi trebuie considerați în locurile lor, dar oamenii, cei mai mari și mai buni, totdeauna în supunere și subordonare față de Dumnezeu. Această armată trebuia înfrântă doar prin spaime, și acestea sunt în mod deosebit sabia Domnului. Acești ostași, dacă aveau săbii la șold, asta era tot; nu aveau niciuna în mâini, dar au câștigat biruința strigând „Sabia”. Astfel, vrăjmașii Bisericii sunt înfrânți de o sabie din gură, Apocalipsa 19:21.
Considerați
Considerare
Henry încheie secțiunea prin a trage paralele evanghelice și eshatologice din victorie.
2. Această metodă folosită aici pentru înfrângerea madianiților poate fi aluzivă (1.) Ca prefigurând distrugerea împărăției diavolului în lume prin propovăduirea evangheliei veșnice, sunarea acelei trâmbițe și ținerea înainte a acelei lumini din vase de lut, căci astfel sunt slujitorii evangheliei, în care este depusă comoara acelei lumini, 2 Corinteni 4:6,7. Astfel Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să le încurce pe cele înțelepte, o turtă de orz ca să răstoarne corturile lui Madian, pentru ca excelența puterii să fie doar a lui Dumnezeu; evanghelia este o sabie nu în mână, ci în gură, sabia Domnului și a lui Ghedeon, a lui Dumnezeu și a lui Iisus Hristos, a Celui ce șade pe tron și a Mielului. (2.) Ca reprezentând spaimele zilei celei mari. Astfel o aplică excelentul episcop Hall; dacă aceste ulcioare, trâmbițe și făclii au înspăimântat și au tulburat atât de mult trupele mândre ale lui Madian și Amalec, cine va putea sta înaintea ultimei spaime, când trâmbița arhanghelului va suna, stihiile vor fi în flăcări, cerurile vor trece cu mare vuiet și Domnul Însuși va coborî cu un strigăt!
Răspunde
Răspuns
1. Unde, în împrejurările mele actuale, ar putea Dumnezeu să-mi reducă resursele pentru ca puterea Sa singură să fie văzută?
2. Cât de gata sunt să acționez la un cuvânt de la Dumnezeu chiar și atunci când șansele vizibile par imposibile?
3. Ce „trâmbițe și torțe” a pus Domnul în mâinile mele, care par slabe, dar sunt menite să proclame numele Său?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne al oștirilor, precum ai micșorat odinioară oastea lui Ghedeon, ca biruința să fie numai a Ta, învață-ne să prețuim slava Ta mai presus de orice avantaj omenesc și să primim micșorările care lasă loc puterii Tale. Dă-ne curaj să ne ridicăm la cuvântul Tău și smerenie să mărturisim că sabia este a Domnului când vine izbăvirea. Umple-ne cu Duhul Tău, ca să ne încredem deplin în Tine și să-Ți dăm toată lauda. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →