← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Luca

Luca 15 — cu Simeon

Luca 15Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În spiritul via media, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, colecția sa durabilă de schițe expozitive pe Sfânta Scriptură. Pentru capitolul 15 din Luca, Simeon dezvăluie trei pilde care împreună arată urmărirea de către Răscumpărător a celor pierduți și bucuria care umple cerul la întoarcerea lor. Stilul său măsurat și căutător ne invită să examinăm atât lărgimea harului divin cât și propriul nostru răspuns la el, ținând împreună căldura evanghelică și autoexaminarea sobră.
Citește

Citire

Să auzim acum capitolul al cincisprezecelea din Evanghelia după Luca, în care Domnul nostru ne înfățișează oaia pierdută, drahma pierdută și fiul risipitor. Pe măsură ce aceste pilde sunt citite, Duhul Sfânt să ne pregătească inimile să primim aceeași Cuvânt pe care Simeon l-a tâlcuit pentru Biserica din vremea sa.
Studiu
Simeon începe prin a expune prejudecata fariseilor față de slujirea Domnului nostru. Răutatea ei nu poate fi văzută în culori mai vii decât în purtarea fariseilor față de Domnul nostru: El vorbea familiar cu cei mai păcătoși oameni pentru binele lor; o asemenea condescendență ar fi trebuit privită cu cea mai mare aprobare, dar ea a stârnit doar invidia și răutatea fariseilor mândri. Domnul nostru a luat totuși cea mai bună cale de a le închide gura. Apelând la propriile lor conștiințe, i-a silit să se condamne singuri. Vom cerceta, I. Pilda — Scopul pildei nu este atât de mult să marcheze asemănarea dintre un păcătos și o oaie pierdută, cât asemănarea dintre Domnul nostru și un păstor credincios — Paralela dintre ei va apărea dacă vom considera, 1. Grija unui păstor față de oaia sa când este pierdută — [Chiar dacă un om avea nouăzeci și nouă de alte oi, nu ar fi fost indiferent față de pierderea uneia. Simeon dezvăluie apoi căutarea stăruitoare a femeii după drahma de argint pierdută. Condescendența Lui față de ei a stârnit doar dezgust în fariseii mândri; dar Iisus a fost cu atât mai grijuliu să-și apere purtarea pe care ei o condamnau și, în pilde repetate, i-a asigurat că era bucuria inimii Sale să mântuiască chiar și pe cei mai răi dintre oameni. Pilda drahmei pierdute seamănă foarte mult cu cea care o precede: totuși ea sugerează multe gânduri folositoare care îi sunt proprii. Sensul ei poate fi desfăcut sub următoarele observații: I. Nu există nimeni atât de lipsit de valoare încât Domnul să nu fie profund îngrijorat de ei — Femeia și-a arătat o mare neliniște față de drahma de argint pe care o pierduse — [Drahma de argint avea o valoare foarte mică în sine [Notă: Aproximativ șapte peni jumătate.]: totuși ea simțea multă îngrijorare în mintea ei; nici nu era mulțumită să o piardă, deși mai avea altele. Simeon definește apoi pocăința care mișcă îngerii la bucurie. Versetul 10. TÂLCUIRE: 1544 ÎNGERII SE BUCURĂ PENTRU CEI CE SE POCĂIESC Luca 15:10. Vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește. Oricât de paradoxală ar părea observația, omul este cu adevărat dușmanul propriei sale fericiri. El iubește păcatul, care este izvorul a toată nenorocirea: și urăște pocăința, care este singura vindecare a acelei nenorociri. El nu se poate convinge că ceea ce pretinde că caută se află în pocăință și lepădare de sine. Dar, chiar dacă n-am avea altă dovadă a fericirii care însoțește adevărata pocăință, ar fi de ajuns să știm, pe autoritatea lui Iisus Hristos Însuși, că chiar îngerii din cer se bucură pentru orice păcătos în care această lucrare bună a început. Vom folosi prilejul din textul nostru pentru a vă arăta, I.
Considerați

Cugetare

Simeon subliniază contrastul dintre bucuria cerească și invidia fariseilor. Și ce ar putea condamna mai puternic aceasta decât contrastul prezentat aici? Oare Hristos se bucură de întoarcerea unui păcătos, iar noi să ne supărăm? Oare toți îngerii din cer tresaltă la o asemenea vedere, iar noi să facem din ea un prilej de poticnire? Suntem noi atunci într-adevăr judecători mai buni ai binelui decât ei? sau facem bine să ne împotrivim la ceea ce ei doresc atât de mult să vadă împlinit? Să luăm seama să nu fim găsiți la urmă că am „luptat împotriva lui Dumnezeu”: să-i încurajăm mai degrabă pe alții atât prin cuvânt cât și prin pildă: să-L adorăm pe Mântuitorul nostru pentru condescendența și harul Său față de omul păcătos; și să fie ceea ce a fost folosit ca obiecție împotriva Lui, cea mai mare laudă a Lui pentru sufletele noastre [Notă: v. 2.].] Adresare — [În timp ce unii se întorc la Dumnezeu, alții se străduiesc să-i tragă înapoi. Dar cei care au batjocorit religia să-și mărturisească nebunia; iar cei care au descurajat pocăința altora să se pocăiască de nelegiuirea lor. Simeon încheie felicitând fiecare adevărat pocăit. Ei nu au atâta bucurie în însăși prezența lui Dumnezeu, dar ea poate fi sporită de o asemenea vedere. Nici doar o zi de Rusalii le atrage atenția. Chiar și un singur caz de convertire este de ajuns să le înveselească sufletele. Mergeți deci, frații mei, semănând cu lacrimi; și veți secera curând, împreună cu sfinții îngeri, o recoltă de bucurie veșnică.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea m-a ținut prejudecata să nu mă bucur de pocăința altuia? Cum mă provoacă bucuria îngerilor pentru un singur păcătos propriile mele afecțiuni? Ce pas de întoarcere smerită la Tatăl sunt invitat să fac astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Iisuse, Păstor bun și Mântuitor care cauți, dă-ne har să lepădăm orice prejudecată care ne-ar împiedica să-i primim pe păcătoșii care se întorc. Umple inimile noastre cu ceva din bucuria cerească pe care o cunosc îngerii când un suflet este readus. Ferește-ne de răceala fratelui mai mare și fă-ne părtași bucuroși ai milei Tale. Așa să trăim ca unii care am fost noi înșine găsiți, spre lauda harului Tău preaslăvit, acum și pururea. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →