← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 8 — cu Ioan Calvin

Ioan 8Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În paginile Evangheliei după Ioan, tensiunea dintre lege și har atinge o înălțime dramatică atunci când Isus se confruntă cu cărturarii și fariseii. Astăzi ne întoarcem la expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra capitolului 8, unde Reformatorul arată cum Hristos susține atât dreptatea divină cât și extinde milă neașteptată. Perspectivele lui Calvin ne ajută să vedem inima Mântuitorului care refuză să fie prins în capcanele schemelor umane, totuși oferă o cale de pocăință. Pe măsură ce ascultăm, să permită Duhul să ne deschidă ochii la lumina pe care doar Hristos o oferă.
Citește

Citire

Să citim acum Ioan capitolul 8 încet și cu atenție. Observați confruntarea din templu, tăcerea lui Isus și cuvintele care în cele din urmă eliberează o femeie vinovată. Lăsați narațiunea să se desfășoare fără grabă, ascultând atât avertismentul cât și invitația care răsună prin aceste versete.
Studiu
Calvin începe prin a aborda istoria textuală și receptarea relatării. 3. Iar cărturarii și fariseii aduc la el. Este destul de clar că acest pasaj era necunoscut bisericilor grecești din vechime; și unii presupun că a fost adus dintr-un alt loc și inserat aici. Dar deoarece a fost întotdeauna primit de bisericile latine și se găsește în multe manuscrise grecești vechi și nu conține nimic nedemn de un spirit apostolic, nu există niciun motiv pentru care să refuzăm să-l aplicăm spre folosul nostru. Când evanghelistul spune că cărturarii au adus la el o femeie, înseamnă că aceasta s-a făcut printr-o înțelegere între ei, pentru a întinde capcane lui Hristos. El menționează în mod expres pe farisei, deoarece ei erau persoanele principale în rândul cărturarilor. Adoptând acest pretext pentru defăimare, ei dau dovadă de o răutate enormă, iar propriile lor buze îi acuză; căci nu ascund că au o poruncă clară a Legii și de aici rezultă că acționează cu răutate punând o întrebare ca și cum ar fi o chestiune îndoielnică. Dar intenția lor era să-l constrângă pe Hristos să se abată de la slujirea sa de a predica harul, ca să pară nestatornic și șovăielnic. Ei afirmă în mod expres că adulterele sunt condamnate de Moise (Leviticul 20:10), ca să-l țină pe Hristos legat de sentința deja dată de Lege, căci nu era îngăduit să achiți pe cei pe care Legea îi condamna; și, pe de altă parte, dacă ar fi consimțit Legii, ar fi putut fi considerat oarecum diferit de sine. Despre versetul 6, Calvin scrie despre purtarea deliberată a lui Hristos față de acuzatorii săi. 6. Iar Isus, plecându-se în jos. Prin această atitudine a intenționat să arate că îi disprețuia. Cei care presupun că a scris aceasta sau cealaltă, după părerea mea, nu înțeleg sensul său. Nici nu aprob ingeniozitatea lui Augustin, care crede că în acest fel se arată deosebirea dintre Lege și Evanghelie, deoarece Hristos nu a scris pe table de piatră (Exodul 31:18), ci pe om, care este praf și pământ. Căci Hristos a intenționat mai degrabă, prin a nu face nimic, să arate cât de nevrednici erau ei de a fi ascultați; la fel ca și cum o persoană, în timp ce alta îi vorbea, ar trasa linii pe perete sau și-ar întoarce spatele sau ar arăta, prin orice alt semn, că nu acorda atenție celor spuse. Astfel, în zilele noastre, când Satana încearcă, prin diverse metode, să ne abată de la calea dreaptă a învățăturii, ar trebui să trecem cu dispreț peste multe lucruri pe care ni le prezintă. Papistașii ne necăjesc, pe cât le stă în putere, cu multe sofisme mărunte, ca și cum ar arunca nori în aer. Dacă învățătorii evlavioși se vor ocupa cu trudă de examinarea fiecăruia dintre aceste sofisme, vor începe să țeasă pânza Penelopei; și de aceea întârzierile de acest fel, care nu fac decât să împiedice progresul Evangheliei, sunt înțelept trecute cu vederea. Calvin expune apoi cerința neprihănirii în judecată conform legii. 7. Cel fără de păcat dintre voi. A spus aceasta după obiceiul Legii; căci Dumnezeu a poruncit ca martorii să pună ei înșiși cu mâinile lor la moarte pe răufăcători, potrivit sentinței care fusese rostită asupra lor; ca să se folosească mai mare prudență în mărturisire (Deuteronomul 17:7). Sunt mulți care înaintează cu grabă să-și copleșească fratele prin sperjur, deoarece nu cred că își provoacă o rană mortală cu limba lor. Și acest argument a avut greutate la acești defăimători, deși erau disperați; căci de îndată ce îl văd, își lasă deoparte acele patimi aprige cu care erau umflați când au venit. Totuși, există această deosebire între porunca Legii și cuvintele lui Hristos, că în Lege Dumnezeu a poruncit doar ca ei să nu condamne un om cu limba, decât dacă li se permitea să-l omoare cu propriile mâini; dar aici Hristos cere de la martori o neprihănire desăvârșită, astfel încât niciun om nu ar trebui să acuze pe altul de crimă, decât dacă este curat și liber de orice greșeală. Acum ceea ce a spus el, la vremea aceea, câtorva persoane, ar trebui să privim ca fiind spus tuturor, că oricine acuză pe altul, ar trebui să-și impună o lege a neprihănirii; altfel, nu urmărim faptele rele, ci mai degrabă suntem ostili persoanelor oamenilor.
Considerați

Considerare

Calvin încheie narațiunea evidențiind scopul harului lui Hristos. Mergi și nu mai păcătui. De aici deducem care este scopul harului lui Hristos. Este ca păcătosul, fiind împăcat cu Dumnezeu, să-l onoreze pe Autorul mântuirii sale printr-o viață bună și sfântă. Pe scurt, prin același cuvânt al lui Dumnezeu, când ni se oferă iertarea, suntem de asemenea chemați la pocăință. În plus, deși această îndemnare privește spre viitor, totuși îi smerește pe păcătoși amintindu-le de viața lor trecută.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața ta simți tensiunea dintre dreptate și milă pe care o evidențiază Calvin? Cum modelează refuzul lui Hristos de a condamna, totuși chemarea la sfințenie, viziunea ta asupra pocăinței? În ce fel ai putea extinde aceeași lumină răbdătoare altora pe care Isus a oferit-o femeii?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, care cercetezi inimile și întinzi milă suverană celor zdrobiți, dă-ne să stăm înaintea Ta fără a ne scuza păcatul și fără a deznădăjdui de harul Tău. Prin Duhul Tău cel Sfânt, potolește orice glas de îndreptățire de sine din noi și atrage-ne la Fiul, care vorbește pace și ne cheamă să umblăm de acum înainte în ascultare nouă. Ține-ne aproape de lumina legământului Tău până vom vedea fața Ta. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →