← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Galateni

Galateni 5 — cu Matthew Henry

Galateni 5Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul atemporal al lui Matthew Henry la Galateni capitolul 5 ne invită la un studiu atent al libertății creștine și al chemării de a umbla prin Duhul. În aceste versete apostolul avertizează împotriva întoarcerii la robie, îndemnând în același timp credincioșii spre adevărata libertate exprimată prin dragoste. Reflecțiile lui Henry ne ajută să vedem atât temeliile doctrinare, cât și împlinirea practică a evangheliei. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, ni se reamintește că statornicia în Hristos nu este doar o idee, ci o atitudine zilnică a credinței. Să lăsăm cuvintele lui să ne îndrume inimile spre o dependență mai profundă de Duhul și departe de fire.
Citește

Citire

Luați un moment de liniște pentru a citi integral Galateni capitolul 5. Observați îndemnul puternic de a sta tari în libertate și contrastul viu dintre faptele firii și rodul Duhului. Lăsați textul să vorbească înainte de a trece la expunerea lui Henry și rugați-L pe Domnul să vă deschidă inima pentru a primi atât avertisment, cât și încurajare din aceste versete.
Studiu
Henry deschide aplicarea discursului precedent. În prima parte a acestui capitol apostolul îi avertizează pe galateni să se ferească de învățătorii iudaizanți, care încercau să îi aducă înapoi sub robia legii. El argumentase împotriva lor mai înainte și arătase pe larg cât de contrare principiilor și duhului acelor învățători erau față de duhul evangheliei; iar acum aceasta este ca o concluzie generală sau aplicare a întregului discurs. Deoarece reieșea din cele spuse că putem fi îndreptățiți doar prin credința în Isus Hristos, nu prin neprihănirea legii, și că legea lui Moise nu mai era în vigoare, iar creștinii nu mai aveau nicio obligație de a i se supune, de aceea voia ca ei să stea tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și să nu fie din nou încurcați cu jugul robiei. Aici observați: 1. Sub evanghelie suntem eliberați, suntem aduși într-o stare de libertate în care suntem eliberați de jugul legii ceremoniale și de blestemul legii morale; astfel încât nu mai suntem legați de observarea uneia, nici strânși de rigoarea celeilalte, care blestemă pe oricine nu continuă în toate lucrurile scrise în ea ca să le facă, cap. iii. 10. 2. Această libertate o datorăm lui Isus Hristos. El este cel care ne-a făcut liberi; prin meritele Sale a împlinit cerințele legii călcate și prin autoritatea Sa ca Împărat ne-a eliberat de obligația acelor rânduieli trupești care fuseseră impuse evreilor. Și, 3. De aceea este datoria noastră să stăm tari în această libertate, să ne ținem constant și cu credincioșie de evanghelie și de libertatea ei și să nu ne lăsăm, sub nicio considerație, din nou încurcați în jugul robiei, nici convinși să ne întoarcem la legea lui Moise. Aceasta este avertizarea sau îndemnul general, pe care în versetele următoare apostolul îl întărește prin mai multe motive sau argumente. Ca, Henry declară apoi cu solemnitate consecințele căutării îndreptățirii prin lege. I. Că supunerea lor la circumcizie și dependența de faptele legii pentru neprihănire erau o contradicție implicită a credinței lor ca creștini și o pierdere a tuturor avantajelor prin Isus Hristos, v. 2-4. Și aici putem observa: 1. Cu ce solemnitate afirmă și declară apostolul acest lucru: Iată, eu, Pavel, vă spun (v. 2), și repetă (v. 3), vă mărturisesc; ca și cum ar fi spus: 'Eu, care m-am dovedit apostol al lui Hristos și am primit autoritatea și instrucțiunile de la El, declar și sunt gata să îmi pun creditul și reputația pe aceasta, că dacă veți fi circumciși, Hristos nu vă va folosi la nimic, etc.', prin care arată că ceea ce spunea acum nu era doar o chestiune de mare importanță, ci ceva de care se putea depinde cu cea mai mare siguranță. El era atât de departe de a fi un predicator al circumciziei (cum unii ar fi putut să îl raporteze) încât privea ca o chestiune de cea mai mare consecință faptul că ei nu se supuneau acesteia. 2. Ce anume declară el atât de solemn și cu atâta siguranță; este că, dacă erau circumciși, Hristos nu le-ar folosi la nimic, etc. Nu trebuie să presupunem că este vorba doar de circumcizie despre care vorbește apostolul aici, sau că intenția lui era să spună că nimeni care este circumcis nu ar putea avea vreun beneficiu de la Hristos; căci toți sfinții din Vechiul Testament fuseseră circumciși, iar el însuși consimțise la circumcizia lui Timotei. Dar trebuie înțeles ca vorbind despre circumcizie în sensul în care o impuneau învățătorii iudaizanți, care învățau că dacă nu erau circumciși și nu păzeau legea lui Moise, nu puteau fi mântuiți, Faptele xv. 1. Că acesta este sensul lui reiese din v. 4, unde exprimă același lucru prin faptul că erau îndreptățiți prin lege sau căutau îndreptățirea prin faptele ei. Acum, în acest caz, dacă se supuneau circumciziei în acest sens, el declară că Hristos nu le-ar folosi la nimic, că erau datori să facă toată legea, că Hristos devenise fără efect pentru ei și că căzuseră din har. Din toate aceste expresii reiese că prin aceasta renunțau la calea de îndreptățire pe care Dumnezeu o stabilise; da, că se puneau sub o imposibilitate de a fi îndreptățiți în ochii Lui, căci deveneau datori să facă toată legea, care cerea o ascultare pe care ei nu erau capabili să o împlinească și pronunța un blestem împotriva celor care nu reușeau în ea și, prin urmare, îi condamna, dar nu îi putea îndreptăți; și, în consecință, că, revoltându-se astfel de la Hristos și punându-și speranțele pe lege, Hristos nu le-ar folosi la nimic, nici nu ar avea vreun efect pentru ei. Astfel, prin faptul că erau circumciși, renunțau la creștinismul lor, așa că se tăiau de la orice avantaj prin Hristos; și, prin urmare, exista cel mai mare motiv pentru care trebuiau să se țină cu statornicie de acea doctrină pe care o primiseră și să nu se lase aduși sub acest jug al robiei. Notați, (1.) Deși Isus Hristos este în stare să mântuiască pe deplin, totuși sunt mulțimi cărora El nu le va folosi la nimic. (2.) Toți cei care caută să fie îndreptățiți prin lege îl fac astfel pe Hristos fără efect pentru ei. Prin punerea speranțelor pe faptele legii, își pierd toate speranțele de la El; căci El nu va fi Mântuitorul niciunuia care nu Îl va recunoaște și nu se va bizui pe El ca singurul Mântuitor. Henry expune apoi natura speranței creștine prin Duhul. II. Pentru a-i convinge de statornicie în doctrina și libertatea evangheliei, le pune înainte propriul său exemplu și pe al altor evrei care primiseră religia creștină și îi înștiințează care le erau speranțele, și anume: Că prin Duhul așteptau speranța neprihănirii prin credință. Deși erau evrei prin natură și fuseseră crescuți sub lege, totuși, fiind aduși prin Duhul la cunoașterea lui Hristos, renunțaseră la orice dependență de faptele legii și așteptau îndreptățirea și mântuirea doar prin credința în El; și, prin urmare, trebuie să fie cea mai mare nebunie pentru cei care nu fuseseră niciodată sub lege să se lase aduși în supunere față de ea și să își întemeieze speranțele pe faptele ei. Aici putem observa: 1. Ce anume așteaptă creștinii: este speranța neprihănirii, prin care înțelegem în principal fericirea lumii viitoare. Aceasta este numită speranța creștinilor, deoarece este marele obiect al speranței lor, pe care îl doresc și îl urmăresc mai presus de orice altceva; și speranța neprihănirii, deoarece speranțele lor cu privire la ea sunt întemeiate pe neprihănire, nu a lor, ci a Domnului nostru Isus: căci, deși o viață de neprihănire este calea care duce la această fericire, totuși doar neprihănirea lui Hristos a dobândit-o pentru noi și datorită căreia putem aștepta să fim aduși la posesia ei. 2. Cum speră ei să obțină această fericire, și anume prin credință, adică în Domnul nostru Isus Hristos, nu prin faptele legii sau prin orice ar putea face ei pentru a o merita, ci doar prin credință, primindu-L și bizuindu-se pe El ca Domnul nostru neprihănirea noastră. Doar în acest fel așteaptă fie să fie îndreptățiți aici, fie să o posede mai târziu. Și, 3. De unde vine faptul că ei așteaptă astfel speranța neprihănirii: este prin Duhul. În aceasta acționează sub îndrumarea și influența Duhului Sfânt; este sub conducerea Lui și prin ajutorul Lui că sunt atât convinși, cât și în stare să creadă în Hristos și să aștepte speranța neprihănirii prin El. Când apostolul prezintă astfel cazul creștinilor, se subînțelege că dacă așteptau să fie îndreptățiți și mântuiți în orice alt mod, era probabil să întâmpine o dezamăgire și, prin urmare, că erau foarte preocupați să se țină de doctrina evangheliei pe care o primiseră.
Considerați

Considerare

Henry încheie capitolul întorcându-se la evlavia practică. În partea din urmă a acestui capitol apostolul ajunge să îi îndemne pe acești creștini la o evlavie practică serioasă, ca cel mai bun antidot împotriva curselor învățătorilor falși. Două lucruri îndeosebi le impune:—
Răspunde

Răspuns

Unde simțiți în viața voastră o atracție spre vechile tipare ale robiei în loc să vă odihniți în lucrarea împlinită a lui Hristos? Cum ar putea umblarea prin Duhul să schimbe felul în care răspundeți la conflict sau ispită astăzi? Ce pas unic de dragoste față de un frate sau o soră ați putea face săptămâna aceasta ca dovadă a credinței care lucrează prin dragoste?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, mulțumim pentru libertatea pe care Hristos a cumpărat-o pentru noi. Ferește-ne de orice jug al robiei și învață-ne să stăm tari în libertatea evangheliei. Umple-ne cu Duhul Tău ca să putem umbla în dragoste, să răstignim firea și să aducem rodul care Îți place. Păzește-Ți Biserica de învățături false și dă-ne inimi statornice care perseverează în adevăr. Fie ca viețile noastre să reflecte speranța neprihănirii prin credință doar, spre slava lui Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →