Eterniseed › Curriculum › Iov
Iov 13-14 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În aceste pagini Maclaren ghidează cititorii prin întrebările profunde din capitolele 13 și 14 ale cărții Iov, urmărind lupta antică dintre îndoială și speranță. Expunerea sa duce în cele din urmă la răspunsul decisiv găsit în învierea lui Hristos. Pe măsură ce îi urmăm gândirea, suntem invitați să ne aducem propriile incertitudini în lumina aceleiași victorii, permițând Scripturii să ne întărească inimile și să ne adâncească încrederea în viața care învinge moartea.
Citește
Citire
Luați câteva clipe liniștite pentru a citi capitolele 13 și 14 din Iov încet și cu rugăciune. Ascultați strigătul sincer al unui suferind care se luptă cu mortalitatea și tânjește după asigurarea de dincolo de mormânt. Observați tensiunea dintre disperare și speranța trecătoare care străbate aceste capitole. Lăsați cuvintele să vă pregătească inima pentru expunerea care urmează, unde Maclaren ne ajută să vedem cum aceste întrebări antice își găsesc răspunsul durabil.
Studiu
Maclaren începe prin a plasa Cartea lui Iov în contextul său istoric și teologic.
Cartea lui Iov este probabil o parte târzie a Vechiului Testament. Ea tratează probleme care indică un anumit progres în gândirea religioasă. Solemnă și magnifică, și în mare parte tristă, este asemenea unui Titan care se luptă cu probleme mari și rareori ajunge la concluzii pozitive în care inima sau mintea să poată odihni în pace. Aici toată mintea lui Iov este învăluită de o îndoială. El tocmai a rostit o dorință intensă pentru o viață dincolo de mormânt. Locuința sa în Șeol este gândită ca o întrerupere în continuitatea conștiinței sale, dar chiar și aceasta ar fi tolerabilă, dacă ar putea fi sigur că, după multe zile, Dumnezeu și-l va aminti. Apoi acea dorință cedează în fața întrebării chinuitoare din text, care îndepărtează speranța tremurătoare cu interogația ei insistentă. Nu este negare, ci o îndoială care paralizează speranța.Maclaren cercetează apoi experiența umană mai largă a incertitudinii cu privire la viața de după moarte.
Aceste fluctuații ale speranței și îndoielii ne dezvăluie atitudinea sufletelor evlavioase din Israel la o epocă târzie a vieții naționale. Și dacă ne arată punctul lor maxim, nu trebuie să presupunem că suflete similare din afara cercului Vechiului Testament aveau o certitudine solidă acolo unde acestea aveau doar o speranță variabilă. Știm cât de mare a fost dezvoltarea doctrinei vieții viitoare în Asiria și în Egipt, și presupun că suntem îndreptățiți să spunem că oamenii au avut întotdeauna ideea unei vieți viitoare. Au avut întotdeauna gândul, uneori ca o teamă, alteori ca o speranță, dar niciodată ca o certitudine. I-a lipsit nu doar certitudinea, ci și claritatea. I-a lipsit și soliditatea, puterea de a-și menține poziția și de a se susține împotriva presiunii grele a lucrurilor văzute și vremelnice.Maclaren continuă examinând modul în care aceleași întrebări persistă în lumea modernă.
Dar nu este nevoie să mergem la marginile pământului sau la generațiile trecute pentru exemple ale unei înțelegeri îndoielnice și superficiale a adevărului că omul trăiește prin moarte și după ea. Trebuie doar să privim în jurul nostru și, vai, trebuie doar să privim în noi înșine. Această epocă pune din nou întrebarea și răspunde la ea în multe tonuri, uneori cu o indiferență nepăsătoare, alteori afișând o negare crudă fără fundament rațional, alteori cu afirmații la fel de lipsite de rațiune ca aceste negări. Lumea modernă este prinsă în goana și vârtejul vieții, are propriile sale dureri de înfruntat, propriile sale bătălii de purtat, și mari părți ale ei nu s-au apropiat niciodată de un răspuns la întrebarea lui Iov așa cum a făcut Iov.
Considerați
Reflectare
Maclaren aduce discuția la împlinirea ei în învierea lui Hristos.
Întrebarea lui Iov a așteptat mult timp un răspuns. Secole obositoare au trecut, dar în cele din urmă strigătul îndoielnic, aproape disperat, pus în gura omului durerilor din Vechiul Testament este răspuns de Omul Durerilor din Noul Testament. Răspunsul în cuvinte este acest al doilea text care poate fi aproape presupus că face aluzie la întrebarea antică. Răspunsul, în fapt, este învierea lui Hristos. În afara acestui răspuns nu există niciunul.Maclaren încheie prin a scoate în evidență implicațiile practice ale acelei învieri pentru fiecare credincios.
Dar învierea lui Hristos este un fapt care, luat în legătură cu cuvintele Sale pe pământ, le confirmă și stabilește pretențiile Sale de a fi Vestitorul numelui lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Ne oferă demonstrația continuității vieții prin și după moarte. Luat împreună cu înălțarea Sa, care este, ca să spunem așa, prelungirea punctului într-o linie, declară că un trup glorificat și o locuință într-o casă cerească așteaptă pe toți cei care prin credință devin aici părtași ai lui Iisus și sunt înviați prin împărtășirea vieții Sale.
Răspunde
Răspuns
Unde simțiți că întrebarea antică a lui Iov răsună în propria voastră viață astăzi? Cum schimbă certitudinea învierii lui Hristos modul în care purtați atât durerea cât și speranța? În ce domeniu al îndoielii sau fricii vă invită Duhul să vă odihniți mai deplin în viața pe care Iisus o dă?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru luptele sincere consemnate în Cuvântul Tău și pentru expunerea credincioasă care ne ajută să le auzim din nou. Îți mulțumim că întrebarea lui Iov a primit răspuns o dată pentru totdeauna în învierea lui Iisus. Întărește inimile noastre să trăiască în lumina acelei victorii. Unde mai stăruie îndoiala, rostește Cuvântul Tău de viață. Unde rămâne frica de moarte, înlocuiește-o cu o speranță încrezătoare. Aceeași putere care L-a înviat pe Hristos din morți să ne umple de asigurare și bucurie, acum și pururea. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →