Eterniseed › Curriculum › Geneza
Geneza 41-42 — cu Matei Henry
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la comentariul clasic al lui Matei Henry pentru a urmări mâna suverană a lui Dumnezeu în Geneza 41 și 42. Henry analizează cu atenție modul în care visele lui Faraon, înălțarea lui Iosif și prima călătorie a fraților în Egipt slujesc scopurilor mai largi ale providenței. Reflecțiile sale ne invită să căutăm aceeași călăuzire statornică în propriile noastre povești de așteptare și înaintare neașteptată. Pe măsură ce ascultăm, vom vedea cum răbdarea, înțelepciunea și încrederea smerită deschid calea pentru planurile lui Dumnezeu. Lăsați perspectivele lui Matei Henry să ne atragă mai adânc în aceste capitole cruciale.
Citește
Citire
Începeți prin a citi Geneza 41 și 42 într-un mod liniștit și fără grabă. Observați trecerea de la visele tulburate ale lui Faraon la înălțarea bruscă a lui Iosif și prima întâlnire a fraților cu guvernatorul pe care încă nu îl recunosc. Lăsați ritmul narațiunii și motivele repetate ale foametei, memoriei și răsturnării să se așeze în mintea voastră înainte de a trece la observațiile lui Henry.
Studiu
Henry începe prin a examina întârzierea de doi ani înainte de eliberarea lui Iosif.
Observați, 1. Întârzierea eliberării lui Iosif. Aceasta nu a avut loc decât la sfârșitul a doi ani împliniți (v. 1); atât de mult a așteptat după ce încredințase cazul său marelui paharnic și începuse să aibă oarecare perspectivă de ușurare. Notați, Avem nevoie de răbdare, nu doar răbdare la purtare, ci răbdare la așteptare. Iosif a zăcut în închisoare până la vremea când a venit cuvântul său, Ps. 105:19. Este o vreme hotărâtă pentru eliberarea poporului lui Dumnezeu; acea vreme va veni, chiar dacă pare să întârzie; și, când vine, va apărea ca fiind cea mai bună vreme și de aceea trebuie să o așteptăm (Hab. 2:3) și să nu socotim doi ani împliniți prea lungi pentru a continua așteptarea. 2. Mijlocul eliberării lui Iosif, care au fost visele lui Faraon, relatate aici. Dacă le-am privi ca vise obișnuite, am putea observa din ele nebuniile și absurditățile unei fantezii rătăcitoare și active, cum își reprezintă vaci blânde ca fiare de pradă (ba chiar mai lacome decât oricare, mâncând pe cele de același fel) și spice de grâu ca devorându-se unele pe altele. Cu adevărat, în mulțimea viselor, ba chiar într-un vis, sunt felurite deșertăciuni, Ecl. 5:7. Acum, când Dumnezeu nu ne mai vorbește în acest fel, socotesc că nu contează cât de puțin le luăm în seamă sau le povestim. Visele prostești povestite nu pot face altceva decât vorbire prostească. Dar aceste vise pe care le-a visat Faraon purtau cu ele propria lor dovadă că erau trimise de Dumnezeu; și de aceea, când s-a trezit, duhul lui s-a tulburat, v. 8. Nu poate decât să ne pună în îngrijorare să primim vreun mesaj extraordinar din cer, pentru că suntem conștienți că nu avem temei să așteptăm vești bune de acolo. Magii lui au fost nedumeriți, regulile artei lor i-au părăsit: aceste vise ale lui Faraon, se pare, nu intrau în cuprinsul lor, astfel încât nu puteau încerca interpretarea lor. Aceasta era ca să facă și mai admirabilă împlinirea lui Iosif prin Duhul lui Dumnezeu. Rațiunea omenească, chibzuința și prevederea trebuie să fie încurcate, pentru ca revelația dumnezeiască să apară mai slăvită în alcătuirea mântuirii noastre, 1 Cor. 2:13,14. Comparați cu această istorie, Dan. 2:27; 4:7; 5:8. Visele proprii ale lui Iosif au fost pricina necazurilor sale, iar acum visele lui Faraon au fost pricina eliberării sale.Henry trece apoi la recomandarea paharnicului care îl aduce pe Iosif înaintea lui Faraon.
Aici este, 1. Recomandarea lui Iosif către Faraon ca interpret. Marele paharnic a făcut-o mai mult ca o curtoazie față de Faraon, ca să-l oblige, decât din recunoștință față de Iosif sau din milă pentru cazul său. El face o mărturisire cinstită (v. 9): 'Îmi aduc aminte de greșelile mele în ziua aceasta, uitând de Iosif.' Notați, Este mai bine să ne aducem aminte de datoria noastră și s-o împlinim la vremea ei; dar, dacă am neglijat aceasta, este următorul lucru bun să ne aducem aminte de greșelile noastre, să ne pocăim de ele și să ne împlinim datoria la urmă; mai bine mai târziu decât niciodată. Unii socotesc că el se referă la greșelile sale față de Faraon, pentru care fusese închis; și atunci ar insinua că, deși Faraon îl iertase, el nu se iertase pe sine. Povestea pe care avea s-o spună era, pe scurt, Că era un tânăr obscur în închisoarea regelui, care interpretase foarte potrivit visul său și al marelui pitar (evenimentul corespunzând în fiecare caz cu interpretarea), și că îl va recomanda regelui stăpânul său ca interpret. Notați, Vremea lui Dumnezeu pentru eliberarea poporului său va apărea la urmă ca fiind vremea cea mai potrivită. Dacă marele paharnic ar fi folosit de la început influența sa pentru eliberarea lui Iosif și ar fi obținut-o, este probabil ca la eliberare să se fi întors în țara evreilor, despre care vorbea cu atâta simțire (cap. 40:15), și atunci nici el nu ar fi fost atât de binecuvântat, nici o asemenea binecuvântare pentru familia sa, cum s-a dovedit mai târziu. Dar rămânând doi ani mai mult și ieșind acum cu această ocazie, la urmă, ca să interpreteze visele regelui, s-a făcut cale pentru înălțarea lui foarte mare. Cei ce așteaptă cu răbdare pe Dumnezeu vor fi răsplătiți pentru așteptarea lor, nu doar capitalul, ci și dobânda, Plâng. 3:26. 2. Introducerea lui Iosif la Faraon. Treaba regelui cere grabă. Iosif este chemat din temniță cu toată iuțeala; porunca lui Faraon l-a eliberat atât de închisoare, cât și de robie, și l-a făcut candidat pentru unele dintre cele mai înalte încredințări la curte. Regele abia îi poate îngădui timp, dar, deoarece buna cuviință o cerea, să se radă și să-și schimbe hainele, v. 14. Se face cu toată iuțeala cu putință, și Iosif este adus înăuntru, poate aproape la fel de surprins ca Petru, Faptele 12:9. Atât de brusc este adusă înapoi robia lui, încât este ca unul care visează, Ps. 126:1. Faraon îi spune îndată, fără să întrebe cine sau de unde este, treaba sa, că aștepta ca el să-i interpreteze visul, v. 15. La care Iosif îi dă un răspuns foarte smerit și cuviincios (v. 16), în care, (1.) Dă slavă lui Dumnezeu. 'Nu este în mine, Dumnezeu trebuie s-o dea.' Notați, Darurile mari apar mai cuviincioase și mai strălucitoare când cei ce le au le folosesc cu smerenie și nu își iau lauda lor, ci o dau lui Dumnezeu. Unora ca aceștia Dumnezeu le dă mai mult har. (2.) Arată respect față de Faraon și bunăvoință sinceră față de el și de domnia lui, presupunând că interpretarea va fi un răspuns de pace. Notați, Cei ce consultă oracolele lui Dumnezeu pot aștepta un răspuns de pace. Dacă Iosif este făcut interpret, nădăjduiți ce este mai bun.Henry descrie apoi extraordinara cinste pe care Faraon o acordă lui Iosif.
II. Marea cinste pe care Faraon a făcut-o lui Iosif. 1. I-a dat o mărturie cinstită: Este un om în care este Duhul lui Dumnezeu; și aceasta pune o mare excelență asupra oricărui om; asemenea oameni trebuie prețuiți, v. 38. Este fără seamăn prin chibzuință: Nu este nimeni atât de înțelept și priceput ca tine, v. 39. Acum este răsplătit din belșug pentru disprețul ce i s-a făcut; și dreptatea lui este ca lumina dimineții, Ps. 37:6. 2. L-a pus într-o slujbă cinstită; nu doar l-a însărcinat să cumpere grâu, ci l-a făcut prim-ministru de stat, controlor al casei — vei fi peste casa mea, judecător șef al împărăției — după cuvântul tău va fi condus tot poporul meu, sau înarmat, cum citesc unii, și atunci îl înfățișează ca general al oștilor. Însărcinarea lui era foarte largă: Te-am pus peste toată țara Egiptului (v. 41); fără tine nimeni nu va ridica mâna sau piciorul (v. 44); toate treburile împărăției trebuie să treacă prin mâna lui. Ba chiar (v. 40), numai în scaunul de domnie voi fi mai mare decât tine. Notați, Este înțelepciunea principilor să prefere pe aceia, și fericirea popoarelor să aibă preferați la locuri de putere și încredere pe aceia în care este Duhul lui Dumnezeu. Este probabil că au fost unii la curte care s-au împotrivit înălțării lui Iosif, ceea ce l-a făcut pe Faraon să repete adesea darea și cu acea sancțiune solemnă (v. 44), Eu sunt Faraon. Când s-a făcut propunerea ca să fie numit un stăpân general al grâului, se spune (v. 37) că slujitorii lui Faraon au fost toți mulțumiți de propunere, fiecare nădăjduind la locul acela; dar când Faraon le-a zis: 'Iosif va fi omul', nu citim că i-au dat vreun răspuns, fiind nemulțumiți și încuviințând doar pentru că nu puteau împiedica. Iosif a avut dușmani, fără îndoială, arcași care au tras în el și l-au urât (cap. 49:23), ca și Daniel, cap. 6:4. 3. I-a pus toate semnele de cinste cu putință, ca să-l recomande la stima și respectul poporului ca favorit al regelui și unul pe care se bucura să-l cinstească. (1.) I-a dat inelul său, ca întărire a însărcinării sale și ca semn de favoare deosebită; sau era ca și cum i-ar fi dat pecetea cea mare. (2.) I-a pus haine frumoase, în loc de hainele de închisoare. Căci cei ce sunt în palatele regilor trebuie să poarte îmbrăcăminte moale; el care dimineața își târa cătușele de fier, înainte de seară era împodobit cu un lanț de aur. (3.) L-a pus să meargă în al doilea car după al său și a poruncit tuturor să i se închine: 'Plecați genunchiul, ca înaintea lui Faraon însuși.' (4.) I-a dat un nume nou, ca să-și arate autoritatea asupra lui, și totuși un nume care exprima prețuirea ce o avea pentru el, Țafnat-Paneah — Dezvăluitor de taine. (5.) L-a căsătorit cu cinste cu fiica unui principe. Unde Dumnezeu fusese darnic în a da înțelepciune și alte merite, Faraon nu a fost zgârcit în a conferi onoruri. Acum această înălțare a lui Iosif a fost, [1.] O răsplată îmbelșugată pentru suferința sa nevinovată și răbdătoare, un exemplu durabil al echității și bunătății Providenței și o încurajare pentru toți oamenii buni să se încreadă într-un Dumnezeu bun. [2.] Era o prefigurare a înălțării lui Hristos, marele dezvăluitor de taine (Ioan 1:18), sau, cum traduc unii numele nou al lui Iosif, Mântuitorul lumii. Cele mai strălucitoare slave ale lumii de sus sunt puse asupra lui, cea mai înaltă încredere este așezată în mâna lui și toată puterea îi este dată atât în cer, cât și pe pământ. El este adunătorul, păzitorul și împărțitorul tuturor vistieriilor harului dumnezeiesc și conducătorul principal al împărăției lui Dumnezeu printre oameni. Lucrarea slujitorilor este să strige înaintea lui: 'Plecați genunchiul; sărutați pe Fiul.'
Considerați
Considerare
Henry încheie secțiunea notând cum visele pe care Iosif le primise odinioară încep acum să-și găsească împlinirea.
Am avut, în capitolul precedent, împlinirea viselor pe care le interpretase Iosif: în acest capitol și în cele următoare avem împlinirea viselor pe care le visase Iosif însuși, că familia tatălui său îi va aduce omagiu. Povestea este relatată foarte pe larg și cu amănunte despre ce s-a petrecut între Iosif și frații săi, nu numai pentru că este o poveste captivantă și probabil a fost mult discutată, atât printre israeliți, cât și printre egipteni, ci pentru că este foarte instructivă și a dat prilej pentru mutarea familiei lui Iacov în Egipt, de care au depins mai târziu atâtea evenimente mari. Avem, în acest capitol, I. Smerita cerere a fiilor lui Iacov către Iosif ca să cumpere grâu, v. 1-6. II. Spaima în care Iosif i-a aruncat, pentru încercarea lor, v. 7-20. III. Convingerea sub care se aflau acum cu privire la păcatul lor față de Iosif cu mult timp înainte, v. 21-24. IV. Întoarcerea lor în Canaan cu grâu și marea strâmtorare în care se afla bunul lor tată la auzirea istorisirii expediției lor, v. 25 și urm.
Răspunde
Răspuns
Unde, în împrejurările voastre actuale, sunteți invitați să exersați răbdarea la așteptare pe care o subliniază Henry? Cum ar putea modelul bunătății uitate și al amintirii de mai târziu să modeleze felul în care îi tratați pe alții astăzi? În ce domeniu de responsabilitate v-a așezat Dumnezeu care cere aceeași administrare credincioasă pe care a arătat-o Iosif?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, te lăudăm pentru înțelepciunea Ta suverană prin care l-ai înălțat pe Iosif din închisoare la curtea lui Faraon, transformând foametea într-o vreme de păstrare pentru poporul Tău. Învață-ne să așteptăm cu nădejde când scopurile Tale par întârziate și să ne încredem în mâna Ta când ușile se deschid pe neașteptate. Prin Duhul Tău, modelează-ne să slujim cu integritate oriunde ne așezi și să extindem aceeași milă care izvorăște din crucea lui Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →