← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 125-126 — cu Gill

Psalmii 125-126Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Expunerea lui John Gill asupra întregii Biblii, particular-baptistă. În Psalmii 125 și 126, Gill urmărește statornicia celor care se încred în Domnul și bucuria surprinzătoare care urmează eliberării divine. Comentariile sale verset cu verset ne invită să zăbovim asupra imaginilor munților nemișcați, protecției înconjurătoare și seminței semănate în lacrimi. Pe măsură ce trecem prin deschidere, citire, studiu, considerare, răspuns și rugăciune, fie ca aceste cântece antice de înălțare să ne întărească inimile și să trezească recunoștință proaspătă pentru harul păstrător al Domnului.
Citește

Citire

Luați Biblia și citiți Psalmii 125 și 126 încet, lăsând cuvintele să se așeze. Observați imaginile repetate ale securității și bucuriei subite. Lăsați încrederea psalmistului în prezența înconjurătoare a Domnului și răsturnarea surprinzătoare a captivității să vă modeleze ascultarea. Citiți o dată pentru fluxul poeziei, apoi din nou pentru a observa orice frază care persistă.
Studiu
Gill începe prin a defini pe cei care se încred în Domnul. Versetul 1. Cei ce se încred în Domnul [vor fi] ca Muntele Sion ,.... Care nu se încred în ei înșiși și în inimile lor; nici în ceva al lor, puterea sau înțelepciunea, bogățiile sau dreptatea lor; nici în vreo făptură oarecare, în cei mai puternici sau mai buni dintre oameni; ci în Domnul; în Dumnezeu, ca Dumnezeu al naturii și al providenței, pentru toate îndurările vremelnice; și în El, ca Dumnezeu al harului, pentru toate cele duhovnicești și veșnice; care trebuie încredințat în orice vreme, fie de necaz, ispitire sau întuneric; pentru care există un motiv abundent. Gill continuă cu natura durabilă a celor drepți. Arama observă că Muntele Sion este menționat deoarece aici a fost dată profeția; la care se poate adăuga că psalmistul era pe el și îl avea în vedere când i-a comparat pe cei ce se încred în Domnul cu el; [care] nu poate fi mutat, [ci] rămâne pentru totdeauna : fie că Muntele Sion este nemișcat și rămâne continuu, din acest motiv Biserica și poporul lui Dumnezeu sunt comparați cu el; fie fiecare dintre cei ce se încred în Domnul, ca acela, nu poate fi niciodată mutat, ci rămâne mereu: ei nu pot fi niciodată îndepărtați de la Domnul, deși pot fi îndepărtați de la casa și rânduielile Lui, cum a fost uneori David; și de la prezența Sa plină de har și de la comuniunea simțită cu El, și din lume prin moarte; totuși niciodată de la dragostea inimii Sale, nici din legământul harului Său, care este sigur și veșnic; nici din familia Sa, în care sunt primiți; nici de la Domnul Isus Hristos, nici din mâinile și brațele Sale, nici de pe inima Sa; nici de pe El, temelia pe care sunt așezați; nici dintr-o stare de har, fie regenerare fie îndreptățire; ci aceștia rămân în dragostea lui Dumnezeu, în legământul harului Său, în mâinile Fiului Său, în harul în care stau și în casa lui Dumnezeu pentru totdeauna. Gill se îndreaptă apoi spre protecția înconjurătoare a Domnului asupra poporului Său. Tacitus k descrie Ierusalimul ca fiind inaccesibil, ziduri și munți, stânci și turnuri înconjurându-l: iar poetul Coerilus l menționează un popor care vorbea limba feniciană, prin care înțelege clar pe evrei, οικουν δ'εν σολυμοις ορεσι, "care locuiau în munții Solyma"; despre care vorbește Homer m, de unde, după Tacitus n, Ierusalimul și-a primit numele: totuși, după cum observă Kimchi, aceasta nu a împiedicat dușmanul să-l ia; de aceea Domnul este o securitate mai mare pentru poporul Său; așa Domnul [este] împrejurul poporului Său, de acum înainte și pentru totdeauna ; El îi înconjoară cu favoarea și bunătatea Sa ca un scut; El îi înconjoară în brațele dragostei veșnice; El îi păzește prin providența Sa de jur împrejur și ține un ochi treaz și veghetor asupra lor, ca nimic să nu-i rănească: El îi păstrează, ca într-o garnizoană, prin puterea Sa atotputernică: acestea sunt zidurile care sunt împrejurul lor, da, El Însuși este un zid de foc împrejurul lor și slava în mijlocul lor, Zaharia 2:5 ; și așa continuă; El nu își părăsește niciodată poporul, nici nu îi părăsește, ci este Dumnezeul și călăuza lor până la moarte. Gill consideră apoi bucuria surprinzătoare a captivilor întorși. Această eliberare a captivilor, deși a fost prin Cirus ca instrument, totuși a fost lucrarea Domnului; în care L-a folosit și L-a trezit să o facă, și de aceea I se atribuie. Și deși aceasta este exprimată la timpul trecut, totuși poate fi pusă pentru viitor; și considerată ca o profeție a ei, și mai ales rugăciunea, Psalmii 126:4 ; căci întoarcerea captivității pare să o ceară: și nu poate privi doar literal întoarcerea captivilor din Babilon, ci convertirea evreilor în zilele din urmă și eliberarea lor din captivitatea prezentă; care este exprimată uneori prin aducerea din nou a Sionului de către Domnul și întoarcerea captivității evreilor și întoarcerea lor la Domnul, Isaia 52:8 ; și poate fi aplicată la răscumpărarea duhovnicească și veșnică prin Hristos, din care eliberarea din Babilon a fost un tip; și este uneori exprimată în aceeași limbă, Psalmii 14:7 ; iar poporul răscumpărat este adesea însemnat prin Sion și sunt prin natură captivi ai păcatului, Satanei și legii; de unde sunt răscumpărați de Hristos, a cărui lucrare este numai, Isaia 1:27 ; eram ca cei ce visează ; sau "vom fi" p; adică ca persoane care nu știu dacă dorm sau sunt treji; și dacă ceea ce văd și se bucură este în realitate sau doar o viziune, cum a fost eliberarea lui Petru din închisoare pentru el, Faptele 12:9 ; Când proclamația lui Cirus a fost auzită prima dată de evrei și au avut libertatea prin ea, abia puteau spune dacă era un lucru real sau o viziune și abia puteau crede de bucurie; părea o veste prea bună ca să fie adevărată, cum a fost vestea că Iosif este viu pentru Iacov, Geneza 45:26 ; și tot așa apariția lui Hristos, învierea Sa și răscumpărarea prin El au fost pentru ucenici, Luca 24:11 .
Considerați

Considerare

Gill încheie prin a afirma pacea peste Israel. '' Acești ipocriți vor fi conduși de Domnul cu păcătoși părăsiți, ca niște răufăcători la locul execuției; când le va porunci să plece de la El și vor merge în focul veșnic; și dacă există vreun loc în iad mai fierbinte decât altul, aceia îl vor avea; vezi Matei 7:23 ; [dar] pacea [va fi] peste Israel ; peste fiecare israelit adevărat, peste tot Israelul lui Dumnezeu; apostolul pare să se refere la acest pasaj în Galateni 6:16 ; aceștia vor avea pace duhovnicească în inimile lor acum și pace veșnică mai târziu. Cuvintele pot fi citite fie ca o rugăciune ca să fie, fie ca o profeție că va fi; și pot privi ziua din urmă, când toți vrăjmașii lui Hristos și ai Bisericii Sale vor fi nimiciți și va fi belșug de pace, atât timp cât luna va dăinui, Psalmii 72:7 . Gill reflectă asupra lucrurilor mari făcute de Domnul. Versetul 3. Domnul a făcut lucruri mari pentru noi ,.... Aceste cuvinte sunt în general presupuse a fi cuvintele evreilor, preluând pe cele ale neamurilor și confirmându-le; recunoscând că Domnul a făcut într-adevăr lucruri mari pentru ei; dacă nu le-ar fi recunoscut, ar fi fost extrem de nerecunoscători; dacă ar fi tăcut cu privire la ele, pietrele ar fi strigat și chiar neamurile i-ar fi condamnat. Dar nu văd de ce nu ar putea fi considerate cuvintele celor dintre neamuri continuate; declarând că lucrurile mari făcute nu au fost doar pentru evrei, ci și pentru ei; cum marea răscumpărare prin Hristos este a persoanelor din orice limbă, popor și națiune; căci El este ispășirea, nu doar pentru evrei, ci pentru păcatele lumii întregi; și având aceasta în vedere, astfel se exprimă. Lucrarea răscumpărării este un lucru mare în sine; produsul unei mari înțelepciuni; efectul unei mari iubiri; procurat la un mare preț, pentru mari păcătoși, de un mare Mântuitor; și nu este doar o eliberare de păcat, Satana și legea; ci conține multe binecuvântări mari și glorioase în ea, ca îndreptățirea, iertarea păcatelor, înfierea și viața veșnică; [de care] ne bucurăm ; că acele lucruri mari sunt făcute fără noi, terminate de Răscumpărătorul Însuși; că sunt atât de mari și glorioase, atât de bogate și bogate, atât de pline și libere și potrivite pentru noi; și făcute pentru noi păcătoși dintre neamuri, atât de nevrednici de ele, care suntem prin natură copii ai mâniei ca și alții. întoarce-te la 'Vârful Paginii '
Răspunde

Răspuns

Unde aveți cea mai mare nevoie de asigurarea că cei drepți nu pot fi mișcați? Cum a transformat Domnul un anotimp de lacrimi în bucurie neașteptată în propria voastră poveste? Cum ar arăta să semănați cu credincioșie chiar și atunci când pământul pare uscat?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, ne punem încrederea noastră numai în Tine, căci cei ce nădăjduiesc în Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, și Tu înconjori poporul Tău cu prezența Ta acum și în veci. Prin Evanghelia Fiului Tău, preface captivitățile noastre în râuri de bucurie și dă-ne har să semănăm cu lacrimi, încrezători că secerișul bucuriei va veni cu siguranță. Acordă pacea Ta peste Israel și peste orice inimă care așteaptă eliberarea Ta, prin Hristos, Răscumpărătorul nostru. Amin.

Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →