Eterniseed › Curriculum › Eclesiastul
Ecl 7-8 — cu Matei Henry
Deschidere
Astăzi primim înțelepciunea atemporală a lui Matei Henry, pe măsură ce el explică Eclesiastul capitolele 7 și 8. Expunerea sa atentă arată cum credincioșii pot naviga prin contradicțiile aparente ale vieții cu credință statornică și inimi smerite. Prin îndrumarea lui Henry descoperim moduri practice de a păzi reputația, de a îmbrățișa necazul necesar și de a ne odihni în rânduiala suverană a lui Dumnezeu peste toate lucrurile. Reflecțiile sale ne cheamă să trăim cu perspectivă veșnică, nu cu plăcere trecătoare. Pe măsură ce ascultăm, Duhul să trezească hotărâre proaspătă de a prețui înțelepciunea mai presus de orice avantaj pământesc și de a umbla în frica cuvioasă a Domnului în fiecare zi.
Citește
Pregătește-ți inima să asculți Scriptura din nou. Citește Eclesiastul 7 și 8 încet, observând sfatul despre reputație, jale, răbdare și limitele înțelepciunii omenești. Lasă textul să descopere unde ai alergat după deșertăciune în loc să te temi de Dumnezeu. Fă o pauză după fiecare secțiune și întreabă ce scoate în evidență Duhul pentru sezonul tău prezent.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a prezenta prima mare paradoxă a capitolului.
I. Că cinstea virtuții este cu adevărat mai de preț și mai de dorit decât toată bogăția și plăcerea din această lume (v. 1): Un nume bun este mai presus de un untdelemn bun (așa se poate citi); este de preferat acestuia și va fi ales mai degrabă de toți cei înțelepți. Untdelemnul bun este pus aici pentru toate câștigurile pământului (printre produsele cărora untdelemnul era socotit unul dintre cele mai de preț), pentru toate desfătările simțurilor (căci untdelemnul și parfumul veselesc inima și se numește untdelemnul bucuriei), ba chiar și pentru cele mai înalte titluri de cinste cu care sunt înălțați oamenii, căci împărații sunt unși. Un nume bun este mai bun decât toate bogățiile (Prov. 21,1), adică un nume pentru înțelepciune și bunătate la cei ce sunt înțelepți și buni — pomenirea celui drept; acesta este un bine care va aduce o plăcere mai mulțumitoare minții, va da omului o ocazie mai largă de a fi de folos și va merge mai departe și va dura mai mult decât cea mai prețioasă cutie de untdelemn; căci Hristos a plătit Mariei pentru untdelemnul ei cu un nume bun, un nume în evanghelii (Matei 26,13), și suntem siguri că El plătește întotdeauna cu câștig.Henry abordează apoi comparația dintre naștere și moarte.
II. Că, toate lucrurile fiind luate în seamă, ieșirea noastră din lume este o îndurare mai mare pentru noi decât a fost venirea noastră în lume: Ziua morții este de preferat zilei nașterii; deși, în ce-i privește pe alții, a fost bucurie când un copil s-a născut în lume și unde este moarte este bocet, totuși, în ce ne privește pe noi, dacă am trăit astfel încât să merităm un nume bun, ziua morții noastre, care va pune capăt grijilor, trudelor și necazurilor noastre și ne va muta la odihnă, bucurie și mulțumire veșnică, este mai bună decât ziua nașterii noastre, care ne-a introdus într-o lume cu atâta păcat și necaz, deșertăciune și supărare. Ne-am născut spre nesiguranță, dar un om bun nu moare în nesiguranță. Ziua nașterii noastre a împovărat sufletele noastre cu povara cărnii, dar ziua morții noastre le va elibera de acea povară.Henry explorează apoi valoarea necazului față de râs.
IV. Că gravitatea și seriozitatea ni se potrivesc mai bine și ne sunt mai de folos decât veselia și petrecerea, v. 3. Proverbul obișnuit spune: 'O uncie de veselie valorează o livră de necaz'; dar propovăduitorul ne învață o lecție contrară: Necazul este mai bun decât râsul, mai potrivit stării noastre prezente, în care păcătuim și suferim zilnic, mai mult sau mai puțin, și vedem zilnic păcatele și suferințele altora. Cât timp suntem într-o vale a lacrimilor, trebuie să ne conformăm cu temperatura climei. Este de asemenea mai spre folosul nostru; căci, prin tristețea care apare pe chip, inima este adesea făcută mai bună. Observă, 1. Ceea ce este mai bun pentru noi este ceea ce este mai bun pentru sufletele noastre, prin care inima devine mai bună, chiar dacă este neplăcut simțurilor. 2. Tristețea este adesea un mijloc fericit al seriozității, iar acea suferință care slăbește sănătatea, averea și familia poate fi de folos minții și poate face asupra ei impresii care îi pot schimba firea mult în bine, o poate face smerită și blândă, desprinsă de lume, pocăită de păcat și grijulie față de datorie. Necazul dă pricepere. Aș fi pierit dacă n-aș fi fost făcut nenorocit. Va urma, dimpotrivă, că prin veselia și zburdălnicia chipului inima devine mai rea, mai deșartă, carnală, senzuală și nepăsătoare, mai îndrăgostită de lume și mai înstrăinată de Dumnezeu și de lucrurile duhovnicești (Iov 21,12,14), până când devine cu totul nepăsătoare față de necazurile lui Iosif, ca aceia din Amos 6,5,6 și împăratul și Haman, Estera 3,15.Henry continuă prin a contrasta mustrarea înțeleptului cu cântecul nebunilor.
V. Că este mult mai bine pentru noi să ne avem stricăciunile omorâte prin mustrarea înțeleptului decât să ni le vedem împlinite prin cântecul nebunilor, v. 5. Mulți care ar fi foarte mulțumiți să audă informarea înțeleptului și cu mult mai mult să primească laudele și mângâierile lor, totuși nu doresc să audă mustrările lor, adică nu le pasă să li se spună de greșelile lor, oricât de înțelept ar fi; dar prin aceasta nu sunt prieteni cu ei înșiși, căci mustrările care învață sunt calea vieții (Prov. 6,23) și, deși nu sunt atât de plăcute ca cântecul nebunilor, sunt mai sănătoase. A auzi, nu doar cu răbdare, ci cu plăcere, mustrarea înțeleptului, este un semn și un mijloc al înțelepciunii; dar a fi îndrăgostit de cântecul nebunilor este un semn că mintea este deșartă și este calea de a o face și mai deșartă. Și ce lucru absurd este ca un om să se îndrăgostească atât de mult de o plăcere trecătoare cum este râsul unui nebun, care poate fi comparat pe bună dreptate cu arderea spinilor sub o oală, care face mult zgomot și o mare flacără, pentru puțin timp, dar dispare îndată, își risipește cenușa și nu contribuie aproape deloc la producerea unei călduri de fierbere, căci aceasta cere un foc constant! Râsul unui nebun este zgomotos și strălucitor și nu este un exemplu de bucurie adevărată. Aceasta este de asemenea deșertăciune; îi înșală pe oameni spre pieirea lor, căci sfârșitul acelei veselii este întristare. Mântuitorul nostru binecuvântat ne-a citit hotărârea: Fericiți sunteți voi care plângeți acum, căci voi veți râde; vai de voi care râdeți acum, căci voi veți jeli și plânge, Luca 6,21,25.
Considerați
Cugetă
Henry adună mai târziu laudele înțelepciunii ca adevărata apărare pentru viața sub soare.
I. Laudele înțelepciunii. Multe lucruri sunt spuse aici în lauda ei, ca să ne îndemne să dobândim și să păstrăm înțelepciunea. 1. Înțelepciunea este necesară pentru buna administrare și folosire a averilor noastre pământești: Înțelepciunea este bună împreună cu o moștenire, adică o moștenire este de puțin folos fără înțelepciune. Deși un om are o mare avere, deși îi vine ușor, prin moștenire de la strămoșii săi, dacă nu are înțelepciune să o folosească pentru scopul pentru care o are, ar fi fost mai bine fără ea. Înțelepciunea nu este bună doar pentru sărac, ca să-l facă mulțumit și liniștit, ci este bună și pentru bogat, bună împreună cu bogățiile ca să-l țină pe om să nu fie vătămat de ele și să-l facă în stare să facă bine cu ele. Înțelepciunea este bună în sine și îl face pe om de folos; dar, dacă are și o bună avere cu ea, aceasta îl va pune într-o capacitate mai mare de a fi de folos și cu bogăția lui poate fi mai de folos generației sale decât ar fi putut fi fără ea; își va face și prieteni pentru sine, Luca 16,9. Înțelepciunea este la fel de bună ca o moștenire, ba chiar mai bună (așa citește nota de la margine); este mai mult a noastră, mai mult cinstea noastră, ne va face binecuvântări mai mari, va rămâne mai mult cu noi și se va întoarce spre un cont mai bun. 2. Este de mare folos pentru noi de-a lungul întregului drum prin această lume: Prin ea este un câștig real pentru cei ce văd soarele, atât pentru cei ce o au, cât și pentru contemporanii lor. Este plăcut să vezi soarele (cap. 11,7), dar acea plăcere nu se poate compara cu plăcerea înțelepciunii. Lumina acestei lumi este un avantaj pentru noi în a face treburile acestei lumi (Ioan 11,9); dar pentru cei ce au acest avantaj, dacă nu au și înțelepciune cu care să-și administreze treburile, avantajul acela valorează puțin pentru ei. Claritatea ochiului înțelegerii este de mai mare folos pentru noi decât vederea trupească. 3. Contribuie mult mai mult la siguranța noastră și este un adăpost pentru noi de furtunile necazului și de căldura lui arzătoare; este o umbră (așa este cuvântul), ca umbra unei stânci mari într-un pământ obosit. Înțelepciunea este o apărare, iar banii (adică, ca banii) sunt o apărare. Așa cum un om bogat își face din avere, tot așa un om înțelept își face din înțelepciune un oraș tare. În umbra înțelepciunii (așa sună cuvintele) și în umbra banilor este siguranță. El pune împreună înțelepciunea și banii, ca să confirme ceea ce spusese mai înainte, că înțelepciunea este bună împreună cu o moștenire. Înțelepciunea este ca un zid, iar banii pot servi ca un gard de spini, care protejează ogorul. 4. Este bucurie și fericire adevărată pentru un om. Aceasta este excelența cunoștinței, cunoștința dumnezeiască, nu doar mai presus de bani, ci și mai presus de înțelepciune, înțelepciunea omenească, înțelepciunea acestei lumi, că dă viață celor ce o au. Frica de Domnul, aceea este înțelepciune, și aceea este viață; ea prelungește viața. Bogăția oamenilor le expune viețile, dar înțelepciunea lor îi protejează. Ba chiar, în timp ce bogăția nu va lungi viața naturală, adevărata înțelepciune va da viață duhovnicească, arvuna vieții veșnice; cu atât mai bine este să dobândești înțelepciune decât aur. 5. Va pune putere într-un om și va fi sprijinul și susținerea lui (v. 19): Înțelepciunea întărește pe înțelepți, le întărește duhurile și îi face îndrăzneți și hotărâți, ținându-i mereu pe temeiuri sigure. Le întărește interesul și le câștigă prieteni și reputație. Îi întărește pentru slujbele lor sub suferințele lor și împotriva atacurilor ce se fac asupra lor, mai mult decât zece oameni puternici, mari comandanți, întăresc cetatea. Cei ce sunt cu adevărat înțelepți și buni sunt luați sub protecția lui Dumnezeu și sunt mai în siguranță acolo decât dacă zece dintre cei mai puternici oameni din cetate, oameni cu cea mai mare putere și influență, s-ar angaja să-i asigure și să devină patronii lor.
Răspunde
Unde ai prețuit reputația sau confortul mai mult decât un nume care cinstește pe Dumnezeu? Cum ar putea îmbrățișarea necazului să-ți remodeleze inima spre veșnicie în această săptămână? În ce domeniu te invită Dumnezeu să te încrezi în rânduiala Lui în loc să ceri o cale mai dreaptă?
Roagă-te
Părinte milostiv, învață-ne din Cuvântul Tău să prețuim un nume bun mai presus de plăcerile trecătoare și să primim atât prosperitatea, cât și adversitatea ca daruri din mâna Ta suverană. Dă-ne răbdare în mijlocul asupririi și al întârzierii, ancorând inimile noastre în frica de Domnul care duce la viață, și întărește-ne prin Duhul Tău cu o înțelepciune mult mai mare decât orice apărare pământească. Ajută-ne să umblăm în fiecare zi gata pentru orice Tu rânduiești, încrezându-ne că toate lucrările Tale sunt bune și găsindu-ne nădejdea doar în Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →