Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel
2 Samuel 17-18 — cu Matei Henry
Deschidere
Matei Henry ne călăuzește prin etapele finale tulburi ale rebeliunii lui Absalom în 2 Samuel. Comentariul său evidențiază ciocnirea dintre strategiile omenești și suveranitatea tăcută care modelează fiecare rezultat. În timp ce David fuge și Absalom caută sfat, Henry arată cum mândria, ambiția și scopul divin se intersectează. Această lecție ne invită să urmărim drama care se desfășoară atât cu discernământ istoric, cât și cu vigilență spirituală. Vom urmări momentele decisive care întorc soarta pentru regele uns al lui Dumnezeu.
Citește
Citire
Acordă-ți acum timp să citești integral 2 Samuel capitolele 17 și 18. Observă mișcarea rapidă a mesagerilor, greutatea sfaturilor contradictorii și bătălia decisivă care urmează. Permite narațiunii să dezvăluie atât costul rebeliunii, cât și îndurarea care îl păstrează pe David. Citește suficient de încet pentru a simți tensiunea și ușurarea când eliberarea începe să răsară.
Studiu
Henry începe prin a schița progresia evenimentelor din conflict.
Lupta dintre David și Absalom se îndreaptă acum spre o criză. Ea trebuie hotărâtă prin sabie, iar pregătirile se fac în consecință în acest capitol. I. Absalom convoacă un consiliu de război, în care Ahitofel cere grabă (v. 1-4), dar Hușai recomandă deliberare (v. 5-13); iar sfatul lui Hușai este acceptat (v. 14), iar din pricina supărării Ahitofel se spânzură, v. 23. II. Se trimite o informație secretă lui David (dar cu mari dificultăți) despre acțiunile lor, v. 15-21. III. David mărșăluiește dincolo de Iordan (v. 22-24), iar acolo tabăra lui este aprovizionată de unii dintre prietenii săi din acea țară, v. 27-29. IV. Absalom și forțele sale mărșăluiesc după el în țara Galaadului, dincolo de Iordan, v. 25, 26. Acolo vom găsi, în capitolul următor, cauza hotărâtă printr-o bătălie: până acum, totul a părut negru pentru bietul David, dar acum ziua eliberării lui începe să răsară.Henry detaliază apoi sfatul strategic al lui Ahitofel către Absalom.
I. Ahitofel sfătuiește ca el să fie urmărit imediat, chiar în noaptea aceasta, cu o armată zburătoare (pe care el însuși își asumă comanda), ca doar regele să fie lovit și forțele lui risipite, iar apoi poporul care era acum de partea lui să se alăture lui Absalom de la sine, și nu ar mai fi un război atât de lung precum fusese între casa lui Saul și David: Omul pe care îl cauți este ca și cum toți s-ar întoarce, v. 1-3. Prin aceasta se vede că Absalom își declarase intenția de a lua viața lui David, iar Ahitofel este de acord cu el în aceasta. Lovește păstorul, și oile se vor risipi și vor fi o pradă ușoară pentru lup. Astfel el plănuiește să cuprindă războiul într-un spațiu mic, luptând nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci doar cu regele lui Israel, și să îl încheie într-un timp scurt, atacându-l imediat. Nimic nu putea fi mai fatal pentru David decât luarea acestor măsuri. Era prea adevărat că era obosit și cu mâinile slabe, că un lucru mic l-ar face să se teamă, altfel nu ar fi fugit din casa lui la prima alarmă a rebeliunii lui Absalom; era destul de probabil ca, la un atac aprig, mai ales noaptea, mica forță pe care o avea să fie aruncată în confuzie și dezordine, și ar fi un lucru ușor să lovească doar pe rege, iar apoi treaba ar fi făcută, întreaga națiune ar fi supusă, desigur, și tot poporul, spune el, va fi în pace. Vezi cum o ruină generală este numită de uzurpatori o pace generală; dar astfel palatul diavolului este în pace, în timp ce el, ca un om puternic înarmat, îl păzește. Compară cu aceasta complotul lui Caiafa (acel al doilea Ahitofel) împotriva Fiului lui David, de a zdrobi interesul Lui distrugându-L. Să moară acel singur om pentru popor, Ioan 11:50. Ucide moștenitorul, și moștenirea va fi a noastră, Matei 21:38. Dar sfatul amândurora a fost prefăcut în nebunie. Totuși, copiii luminii pot, în generația lor, să învețe înțelepciune de la copiii lumii acesteia. Ceea ce găsește mâna noastră de făcut, să facem repede și cu toată puterea noastră. Este prudență să fii viguros și expeditiv, și să nu pierzi timpul, în special în războiul nostru spiritual. Dacă Satana fuge de la noi, să urmăm lovitura. Cei care s-au certat cu capete încoronate au observat în general decența de a declara doar împotriva sfetnicilor lor răi și de a-i chema la socoteală (Regele însuși nu poate face rău, ei sunt cei care îl fac); dar ticăloșia nerușinată a lui Absalom lovește direct în rege, ba chiar doar în rege; căci (ai crede?) acest cuvânt, Voi lovi doar pe rege, i-a plăcut lui Absalom (v. 4), nici nu mai avea atât de mult simț al umorului și al virtuții încât să pretindă că tresare la el sau chiar să ezite în această rezoluție barbară și monstruoasă. Ce bine poate sta înaintea căldurii unei ambiții furioase?Henry reflectă apoi asupra modului în care providența divină stăpânește sfatul omenesc.
(3.) Prin toate aceste arte, Hușai a câștigat nu doar aprobarea lui Absalom pentru sfatul său, ci și concursul unanim al acestui mare consiliu de război; toți au fost de acord că sfatul lui Hușai era mai bun decât sfatul lui Ahitofel, v. 14. Vezi aici, [1.] Cât de mult poate face politica omului; Dacă Hușai nu ar fi fost acolo, sfatul lui Ahitofel ar fi prevalat cu siguranță; și, deși toți și-au dat părerea, nimic nu putea fi cu adevărat mai în interesul lui Absalom decât ceea ce el a sfătuit; totuși Hușai, cu gestionarea sa, îi aduce pe toți de partea lui, și niciunul nu este conștient că spune toate acestea în favoarea lui David și a interesului său, dar toți spun ca el. Vezi cum cei necugetați sunt impuși de partea care plănuiește a omenirii; ce unelte, ce nebuni fac oamenii mari unii din alții prin intrigile lor; și ce trucuri există adesea în curți și consilii, de care cei mai fericiți sunt cei mai puțin familiarizați. [2.] Vezi cât de mult mai mult poate face providența lui Dumnezeu. Hușai a gestionat complotul cu dexteritate, totuși succesul este atribuit lui Dumnezeu și acțiunii Sale asupra minților celor implicați: Domnul hotărâse să înfrângă sfatul bun al lui Ahitofel. Să se observe, spre mângâierea tuturor celor care se tem de Dumnezeu, El întoarce inimile tuturor oamenilor ca râurile de apă, deși ei nu cunosc gândurile Domnului. El stă în adunarea celor puternici, are o mână stăpânitoare în toate sfaturile și un vot negativ în toate hotărârile, și râde de proiectele oamenilor împotriva Unsului Său.
Considerați
Considerare
Henry încheie examinând sfârșitul tragic al lui Ahitofel.
II. Moartea lui Ahitofel, v. 23. A murit de propria sa mână, felo de se — un sinucidere. S-a spânzurat din supărare că sfatul său nu a fost urmat; căci prin aceasta, 1. S-a considerat disprețuit și o pată intolerabilă aruncată asupra reputației sale de înțelepciune. Judecata lui obișnuia întotdeauna să domine la consiliu, dar acum părerea altuia este considerată mai înțeleaptă și mai bună decât a lui. Inima lui mândră nu poate suporta afrontul; se ridică și se umflă, și cu cât se gândește mai mult la el, cu atât resentimentele lui devin mai violente, până când îl aduc în cele din urmă la această rezolvare disperată de a nu trăi să vadă pe altul preferat înaintea lui. Toți oamenii îl consideră un om înțelept, dar el se consideră singurul om înțelept; și de aceea, ca să se răzbune pe omenire pentru că nu gândește la fel, va muri, ca înțelepciunea să moară odată cu el. Lumea nu este demnă de un astfel de oracol cum este el, și de aceea le va face să simtă lipsa lui. Vezi ce dușmani reali sunt aceia față de ei înșiși care se gândesc prea bine la ei înșiși, și la ce nenorociri aleargă aceia care sunt nerăbdători la dispreț. Ceea ce va zdrobi inima unui om mândru nu va zdrobi somnul unui om smerit. 2. S-a considerat pus în pericol și viața lui expusă. A concluzionat că, deoarece sfatul său nu a fost urmat, cauza lui Absalom va eșua cu siguranță, și atunci, oricine ar găsi îndurarea lui David, el a concluzionat că el, care era cel mai mare criminal și îl sfătuise în mod special să se culce cu concubinele tatălui său, trebuie să fie sacrificat dreptății. Pentru a preveni deci rușinea și teroarea unei execuții publice și solemne, își face singur dreptate și, după reputația sa de înțelepciune, prin acest ultim act își pune o rușine mult mai mare asupra sa decât consiliul secret al lui Absalom pusese asupra lui, și răspunde numelui său Ahitofel, care înseamnă fratele unui nebun. Nimic nu indică atât de multă nebunie ca sinuciderea. Observă cât de deliberat a făcut-o și cu premeditare împotriva sa; nu într-un moment de furie, ci s-a dus acasă în cetatea lui, în casa lui, să o facă; și, ceea ce este ciudat, și-a luat timp să se gândească la ea, și totuși a făcut-o. Și, pentru a dovedi că era în deplinătatea facultăților mintale când a făcut-o, și-a pus mai întâi gospodăria în ordine, și-a făcut testamentul ca un om cu memorie și înțelegere sănătoasă, și-a stabilit averea, și-a echilibrat conturile; totuși cel care avea suficient simț și prudență să facă aceasta nu avea suficientă considerație să revoce sentința pe care mândria și patima sa o trecuseră asupra propriului gât, nici măcar să suspende execuția ei până când vedea evenimentul rebeliunii lui Absalom. Acum, în aceasta putem vedea, (1.) Dispreț turnat asupra înțelepciunii omului. Cel care era mai renumit pentru politică decât orice om a jucat rolul de nebun cu sine însuși mai abundent. Să nu se laude omul înțelept cu înțelepciunea lui, când îl vede pe cel care era un oracol atât de mare murind cum moare un nebun. (2.) Onoare adusă dreptății lui Dumnezeu. Când cei răi sunt astfel prinși în lucrarea propriilor mâini și scufundați într-o groapă pe care ei înșiși au săpat-o, Domnul este cunoscut prin judecata pe care o execută, și trebuie să spunem, Higgaion, Selah; este un lucru de marcat și de meditat, Psalmi 7:15, 16. (3.) Rugăciune ascultată și o cauză cinstită slujită chiar de dușmanii ei. Acum, așa cum David se rugase, sfatul lui Ahitofel a fost prefăcut în nebunie pentru el însuși. Dr. Lightfoot presupune că David a scris Psalmul 55 cu ocazia faptului că Ahitofel era în complot împotriva lui, și că el este omul de care se plânge (v. 13) care fusese egalul său, călăuza și cunoscutul său; și, dacă este așa, aceasta a fost un răspuns imediat la rugăciunea sa de acolo (v. 15): Să apuce moartea peste ei și să coboare repede în iad. Moartea lui Ahitofel a fost un avantaj pentru interesul lui David; căci dacă ar fi digerat acel afront (așa cum trebuie să hotărască adesea cei care vor trăi în această lume) și și-ar fi continuat postul la cotul lui Absalom, ar fi putut să îi dea mai târziu un sfat care ar fi putut avea consecințe pernicioase pentru David. Este bine că acea suflare este oprită și acel cap este culcat de la care nu se putea aștepta nimic decât rău. Se pare că nu era obișnuit atunci să dezonoreze trupurile moarte ale sinucigașilor, căci Ahitofel a fost înmormântat, putem presupune că onorabil, în mormântul tatălui său, deși nu merita mai mult decât înmormântarea unui măgar. Vezi Eclesiastul 8:10.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria ta viață ai văzut mândria distorsionând un sfat înțelept? Cum te încurajează povestea să ai încredere când planurile omenești par să prevaleze? Ce pași poți face astăzi pentru a-ți supune ambițiile scopului mai mare al lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, în frământările sfaturilor și ale răzvrătirilor omenești consemnate în Cuvântul Tău, vedem mâna Ta suverană păzind pe unsul Tău și aducând la nimic orice plan mândru. Păzește inimile noastre de duhul înălțării de sine care i-a rătăcit pe Absalom și Ahitofel și învață-ne să așteptăm în liniște timpul Tău, în loc să ne impunem propriile rezultate. Prin Duhul Tău, fixează-ne nădejdea pe adevăratul Fiu al lui David, a cărui împărăție nu poate fi clătinată. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →