Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul
Deuteronom 19-20 — cu Benson
Deschidere
În spiritul cald al devoțiunii wesleyene ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Joseph Benson asupra Vechiului și Noului Testament. Cu grijă pastorală și încredere statornică în Scriptură, Benson ne călăuzește prin capitolele finale ale Deuteronomului, ajutând poporul lui Dumnezeu să primească atât avertisment cât și promisiune pe măsură ce se pregătesc să intre în țară.
Citește
Citire
Să auzim acum cuvântul Domnului în capitolele nouăsprezece și douăzeci din Deuteronom. Pe măsură ce ascultăm, Duhul să ne deschidă inimile pentru a primi aceste statute străvechi ca instrucțiune vie pentru o viață sfântă și o credință curajoasă.
Studiu
Benson începe prin a marca trecerea la îndatoririle ce țin de a doua tablă.
Versetul 1. Deuteronom 19:1. De la întărirea legilor date împotriva idolatriei și menite să păstreze și să promoveze puritatea închinării divine, Moise trece acum la a inculca unele îndatoriri importante ce țin de a doua tablă, dar nu într-o ordine exactă și fără a interpune unele precepte privitoare la chestiuni ceremoniale. Începe cu unele rânduieli menite să asigure păstrarea celei mai importante părți a proprietății semenului, viața sa.El continuă să dezvăluie promisiunea condițională a lărgirii hotarelor.
Versetele 8-9. Deuteronom 19:8-9. Dacă Domnul Dumnezeul tău îți va lărgi țărmul Până la Eufrat. Dacă vei păzi toate aceste porunci Aceasta arată că promisiunea lărgirii hotarului era condițională, iar condiția nefiind împlinită, promisiunea nu a fost niciodată împlinită, astfel încât nu a fost nevoie de încă trei cetăți de refugiu. Acest lucru îl recunosc și scriitorii evrei înșiși. „Totuși sfântul Dumnezeu binecuvântat”, spun ei, „nu a poruncit-o în zadar, căci în zilele lui Mesia Prințul ele vor fi adăugate.” Ei o așteaptă literal: dar noi știm că ea își are împlinirea spirituală în Hristos. Căci hotarele Israelului evangheliei sunt lărgite potrivit promisiunii: și în Domnul neprihănirea noastră, refugiu este oferit tuturor celor ce prin credință fug la El.Benson abordează apoi regulile date lui Israel când pornea la luptă.
Versetul 1. Deuteronom 20:1. Când vei ieși la luptă împotriva vrăjmașilor tăi Țara Canaanului trebuia câștigată prin cucerire, într-un război de numire specială a lui Dumnezeu; iar israeliții, după așezarea lor în ea, fiind expuși probabil la invazii sau certuri cu națiunile vecine, Moise a considerat necesar să le lase câteva reguli statornice pentru purtarea lor în ambele feluri de război. Prima și marea regulă era să-și încredințeze cauza lui Dumnezeu, încrezându-se cu deplină încredere în acea putere divină care îi eliberase atât de des și atât de minunat, fără cea mai mică teamă sau descurajare la forța superioară sau înfățișarea teribilă a vrăjmașilor lor. Și vezi cai și care Oștile israeliților constau numai din pedestrași, iar legea lor pare să-i fi obligat să rămână așa, pentru ca încrederea lor să fie cu totul în Dumnezeu, Deuteronom 17:16. Dar egiptenii, cananiții și alte națiuni aveau avantajul cailor și carelor, în care își puneau încrederea. Astfel spune psalmistul: „Unii se încred în care și unii în cai, dar noi ne vom aduce aminte de numele Domnului Dumnezeului nostru.” Aceste care erau uneori înarmate cu seceri, pentru a se repezi printre pedestrași și a-i doborî ca iarba, ceea ce le făcea foarte de temut. Acestea sunt carele de fier, menționate în Judecători 4:3.
Considerați
Considerare
Benson subliniază scopul solemn care stă la baza poruncii stricte privitoare la cetățile cananite.
Versetul 18. Deuteronom 20:18. Ca să nu vă învețe să faceți după toate urâciunile lor Aici este marele motiv pentru execuția severă menționată mai sus; ei erau idolatri cei mai urâcioși, care își ofereau copiii lui Moloh; erau magicieni, vrăjitori, necromanți și vinovați de toate acele urâciuni și pofte murdare menționate în Leviticul 18. Astfel încât Dumnezeu nu i-a considerat vrednici să mai trăiască pe fața pământului; căci dacă ar fi fost cruțați, după ce au respins cu încăpățânare termenii păcii, ar fi căutat fără îndoială să-i infecteze pe israeliți cu idolatria lor murdară; și a fost o îndurare pentru neamul omenesc în general să nu îngăduie unei generații atât de rele și contagioase să subziste. Din cuvintele citate aici, Ca să nu vă învețe, etc., un scriitor evreu observă cu dreptate: „Dacă se pocăiau și părăseau idolatria, israeliții puteau să-i lase să trăiască;” căci atunci nu mai exista un astfel de pericol în a-i cruța. În consecință, Rahab, tatăl ei, mama ei, frații ei și toată rudenia ei au fost păstrați în viață, și tot așa au fost hivii sau ghibeoniții, în condiție de robie, pe care ei înșiși au oferit-o, Iosua 9:11-15. Vezi Iosua 11:11-20; Ieremia 18:7-8.
Răspunde
Răspuns
Cum ar putea chemarea de a păstra viața și dreptatea modela felul în care îți privești astăzi aproapele? În ce domeniu al umblării tale ești invitat să pui o mai mare încredere în Domnul decât în puterea văzută? Unde te îndeamnă Duhul să arăți îndurare păstrând totuși sfințenia lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Joseph Benson și pentru lumina cuvântului tău. Dă-ne har să păzim viața aproapelui nostru, să ne încredem în Tine în orice conflict și să umblăm în îndurarea pe care Hristos a asigurat-o pentru toți cei ce fug la El. Păstrează-ne inimile curate, mâinile drepte și nădejdea fixată pe singurul refugiu veșnic găsit în Iisus. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →