Eterniseed › Curriculum › Estera
Estera 11-16 — Eterniseed (Ortodoxă Răsăriteană)
Deschidere
În Biserica Răsăriteană, cartea Esterei este citită nu doar în forma ei ebraică, ci și cu adaosurile grecești pe care Duhul le-a păstrat pentru noi. Aceste capitole, numerotate de la unsprezece la șaisprezece în anumite numărări antice, dezvăluie providența ascunsă pe care textul mai scurt o lasă nespusă. Un vis cu dragoni în luptă, două scrisori regale și rugăciunile fierbinți ale lui Mardoheu și Esterei se ridică precum tămâia în cadrul narațiunii. Adaosurile nu corectează povestea ebraică; ele o luminează, arătând cum credincioșii din fiecare veac au recunoscut aceeași taină pe care Biserica o sărbătorește la Paști: Domnul care pare absent lucrează de fapt mântuirea prin curajul slujitorilor Săi. Pe măsură ce intrăm în aceste capitole, stăm în cadrul liturgiei cuvântului, unde comuniunea sfinților continuă să se roage împreună cu Estera și Mardoheu pentru eliberarea poporului lui Dumnezeu.
Citește
Citire
Citește cu încetineală cele șase adaosuri grecești, fie că apar integrate ca în Septuaginta, fie adunate la sfârșit ca în tradiția latină. Ascultă visul care încadrează întreaga poveste, cele două edicte care dezvăluie răsturnarea puterilor pământești și mai ales cele două rugăciuni lungi care numesc pe Dumnezeu al cărui nume nu este rostit niciodată în textul ebraic. Observă cum Estera se apropie de rege fără a fi chemată, frica ei fiind transfigurată în mijlocire. Lasă cuvintele să te învăluie ca și cum le-ai auzi cântate în slujba de la miezul nopții, unde fiecare cerere este deja împlinită în Hristos cel înviat.
Studiu
Adaosurile încep cu visul lui Mardoheu despre doi dragoni mari care se înfruntă și un izvor mic care devine râu, inundând pământul cu lumină. Această viziune nu este speculație particulară, ci recunoașterea Bisericii că conflictul dintre Aman și iudei participă la o luptă cosmică al cărei deznodământ este deja hotărât de Domnul istoriei. Primul edict, care respiră moarte, și al doilea, care dăruiește viață, stau ca imagini în oglindă ale aceleiași autorități regale întoarse acum spre milă, amintindu-ne că decretele pământești nu sunt niciodată definitive. Între aceste scrisori sunt inserate rugăciunile lui Mardoheu și Esterei asemenea marilor mijlociri ale Sfintei Liturghii. Mardoheu mărturisește că necazul de față a venit pentru că poporul a părăsit legământul, totuși refuză să se închine vreunei făpturi; pocăința lui este deja străbătută de bucuria ce aparține celor care se întorc la Dumnezeul cel viu. Rugăciunea Esterei este mai lungă și mai intimă. Ea își scoate veșmintele regale, îmbracă veșmintele necazului și își varsă sufletul în prezența Dumnezeului lui Avraam. Ea nu pretinde merit; ea imploră făgăduințele făcute părinților și neputința poporului ei. Apropierea ei de rege fără chemare devine, în lumina acestor rugăciuni, o icoană a accesului îndrăzneț la tronul harului. Adaosurile deci nu adaugă evenimente noi atât de mult cât oferă mișcarea interioară a inimii prin care evenimentele exterioare sunt transfigurate. Ceea ce textul ebraic arată ca răsturnare politică, textul grec dezvăluie ca lucrare a providenței divine prin pocăință, mijlocire și dragoste curajoasă. În lectura răsăriteană această mișcare este întotdeauna pascală: noaptea fricii face loc dimineții eliberării, iar spânzurătoarea pregătită pentru Mardoheu devine pomul vieții pentru popor.
Considerați
Considerare
Aceste adaosuri stau într-o conversație vie cu restul Scripturii. Visul lui Mardoheu răsună cu imaginile apocaliptice din Daniel, în timp ce rugăciunea Esterei amintește de bocetele Psalmilor și de mijlocirea lui Moise pe munte. Același Duh care i-a mișcat pe Cei Șaptezeci să includă aceste texte a călăuzit și Biserica să le citească în ajunul sărbătorilor care celebrează biruința Crucii asupra oricărui decret nedrept. În comuniunea sfinților, curajul Esterei se unește cu îndrăzneala Născătoarei de Dumnezeu, care de asemenea a intrat în prezența Împăratului pentru neamul omenesc. Adaosurile deci nu stau ca un apendice, ci ca o fereastră spre felul în care Biserica a rugat întotdeauna Scripturile: Dumnezeul ascuns este numit, povestea tăcută primește glas, iar narațiunea politică este ridicată în taina mântuirii.
Răspunde
Răspuns
Unde simți în propria ta viață un decret al morții pe care doar rugăciunea Bisericii îl poate răsturna? Cum te poate invita scoaterea veșmintelor regale ale Esterei să lași deoparte măștile prin care te aperi de Dumnezeu? În ce fel ascuns Domnul cel înviat întoarce deja edictul scris împotriva ta într-un edict al vieții?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ești ascuns și totuși aproape, care l-ai auzit pe Mardoheu în noapte și ai întărit-o pe Estera să se apropie de tron, primește și rugăciunile noastre șovăitoare. Îmbracă-ne în veșmintele pocăinței și fă-ne îndrăzneți să intrăm în prezența Ta fără frică. După cum ai întors sfatul celor răi în eliberarea poporului Tău, așa întoarce fiecare decret care ne amenință în proclamarea milei Tale. Prin mijlocirile sfintei Estera și ale tuturor sfinților care s-au rugat împreună cu ea, dă-ne să vedem providența Ta lucrând chiar acolo unde numele Tău nu este rostit și adu-ne la urmă în lumina împărăției Tale fără sfârșit, unde fiecare lacrimă este ștearsă și fiecare vrăjmaș este făcut așternut picioarelor Fiului Tău, căruia I se cuvine slavă împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.