← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 4 — cu Matei Henry

Faptele Apostolilor 4Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În orele liniștite ale devoțiunii zilnice primim glasul statornic al lui Matei Henry ca îndrumător prin capitolul 4 din Faptele Apostolilor. Comentariul său ne introduce în prima confruntare consemnată dintre vestitorii lui Hristos cel înviat și autoritățile religioase din Ierusalim. Henry arată cum același Duh care i-a umplut pe apostoli îi susține și astăzi pe toți credincioșii care se confruntă cu împotrivire. De-a lungul veacurilor cuvintele sale continuă să întărească inimile și să ascută curajul. Ascultând, ne amintim că înaintarea evangheliei a întâmpinat întotdeauna rezistență, dar nu a fost niciodată oprită. Să ne deschidem mințile și duhurile ca să primim atât Scriptura cât și expunerea credincioasă a lui Henry.
Citește

Citire

Acordați câteva minute fără grabă citirii integrale a capitolului 4 din Faptele Apostolilor. Observați arestarea lui Petru și a lui Ioan, răspunsul lor îndrăzneț înaintea sinedriului și întoarcerea imediată a Bisericii la rugăciune. Lăsați narațiunea să se desfășoare fără grabă. Vedeți cum Duhul Sfânt trece de la mărturia îndrăzneață la mijlocirea unită. Când terminați, reveniți gata să parcurgeți pasajul cu ajutorul lui Matei Henry.
Studiu
Henry începe prin a încadra conflictul spiritual care îi confruntă imediat pe apostoli. Avem aici interesele împărăției cerurilor purtate cu succes înainte, iar puterile întunericului apărând împotriva lor ca să le oprească. Oricât de hotărâți ar fi slujitorii lui Hristos, agenții lui Satana vor fi răuvoitori; și de aceea, oricât de răuvoitori ar fi agenții lui Satana, slujitorii lui Hristos trebuie să fie hotărâți. Henry detaliază apoi conducătorii care se ridică împotriva predicatorilor și motivele ostilității lor. II. Preoții cei mai de seamă și partida lor s-au ridicat acum împotriva lor și au făcut tot ce au putut ca să îi zdrobească; mâinile le-au fost legate o vreme, dar inimile nu s-au schimbat deloc. Acum observați aici: 1. Cine erau cei ce s-au ridicat împotriva apostolilor. Erau preoții; puteți fi siguri că ei au fost dintotdeauna dușmani jurați ai lui Hristos și ai evangheliei sale; erau la fel de geloși pe preoția lor precum Cezar pe monarhia sa și nu puteau suferi un rival atunci când acesta era propovăduit ca preot, la fel cum nu-l puteau suferi când propovăduia el însuși ca proroc. Alături de ei era căpitanul templului, despre care se presupune că era un ofițer roman, guvernator al garnizoanei așezate în turnul Antoniei pentru paza templului: astfel, aici erau totuși evrei și neamuri uniți împotriva lui Hristos. Saducheii, care negau existența duhurilor și starea viitoare, erau și ei zeloși împotriva lor. 'Ne-am putea întreba' (spune domnul Baxter) 'ce i-ar face pe niște brute ca saducheii să fie niște înăbușitori și persecutori atât de furioși. Dacă nu există viață viitoare, ce rău le pot face speranțele altora? Dar în sufletele depravate toate facultățile sunt viciate. Un om orb are o inimă rea și o mână crudă, până astăzi.' 2. Cum erau ei dispuși față de propovăduirea apostolilor: Se întristau că îi învățau pe oameni, v. 2. Îi întrista atât faptul că doctrina evangheliei era propovăduită (și anume așa, în public, cu îndrăzneală), cât și faptul că poporul era atât de dornic s-o asculte. Ei credeau că, după ce L-au dat pe Hristos la o moarte atât de rușinoasă, ucenicii Lui vor fi pentru totdeauna rușinați și înfricoșați să-L mărturisească, iar poporul va avea prejudecăți de neînvins împotriva doctrinei Sale; și acum îi supăra să vadă că sunt dezamăgiți și că evanghelia Lui câștiga teren în loc să-l piardă. Cel rău va vedea și se va întrista, Ps. 112,10. Se întristau de ceea ce ar fi trebuit să se bucure, de ceea ce se bucură îngerii. Nenorociți sunt cei cărora slava împărăției lui Hristos le este o întristare; căci, deoarece slava acelei împărății este veșnică, urmează că întristarea lor va fi și ea veșnică. Îi întrista că apostolii propovăduiau prin Iisus învierea din morți. Saducheii se întristau că era propovăduită învierea din morți; căci ei se împotriveau acestei doctrine și nu puteau suferi să audă de o stare viitoare, și anume atât de bine atestată. Preoții cei mai de seamă se întristau că propovăduiau învierea din morți prin Iisus, ca El să aibă cinstea ei; și, deși mărturiseau că cred în învierea din morți împotriva saducheilor, totuși ar fi preferat să renunțe la acest articol important decât să fie propovăduit și dovedit că este prin Iisus. 3. Cât de departe au mers împotriva apostolilor (v. 3): Au pus mâna pe ei (adică slujitorii și ofițerii lor au făcut-o la porunca lor) și i-au pus sub pază, i-au încredințat ofițerului cuvenit până a doua zi; nu-i puteau cerceta acum, căci era seară, și totuși nu au amânat mai mult de a doua zi. Vedeți cum Dumnezeu își pregătește slujitorii pentru suferințe treptat și prin încercări mai mici îi pregătește pentru cele mai mari; acum ei rezistă până la legături, dar mai târziu până la sânge. Henry arată apoi cum Duhul Sfânt le oferă apostolilor apărarea în fața curții. 1. De cine a fost alcătuită această apărare: a fost dictată de Duhul Sfânt, care l-a pregătit pe Petru mai mult decât înainte pentru această ocazie. Apostolii, cu o neglijență sfântă față de propria lor păstrare, s-au pus să propovăduiască pe Hristos așa cum El le poruncise să facă într-o asemenea situație, iar apoi Hristos și-a împlinit promisiunea că Duhul Sfânt le va da în ceasul acela ce trebuie să spună. Avocații credincioși ai lui Hristos nu vor duce niciodată lipsă de îndrumări, Marcu 13,11. Henry încheie scena descriind incapacitatea sinedriului de a răspunde sau de a reduce la tăcere martorii. 2. Ei nu au putut, cu toată pompa și puterea lor, să-l înfrunte pe Petru și pe Ioan. Aceasta a fost o minune nu mai prejos de vindecarea ologului, ținând seama atât de dușmanii cruzi și sângeroși pe care acești preoți i-au fost numelui lui Hristos (destul ca să tremure oricine s-ar fi ridicat pentru El), cât și de avocații lași și slabi de inimă pe care acești ucenici fuseseră recent pentru El, în special Petru, care L-a tăgăduit de frica unei slujitoare prostești; totuși acum văd îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, v. 13. Probabil că era ceva extraordinar și foarte surprinzător în privirile lor; nu păreau doar neînfricați de conducători, ci îndrăzneți și înfricoșători pentru ei; aveau ceva maiestuos în frunte, scânteietor în ochi și poruncitor, dacă nu înfricoșător, în glas. Și-au pus fețele ca un cremene, precum prorocul, Isa. 50,7; Ezec. 3,9. Curajul mărturisitorilor credincioși ai lui Hristos a fost adesea rușinea prigonitorilor lor cruzi. Acum, (1.) Ni se spune ce le-a sporit uimirea: Au văzut că erau oameni neînvățați și simpli. Au întrebat fie pe apostoli, fie pe ei înșiși sau pe alții și au aflat că erau de origine umilă, născuți în Galileea, că fuseseră pescari și nu avuseseră o educație învățată, nu fuseseră niciodată la vreo universitate, nu fuseseră crescuți la picioarele vreunui rabin, nu fuseseră familiarizați cu curți, tabere sau colegii; ba chiar, vorbiți cu ei în acel moment despre orice punct din filozofie naturală, matematică sau politică și veți vedea că nu știu nimic despre subiect; și totuși vorbiți-le despre Mesia și împărăția Sa și ei vorbesc cu atâta claritate, evidență și siguranță, atât de potrivit și de fluent, și sunt atât de gata în Scripturile Vechiului Testament care se referă la ea, încât cel mai învățat judecător de pe bancă nu este în stare să le răspundă, nici să intre în dispută cu ei. Erau oameni ignoranți — idioți, oameni particulari, oameni care nu aveau niciun caracter public sau funcție; și de aceea se mirau că aveau pretenții atât de înalte. Erau idioți (așa înseamnă cuvântul): îi priveau cu atâta dispreț ca și cum ar fi fost pur și simplu nebuni și nu așteptau mai mult de la ei, ceea ce i-a făcut să se mire văzând ce libertate își luau. (2.) Ni se spune ce a făcut ca uimirea lor să înceteze în mare măsură: au înțeles că fuseseră cu Iisus; ei înșiși, probabil, îi văzuseră cu El în templu și și-au amintit acum că îi văzuseră; sau unii dintre slujitorii lor sau cei din jurul lor i-au informat despre aceasta, căci nu ar fi vrut să se creadă că au observat ei înșiși astfel de oameni inferiori. Dar când au înțeles că fuseseră cu Iisus, fuseseră în legătură cu El, slujitori ai Lui și crescuți sub El, au știut ce să atribuie îndrăzneții lor; ba chiar îndrăzneala lor în lucrurile dumnezeiești era de ajuns să arate cu cine avuseseră educația. Observați, cei ce au fost cu Iisus, în conversație și comuniune cu El, au fost atenți la cuvântul Său, rugându-se în numele Său și celebrând amintirile morții și învierii Sale, trebuie să se poarte în toate lucrurile astfel încât cei ce vorbesc cu ei să înțeleagă că au fost cu Iisus; și aceasta îi face atât de sfinți, cerești, duhovnicești și voioși; aceasta i-a ridicat atât de mult deasupra acestei lumi și i-a umplut cu alta. Se poate ști că au fost pe munte după strălucirea fețelor lor.
Considerați

Reflectare

Henry reflectă în cele din urmă asupra modului în care aceste încercări timpurii au pregătit Biserica pentru o mărturie mai mare. Avem aici rezultatul judecății lui Petru și Ioan înaintea sinedriului. Au ieșit acum cu steaguri fluturând, pentru că trebuie să fie pregătiți treptat pentru suferințe și prin încercări mai mici să fie pregătiți pentru cele mai mari. Acum aleargă doar cu pedestrașii; mai târziu îi vom vedea înfruntând caii, Ier. 12,5.
Răspunde

Răspuns

Unde vă invită Duhul în viața voastră să vorbiți cu aceeași claritate pe care au arătat-o Petru și Ioan? Cum vă încurajează neputința sinedriului în fața omului vindecat atunci când autoritățile par puternice? În ce feluri poate comunitatea voastră să se întoarcă repede la rugăciune după ce a întâmpinat rezistență, așa cum au făcut credincioșii?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, umple-ne din nou cu Duhul Tău Sfânt, așa cum ai făcut cu apostolii în Faptele Apostolilor 4, ca să vorbim Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala când se ridică împotrivirea. Ațintește-ne privirile doar asupra Numelui lui Isus și dă-ne har să răspundem cu adevăr, încrezându-ne în Tine pentru fiecare cuvânt. Unește-ne inimile în rugăciune cu credință, ca Evanghelia Ta să se răspândească liber și Biserica Ta să stea tare. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →