← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 15-16 — cu Whedon

Isaia 15-16Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În ritmul măsurat al studiului metodist episcopal, deschidem Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament pentru a auzi povara lui Isaia asupra Moabului. Fidelitatea verset cu verset a lui Whedon, unită cu o încredere arminiană deschisă în lărgimea milei divine, ne călăuzește prin aceste oracole străvechi cu sobrietate și speranță. Același Duh care l-a mișcat pe profet să ne însoțească citirea și reflecția de astăzi.
Citește

Citire

Cu inimile pregătite prin rugăciune, să citim acum cu glas tare capitolele 15 și 16 din Isaia, luând aminte la plângerea profetului asupra Moabului și la chemarea de a căuta adăpost în Sion. Să citim încet, lăsând greutatea judecății și promisiunea refugiului să se odihnească asupra urechii.
Studiu
Whedon începe prin a plasa oracolul în orizontul său istoric extins. Moab a fost tributar lui David și Solomon, dar a căzut sub Israel în schisma de sub Ieroboam. De la moartea lui Ahab al lui Israel până la urcarea lui Uzia al lui Iuda, Moab a deținut o poziție cvasi-independentă, dar, împreună cu Amon la nord și Edom la sud, a fost atunci supus lui Iuda, însă sub regii de mai târziu această supunere a fost slabă și precară. Profeția de aici este fără îndoială generică, acoperind condiția și caracterul Moabului timp de cel puțin două secole. Profeția din Ieremia 48 este o copie și o amplificare a acesteia. Din cauza arhaismelor admise în profeție, interpreții în general, în prezent, admit că Isaia ar fi putut construi pe temelia pusă de un profet mai vechi, chiar cu o sută de ani înainte. A fost nevoie doar de o mică modificare de fiecare dată pentru a fi aplicabilă stării în care se afla Moab, atât în vremea lui Isaia, cât și în cea a lui Ieremia. El desfășoară apoi chemarea de deschidere a capitolului 16. Versetul 1. 1. Trimiteți mielul Colectiv pentru miei, tributul tradițional anual datorat lui Iuda. Reiese din 2 Regi 3:41 că, atunci când Moab era tributar lui Iehoram, rege al lui Israel, acest tribut se ridica la „o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci, cu lâna”. De la Sela la pustiu Adică, de-a lungul întregii regiuni de pășunat pentru turmele Moabului. Sela înseamnă stâncă, un oraș construit într-un amfiteatru de dealuri stâncoase. Era capitala Edomului și a fost numit mai târziu, sub stăpânire romană, Petra. Se află la aproximativ o zi și jumătate de drum sud-est de capătul sudic al Mării Moarte. Ruinele orașului sunt vizitate frecvent, iar locuințele, mormintele și templele sale se dovedesc a fi tăiate din gresie roșie moale. Intrarea și ieșirea sa se fac printr-o vale de două mile, foarte îngustă, numită Wadi Mousa. Acest Petra pare să fi fost în mâinile Moabului la vremea acestei profeții a lui Isaia. Sub expresia exterioară din text se află fără îndoială o referire la adevărata ușurare și mântuire prin jertfele mieilor de jertfă. Iahve este vorbitorul prin profetul său, care aici pare să simpatizeze și să jelească împreună cu Moab. Whedon apasă apoi promisiunea legată de adăpostirea celui alungat. Versetele 4-5. 4, 5. Fii un adăpost Cui i se adresează aici este subiect de dispută. Unii fac din Moab, alții din Iuda. Sensul depinde de care este. Dacă este Moab, așa cum susțin scriitorii mai vechi și mai târzii, dar cei mai bine acreditați, „alungații” de aici sunt cei ai lui Israel; dacă este Israel, cei ai Moabului. Îndemnul poate fi potrivit în ambele feluri. Oferiți fugarilor, oricine ar fi ei, adăpost; nu vor avea nevoie de el mult timp. Extorsionarul va înceta curând. Asuprirea va lua sfârșit curând. Invadatorii care calcă în picioare, fie aici, fie acolo, vor fi mistuiți în judecată. Nu este improbabil ca referirea să fie la invadatorii asirieni. Posibil, de asemenea, o extindere cuprinzătoare la asupritori, când ai lui Iuda, când ai Moabului, acoperind întreaga istorie a ambelor. Trecerea de la unul la altul, dacă există, este bruscă și obscură: totuși, ca apel, s-ar putea aplica suficient de bine ambelor. Aplicându-se evreilor ca oferind adăpost fugarilor din Moab, promisiunea este că propria lor cârmuire va fi întărită prin acest exercițiu al milei, iar prosperitatea lor promovată prin venirea unui rege în familia lui David, regele mesianic care va judeca și va căuta dreptatea și va fi prompt în echitate și adevăr. Iar aceasta nu înseamnă doar Ezechia, ci toți regii buni care vor veni, dar mai ales înaltul antitip al lui David, Mesia.
Considerați

Considerare

Whedon încheie prin a cântări obscuritatea continuă a profeției și atingerea sa generică. Versetele 12-14. 12-14. Din timpuri îndepărtate, foarte îndepărtate, Iahve a denunțat nenorocirea asupra Moabului. Poole se referă la Numeri 21:27-30, ca fiind intenționat. Pentru națiune în ansamblu nu a existat nicio ușurare. Moab este obosit pe înălțime „Obosit” de a oferi rugăciuni fără răspuns lui Chemoș, dumnezeul său, în sanctuarul său, mereu pe dealuri. „Obosit”, de asemenea, de calamități. Cuvânt… de atunci Sau, până acum. „Cuvânt”, aici, înseamnă profețiile anterioare privitoare la Moab; alți profeți le-au rostit. Ele întruchipau aceleași principii cuprinse în întreaga profeție. Isaia le repetă acum ca fiind încă aplicabile; și, deși profeția sa este în parte generică, există o referire în versetul al paisprezecelea la un timp anume când ruina Moabului de către vreo putere nordică va fi împlinită, și nu va rămâne decât cel mai mic rest al poporului; aceștia fiind mai ales cei care îl părăsesc pe Chemoș pentru închinarea la Iahve. „Clauza, ca anii unui argat, aici, și Isaia 21:16, trebuie să facă desemnarea timpului ceva mai definită, întrucât argatul își servește timpul, dar nu mai mult. De aceea sensul este: «Nu mai lung și nu mai scurt». Vezi Isaia 18:25.” Gesenius. Profeția, în ansamblu, este foarte obscură. Teoria ei ca profeție generică, acoperind condițiile Moabului în perioade diferite, ajută la o anumită soluționare a ei, dar relațiile sale istorice comparative sunt atât de slabe încât o țin încă obscură.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în propria mea viață simt aceeași chemare de a oferi adăpost pe care o evidențiază Whedon? 2. Cum vorbește avertizarea împotriva mândriei ispitelor prezente spre încredere în sine? 3. În ce feluri sunt invitat să am încredere în Regele Mesianic care judecă cu echitate?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule milostiv, ale cărui judecăți sunt sigure și a cărui milă dăinuie, îți mulțumim pentru lumina revărsată de slujitorul tău Whedon asupra acestor capitole solemne. Dă-ne inimi care să jelească împreună cu cei sub judecată, dar să alerge la umbra aripilor tale. Păzește-ne de mândria care refuză sfatul și fă-ne gata să întindem refugiu celui alungat. Prin Fiul lui David, care domnește în dreptate, ascultă rugăciunea noastră. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →