← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 13 — cu Ioan Calvin

Faptele Apostolilor 13Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Explicația atentă a Scripturii de către Ioan Calvin continuă să îndrume cititorii în inima scopurilor răscumpărătoare ale lui Dumnezeu. În comentariul său la Faptele Apostolilor 13, Calvin urmărește inițiativa Duhului în extinderea evangheliei dincolo de granițele familiare. Perspectivele sale luminează modul în care chemarea divină se intersectează cu ascultarea umană și ordinea bisericii. Prin reflecție măsurată asupra textului, Calvin invită credincioșii să vadă mâna lui Dumnezeu la lucru atât în numiri extraordinare, cât și în credincioșia obișnuită. Această lecție se inspiră din tratarea sa pentru a cultiva o încredere mai profundă în direcția Domnului pentru misiune și slujire astăzi.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima pe măsură ce ne întoarcem la Faptele Apostolilor capitolul 13. Permite ca relatarea bisericii din Antiohia și trimiterea lui Barnaba și Saul să se desfășoare înaintea ta. Ascultă glasul Duhului în mijlocul rugăciunii, postului și însărcinării. Lasă istorisirea înaintării timpurii a evangheliei să trezească o așteptare proaspătă pentru modul în care Dumnezeu își mai îndrumă poporul. Citește încet, invitând același Duh care a vorbit atunci să vorbească acum.
Studiu
Calvin începe prin a aborda semnificația acestei istorii. Urmează o istorie nu numai demnă de a fi pomenită, dar și foarte folositoare de a fi cunoscută, cum a fost Pavel rânduit învățător al neamurilor; căci chemarea sa a fost, ca să zicem așa, o cheie prin care Dumnezeu ne-a deschis nouă împărăția cerurilor. Știm că legământul vieții veșnice a fost încheiat în mod propriu cu evreii, astfel încât noi nu aveam nimic de-a face cu moștenirea lui Dumnezeu, întrucât eram străini, (Efeseni 2:12;) și zidul de despărțire era între, care îi deosebea pe cei din casă de străini. De aceea nu ne-ar fi folosit la nimic faptul că Hristos a adus mântuirea lumii, dacă, fiind îndepărtată neînțelegerea, nu s-ar fi făcut vreo intrare pentru noi în Biserică. Apostolii primiseră deja porunca privitoare la propovăduirea evangheliei în toată lumea, (Marcu 16:16,) dar se ținuseră până atunci în hotarele Iudeii. Când Petru a fost trimis la Corneliu, a fost un lucru atât de nou și de ciudat, încât a fost socotit aproape o minune. În al doilea rând, aceasta ar fi putut părea un privilegiu acordat extraordinar unor puțini oameni; dar acum, întrucât Dumnezeu îl rânduiește pe Pavel și pe Barnaba în mod limpede și deschis ca apostoli ai neamurilor, prin aceasta îi face egali cu evreii; astfel încât evanghelia să înceapă să fie deopotrivă de comună unora și altora. Și acum zidul de despărțire este îndepărtat, ca atât cei care erau departe, cât și cei care erau aproape să fie împăcați cu Dumnezeu; și ca, fiind adunați sub un singur cap, să crească împreună ca un singur trup. De aceea chemarea lui Pavel trebuie să aibă pentru noi o greutate nu mai mică decât dacă Dumnezeu ar striga din cer, în auzul tuturor oamenilor, că mântuirea, făgăduită odinioară lui Avraam și seminței lui Avraam, (Facerea 22:17) ne privește și pe noi astăzi tot atât de mult ca și cum am fi ieșit din coapsele lui Avraam. Din această pricină se ostenește Pavel atât de mult în apărarea și mărturisirea chemării sale, (Galateni 1:17, 12-24;) ca neamurile să se poată convinge cu siguranță că învățătura evangheliei nu le-a fost adusă la întâmplare, nici prin îndrăzneala omului, ci, mai întâi, prin minunatul sfat al lui Dumnezeu; în al doilea rând, prin poruncă expresă, în timp ce le-a făcut cunoscut oamenilor ceea ce hotărâse cu Sine Însuși. Calvin consideră apoi slujitorii prezenți în biserică. 1 Erau în biserică. Am arătat în capitolul al patrulea către Efeseni, (Efeseni 4:11) și în al doisprezecelea din prima către Corinteni, (1 Corinteni 12:28,) ce deosebire este (cel puțin după judecata mea) între învățători și profeți. Este posibil ca ei să fie aici sinonimi, (sau să însemne același lucru,) astfel încât acesta să fie înțelesul lui Luca, că erau mulți bărbați în acea biserică înzestrați cu har deosebit al Duhului pentru a învăța. Cu siguranță nu văd cum ar putea fi coerent să înțelegem prin profeți pe cei înzestrați cu darul de a prevesti lucruri; ci socotesc mai degrabă că înseamnă interpreți excelenți ai Scripturii. Și aceștia aveau datoria de a învăța și a îndemna, după cum mărturisește Pavel în al paisprezecelea din prima către Corinteni, (1 Corinteni 14:3.) Trebuie să remarcăm scopul lui Luca: Pavel și Barnaba erau slujitori ai bisericii din Antiohia; Dumnezeu îi cheamă acum de acolo într-alt loc. Ca nu cumva cineva să creadă că acea biserică a rămas lipsită de slujitori buni și potriviți, astfel încât Dumnezeu să fi purtat de grijă altor biserici cu paguba ei, Luca previne aceasta și spune că era acolo atâta belșug, încât, deși a ajutat pe alții, totuși a rămas destul pentru folosul ei; prin care se vede cât de îmbelșugat a revărsat Dumnezeu harul Său peste Biserică, de unde puteau fi scoase, ca să zicem așa, râuri și duse în locuri felurite. Despre porunca Duhului Sfânt, Calvin scrie: 2 Și slujeau Domnului. Cuvântul pe care îl folosește Luca nu înseamnă doar a fi ocupat cu lucruri sfinte, ci uneori și a purta dregătorii publice. Și deoarece rânduielile sfinte ale neamurilor constau în cea mai mare parte din arderi de tot și jertfe, este luat adesea ca a aduce jertfă; sens care a plăcut papistașilor, ca să poată dovedi că apostolii au folosit vreo jertfă. Dar chiar dacă ar fi așa, totuși ei pretind în mod necugetat, pentru apărarea liturghiei lor, că învățătorii din Antiohia au jertfit. Mai întâi, întrucât cuvântul este la numărul plural, urmează că fiecare dintre ei săvârșea liturghie. Dar lăsând deoparte fleacurile, spun că trebuie să luăm în seamă ce fel de jertfă a poruncit Hristos Bisericii Sale. Papistașii închipuie că li se încredințează datoria preoției, de a jertfi pe Hristos și, jertfindu-L, de a dobândi pace cu Dumnezeu. Despre aceasta se face atât de puțină pomenire în Scriptură, încât Fiul lui Dumnezeu își revendică mai degrabă această cinste numai pentru Sine. De aceea Biserica lui Hristos are o altă preoție, anume ca fiecare om să se aducă pe sine și ale sale lui Dumnezeu; și ca slujitorii publici să jertfească lui Dumnezeu suflete, cu sabia duhovnicească a evangheliei, după cum învață Pavel, (Romani 15:16.) Mai mult, rugăciunile tuturor credincioșilor sunt vițeii duhovnicești ai buzelor, (Osea 14:2,) cu care Dumnezeu este bineplăcut, când sunt aduse pe altarul cel sfânt; adică în numele lui Hristos, [precum] în al treisprezecelea către Evrei, (Evrei 13:15.) Așadar, când Luca spune că profeții și învățătorii slujeau lui Dumnezeu când le-a vorbit Duhul, nu înțeleg altceva decât că se aflau în lucrarea publică. Adaugă postul, ca să știm că mințile lor erau atunci libere de toate piedicile, ca nimic să nu-i împiedice să se consacre proorocirii. Dar întrebarea este, [774] dacă țineau un post obștesc, sau Luca arată doar că posteau atunci până la acea vreme. Fără îndoială, aceste împrejurări au fost arătate, ca chemarea lui Pavel să aibă mai multă greutate pentru noi. Calvin tratează apoi însăși rânduiala dumnezeiască. Puneți-Mi deoparte. Dumnezeu poruncește ca Pavel și Barnaba să fie trimiși cu învoirea Bisericii, acolo unde îi hotărâse să fie trimiși; din care înțelegem că nu există alegere legiuită a păstorilor, decât aceea în care Dumnezeu este cel dintâi. Căci, deși a poruncit ca Biserica să aleagă păstori și episcopi, nu le-a dat prin aceasta oamenilor atâta libertate, încât El să nu aibă întâietate ca guvernator suprem. Alegerea obișnuită a păstorilor se deosebește de această rânduială a lui Pavel și Barnaba, pentru că era necesar ca ei să fie rânduiți prin oracol ceresc ca apostoli ai neamurilor; ceea ce nu este necesar să se facă zilnic la hirotonisirea păstorilor. Dar se potrivesc în aceasta, că, după cum Dumnezeu a mărturisit că Pavel și Barnaba fuseseră deja rânduiți prin hotărârea Sa să propovăduiască evanghelia, tot așa nimeni nu poate fi chemat la slujba învățăturii decât aceia pe care Dumnezeu i-a ales deja pentru Sine într-un fel.
Considerați

Cugetare

Calvin trage o aplicație din pilda unui conducător. Așadar, chiar în vremea noastră Dumnezeu îmbogățește anumite biserici mai mult decât pe altele, ca ele să fie seminarii pentru răspândirea doctrinei evangheliei. Trebuie neapărat ca Manaen, care a fost crescut împreună cu Irod, să fi fost dintr-o familie nobilă. Și Luca înșiră aceasta cu scopul de a ne arăta evlavia sa, care, disprețuind pompa lumească, se alipise de turma cea simplă și disprețuită a lui Hristos. El ar fi putut, într-adevăr, să fie un dregător de seamă la curte dacă ar fi fost condus de ambiție; dar ca să se consacre cu totul lui Hristos, nu refuză să schimbe acele fumuri ale cinstei cu [pentru] ocară și necinste. Căci dacă luăm în seamă în ce stare se afla atunci Biserica, el nu putea să-și dea numele evangheliei, decât dacă s-ar fi făcut supus [773] ocării de obște. De aceea Domnul a vrut să ne învețe, prin pilda sa, să disprețuim lumea, ca aceia care nu pot fi altfel creștini adevărați, decât lepădând acele lucruri care sunt scumpe cărnii, ca niște piedici și obstacole vătămătoare, să învețe cu minte vitează și înaltă să disprețuiască lumea.
Răspunde

Răspuns

Unde simți că Duhul te îndeamnă la o ascultare proaspătă în propriul tău context? Cum ar putea practica bisericii de rugăciune și post să-ți modeleze discernământul conducerii lui Dumnezeu? În ce fel ești invitat să lași deoparte ceea ce îți este familiar de dragul înaintării evangheliei?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, care prin Duhul Tău, în mod suveran, pui deoparte și trimiți lucrători pentru lucrarea Evangheliei, dă-ne să Te așteptăm cu rugăciune și post, așa cum a făcut biserica din Antiohia, încrezându-ne în credincioșia legământului Tău de a rândui fiecare pas. Susține-ne prin harul Tău ca să supunem planurile noastre direcției Tale, pentru ca Cuvântul mântuirii să meargă fără piedici la neamuri, spre slava lui Hristos singur. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →