← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Împărați

2 Împărați 13-14 — cu Wesley

2 Împărați 13-14Notele Explicative ale lui John Wesley20 min
Deschidere
Astăzi deschidem Scripturile cu Notele explicative ale lui Ioan Wesley, comentariile concise verset cu verset pe care fondatorul metodismului le-a pregătit pentru a-i ajuta pe cititorii obișnuiți să înțeleagă cărțile istorice. Aceste observații scurte și precise despre 2 Împărați 13–14 atrag atenția asupra ultimei slujiri a lui Elisei, asupra îndurării care păstrează o națiune rătăcită și asupra consecințelor continue ale unei reforme incomplete. Ascultând glasul lui Wesley, suntem invitați să observăm atât credincioșia lui Dumnezeu, cât și tiparele încăpățânate care încă împiedică poporul Său. Să lăsăm aceste note să ne călăuzească meditația asupra prețului mărturiei profetice și asupra semnelor surprinzătoare care țin vie nădejdea.
Citește

Citire

Acordă-ți acum timp să citești 2 Împărați capitolele 13 și 14 cu încetineală și cu rugăciune. Ascultă scenele de încheiere ale vieții lui Elisei, minunea neașteptată de la mormântul său, eșecurile repetate ale regilor lui Israel și scurtele victorii acordate lui Iuda. Observă cum narațiunea se mișcă între judecată și milă, între îndepărtarea unui profet și păstrarea unui popor. Lasă textul să vorbească înainte de a trece la notele lui Wesley.
Studiu
Wesley începe prin a descrie boala finală a lui Elisei și vizita regelui. Versetul 14. Elisei s-a îmbolnăvit de boala de care a murit. Și Ioas, regele lui Israel, a coborât la el și a plâns peste fața lui și a zis: O, tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel și călăreții lui! S-a îmbolnăvit… — A trăit mult: căci trecuseră șaizeci de ani de când fusese chemat întâi să fie profet. A fost o mare îndurare pentru Israel și mai ales pentru fiii profeților faptul că a fost păstrat atât de mult timp, o lumină care ardea și care lumina. Ilie și-a încheiat mărturia într-o pătrime din acest timp. Profeții lui Dumnezeu au ziua lor hotărâtă, mai lungă sau mai scurtă, după cum socotește înțelepciunea cea nemărginită. Dar în toată partea din urmă a vremii sale, de la ungerea lui Iehu, care a fost cu patruzeci și cinci de ani înainte ca Ioas să înceapă domnia, nu mai găsim nicio mențiune despre el sau despre ceva ce a făcut, până când îl aflăm aici, pe patul de moarte. Totuși, ar fi putut fi de folos până la capăt, deși nu atât de vestit cum fusese altădată. întoarce-te la 'Începutul paginii' Wesley explică apoi minunea care a avut loc la înmormântarea lui Elisei. Versetul 21. Și s-a întâmplat, pe când îngropau un om, că, iată, au zărit o ceată de oameni; și au aruncat omul în mormântul lui Elisei; și când omul a fost coborât și a atins oasele lui Elisei, a înviat și s-a ridicat în picioare. A înviat — Minunea aceasta a înfăptuit-o Dumnezeu ca să-l cinstească pe marele profet și ca prin acest sigiliu să-i confirme învățătura, să întărească credința lui Ioas și a israeliților în făgăduința biruinței lor împotriva sirienilor; și, în mijlocul tuturor necazurilor lor, să-i mângâie pe acei israeliți care erau urmași ai lui Elisei cu nădejdea vieții veșnice, al cărei semn vădit era aceasta, și să-i trezească pe ceilalți din poporul acela la grija cuvenită și la pregătirea pentru ea. întoarce-te la 'Începutul paginii' Wesley remarcă apoi îndurarea Domnului în ciuda păcatului continuu al lui Israel. Versetul 23. Și Domnul le-a fost binevoitor și a avut milă de ei și i-a luat în seamă din pricina legământului Său cu Avraam, Isaac și Iacov și nu a vrut să-i nimicească, nici nu i-a lepădat de la fața Sa până acum. A avut milă — Încetineala cu care Dumnezeu procedează împotriva păcătoșilor chiar și atunci când rămân nepocăiți trebuie înțeleasă în avantajul milei Sale, nu ca o punere sub acuzare a dreptății Sale. întoarce-te la 'Începutul paginii'
Considerați

Reflectare

Wesley încheie secțiunea remarcând invazia care a urmat după moartea lui Elisei. Versetul 20. Și Elisei a murit și l-au îngropat. Și cetele moabiților au năvălit în țară la începutul anului. Moabiti au năvălit — Menționarea acestui fapt imediat după moartea lui Elisei arată că îndepărtarea profeților credincioși ai lui Dumnezeu este un semn prevestitor al judecăților care se apropie. întoarce-te la 'Începutul paginii'
Răspunde

Răspuns

1. Unde simt în propria mea viață pierderea unei mărturii credincioase și cum modelează aceasta încrederea mea în grija continuă a lui Dumnezeu? 2. Ce „înălțimi” mai rămân în obiceiurile sau în afecțiunile mele și la care m-am obișnuit să le toler ez? 3. Cum ar putea amintirea îndurărilor trecute să mă întărească ca să ascult de Dumnezeu chiar și atunci când ascultarea pare costisitoare?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule plin de har, în mila care întrece judecata și în victoria pe care numai Tu o dăruiești, sfințește inimile noastre ca să prețuiască Cuvântul Tău și să Te asculte fără rezervă. Îndepărtează orice înălțime care mai stăruie în noi și, prin harul Tău sfințitor, ridică în noi un curaj statornic ca să ardem și să strălucim pentru Tine. Când vocile credincioase sunt reduse la tăcere, lasă semnele îndurării Tale să ne miște să Te urmăm pe deplin. Amin.

Notele Explicative ale lui John Wesley · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →