← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 69-70 — Eterniseed (Epoca Reformei / protestantism istoric)

Psalmii 69-70Eterniseed Original — Vocea Reformată22 min
Deschidere
Psalmii 69 și 70 prezintă slujitorul legământului sub greutatea aflicțiunii nemeritate, îndreptând fiecare apel către Domnul suveran care singur rânduiește atât încercarea cât și izbăvirea. Aceste capitole se desfășoară nu ca o plângere privată ci ca vorbirea rânduielnică a unuia care își cunoaște starea în legământul dumnezeiesc și de aceea refuză să se abată de la tronul harului. Psalmistul urmărește adâncimea necazului său fără a despera de făgăduință și măsoară răutatea potrivnicilor săi după măsura dreptății lui Dumnezeu mai degrabă decât prin vreo pretenție de merit personal. În acest chip textul învață biserica că scăparea credinciosului nu stă nici în apărarea de sine nici în ușurarea suferinței ci în convingerea statornică că Domnul care s-a legat prin legământ își va îndreptăți pe ai săi la vremea hotărâtă. Trecerea de la tânguirea îndelungată la cererea scurtă în cei doi psalmi împreună arată același adevăr: suveranitatea care îngăduie potopul îi fixează deopotrivă hotarul și rânduște ceasul izbăvirii.
Citește

Citire

Citește Psalmii 69 și 70 într-o singură ședință, luând aminte la descrierea statornică a necazului care deschide psalmul mai lung și la iuțeala ascuțită care marchează pe cel mai scurt. Observă cum psalmistul se întoarce mereu la cunoștința Domnului despre pricina sa, la ocara pe care o poartă pentru legământ și la așteptarea ca dreptatea dumnezeiască să deosebească între cel drept și cel rău. Ia seama la trecerea de la înșirarea lungă a necazului la strigătul scurt și repetat din Psalmul 70 și cugetă cum ambele capitole țin în vedere slava lui Dumnezeu și bunăstarea poporului legământului chiar atunci când se cere izbăvirea personală.
Studiu
Psalmul 69 începe cu mărturisirea slujitorului că apele au ajuns la sufletul său, o închipuire care arată nu doar primejdie din afară ci o copleșire lăuntrică ce amenință să închidă însăși rugăciunea. Limbajul trece de la ape la noroi fără sprijin, apoi la potopul care ia orice loc de odihnă, arătând astfel că necazul este adânc și se adâncește sub mâna lui Dumnezeu. Psalmistul înșiră oboseala strigătului său, ochii care i se topesc și ocara care i-a devenit parte zilnică, totuși nu trage încheierea că Domnul a părăsit legământul. În loc de aceasta își întemeiază cererea pe faptul că râvna pentru casa Domnului l-a mistuit și că ocările celor ce ocărăsc pe Dumnezeu au căzut asupra lui. Această legare a pricinii sale de cinstea dumnezeiască dă temeiul doctrinal pentru rugăciunea neîncetată. Psalmistul mărturisește deopotrivă păcatele sale și susține că vrăjmașii de acum îl urăsc fără pricină, deosebind astfel între certarea pe care un membru al legământului o poate primi pe drept și împotrivirea nedreaptă pe care Dumnezeu însuși trebuie s-o judece. Blestemele care urmează nu sunt răzbunare particulară ci cereri formale ca domnia dreaptă a Domnului să se arate prin încurcarea celor ce se împotrivesc slujitorului său. Psalmul se încheie cu făgăduința de laudă și cu așteptarea ca cerul și pământul să se unească în binecuvântarea numelui Domnului, arătând că scopul ultim al încercării este mărirea slavei dumnezeiești mai degrabă decât ușurarea celui ce suferă. Psalmul 70 strânge aceeași argumentare în mai puține versete. Cererea sa de grabă repetă convingerea legământului că vremea Domnului, deși pare adesea întârziată, nu este niciodată nesigură. Deosebirea dintre cei ce caută viața slujitorului și cei ce caută pe Domnul însuși întărește împărțirea deja prezentă în psalmul mai lung: cei răi sunt lăsați în propriile lor planuri iar cei drepți sunt îndemnați să se bucure de mântuirea lui Dumnezeu. În ambele capitole textul susține că statornicia credinciosului constă în a aduce fiecare parte a necazului înaintea Judecătorului suveran care a făgăduit să asculte și să lucreze după propria sa dreptate.
Considerați

Considerare

Acești psalmi stau în strânsă legătură cu mărturia mai largă a Scripturii despre suferințele celui drept și despre îndreptățirea care aparține numai lui Dumnezeu. Aceeași rânduială apare în tânguirile lui Ieremia și în cererile de încheiere ale cărții Apocalipsa, unde strigătul după dreptate nu primește răspuns prin îndepărtarea imediată a necazului ci prin asigurarea că Domnul va lucra curând. În Psaltire însăși trecerea de la Psalmul 69 la Psalmul 70 oglindește alternanța mai mare dintre tânguire lungă și cerere scurtă care se repetă din primele capitole, învățând că scurtimea cererii nu arată credință micșorată ci încredere concentrată în făgăduința legământului. Aplicarea din Noul Testament a acestor texte la suferințele lui Hristos întărește și mai mult că biserica le citește ca glasul capului și al mădularelor împreună, totuși înțelesul inițial rămâne legat de experiența slujitorului davidic care a încrezut în rânduiala suverană a Tatălui. Tradiția a înțeles deci aceste capitole ca învățătură despre folosirea cuvenită a tânguirii: credinciosul își înșiră necazul pe larg numai ca să-l așeze sub stăpânirea neclintită a Aceluia care lucrează toate după sfatul voii sale.
Răspunde

Răspuns

În ce încercare de acum ești ispitit să măsori credincioșia lui Dumnezeu după lungimea necazului tău mai degrabă decât după certitudinea legământului său? Cum îndreptățește refuzul psalmistului de a despărți pricina sa de cinstea casei Domnului orice înclinație de a trata necazul ca pe ceva doar personal? Ce pas concret de ascultare urmează din convingerea că același Domn care îngăduie apele le fixează deopotrivă hotarul și rânduște ziua izbăvirii?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne suveran, care te-ai legat de poporul tău prin legământ și rânduiești fiecare necaz după sfatul voii tale, dă-ne har să aducem necazurile noastre înaintea ta fără desperare și fără îndreptățire de sine. Ferește-ne să măsurăm credincioșia ta după adâncimea apelor sau după lungimea întârzierii și ațintește-ne privirile mai degrabă asupra dreptății care la urmă va deosebi între cei ce te caută pe tine și cei ce se împotrivesc slujitorului tău. Păstrează în noi aceeași mărturisire pe care a făcut-o psalmistul, că pricina pe care o apărăm este a ta, și învață-ne să așteptăm ceasul pe care l-ai hotărât. Fie slava numelui tău scopul fiecărei încercări și grăbește ziua când toată biserica se va bucura de mântuirea pe care numai tu o săvârșești, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Reformată · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.