← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Proverbele

Proverbe 19-20 — cu Simeon

Proverbele 19-20Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În ritmul măsurat al căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură exegetică în care se întâlnesc temperamentul evanghelic și cel catolic. În Proverbe 19 și 20, Simeon dezvăluie nevoile sufletului cu o claritate răbdătoare și pătrunzătoare, îndreptând mereu cititorul de la observanța exterioară spre viața ascunsă a credinței. Metoda sa rămâne cea a Bisericii: să lase Scriptura să vorbească, să îi impună cerințele asupra conștiinței și să conducă ascultătorul spre libertatea copiilor lui Dumnezeu. Ascultăm, așadar, nu doar pentru instruire, ci pentru acea înviere care transformă cunoștința în rugăciune și rugăciunea în ascultare.
Citește

Citire

Să dăm acum ureche atentă capitolelor rânduite. Într-un loc liniștit, citim Proverbe 19 și 20 încet, lăsând fiecare proverb să se așeze. Observăm acele ziceri care vorbesc despre cunoștință, despre murmurările inimii, despre sârguință și despre raritatea oamenilor credincioși. Citim o dată pentru minte, apoi din nou pentru conștiință și ne oprim oriunde Duhul apasă un cuvânt anume asupra inimii.
Studiu
Simeon începe prin a explica textul din Proverbe 19:2. Versetul 2. DISCURS: 798 CUNOAȘTEREA DIVINĂ CEA MAI DORITĂ Proverbe 19:2. Că sufletul să fie fără cunoștință nu este bine. Nu există nimic atât de prețuit ca cunoștința. Niciun efort nu este considerat prea mare pentru dobândirea ei; nicio cheltuială prea mare — — — Ea este aceea care, mai mult decât orice altceva, ridică un om în stima publică și îi dă influență în lume [Notă: Dacă acesta ar fi un subiect pentru o predică de comemorare, înaintea unui corp învățat, folosul și excelența învățăturii ar trebui deschise pe larg și ar forma prima parte a discursului. A doua parte ar fi. Importanța superioară a cunoștinței divine.] — — — Există totuși o cunoștință care este departe de a fi apreciată cum se cuvine; mă refer la aceea care se referă la preocupările sufletului. Totuși, aceasta este, dincolo de orice comparație, mai importantă decât cealaltă. Pentru aceasta, Sfântul Pavel a socotit toate lucrurile doar ca gunoi și balegă. El explică apoi dispoziția condamnată în Proverbe 19:3. Versetul 3. DISCURS: 799 PĂCĂTOȘENIA CÂRTIRII ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU Proverbe 19:3. Nebunia omului îi pervertește calea, iar inima lui cârtește împotriva Domnului. Răutatea inimii este adâncă și de nepătruns. Cei care nu îi urmăresc mișcările nu au idee de depravarea ei; dar cei care o examinează cu sârguință pot descoperi multe rele și, prin lumina Cuvântului lui Dumnezeu, pot dobândi o cunoștință considerabilă. Dispoziția menționată în text merită o atenție specială. Vom, I. Ilustra dispoziția despre care se vorbește aici — Lumea nepăsătoare și nelegiuită este mereu gata să arunce vina pe Dumnezeu, 1. Apoi aplică proverbul din Proverbe 20:4 la viața credinței. Versetul 4. DISCURS: 800 CONSECINȚA LENEI Proverbe 20:4. Leneșul nu va ara din pricina frigului; de aceea va cerși la seceriș și nu va avea nimic. Argumentele din analogie, atunci când analogia însăși este justă, sunt ușor de înțeles și bine calculate să convingă mintea: și o excelentă distinctă a Cărții Proverbelor este că abundă în astfel de argumente: și, fără nicio expunere formală a premiselor și concluziilor, prezintă adevărul în aforisme scurte și sentențioase, care sunt clare, evidente, incontestabile. Oricine a făcut cea mai mică observație asupra treburilor omenești trebuie să fi văzut consecințele rele ale neglijării îndatoririlor noastre potrivite în viață, fie în agricultură, fie în comerț sau în orice altă direcție: și este ușor să deducem de aici că consecințe similare trebuie să însoțească neglijarea îndatoririlor noastre creștine.
Considerați

Considerare

Simeon încheie discursul despre lene apăsând secerișul care vine. Să începem atunci și să urmărim fără încetare lucrarea sufletelor noastre. Să 'arăm pământul pârloagă și să semănăm în dreptate', știind cu siguranță că 'mâna sârguincioasă ne va îmbogăți' și că 'dacă semănăm în lacrimi vom secera în bucurie'.] 2. Să privim înainte cu seriozitate spre secerișul viitor — [Plugarul așteaptă cu răbdare, în așteptarea ca secerișul să îi răsplătească ostenelile. Și nu ne va răsplăti secerișul nostru toate eforturile pe care le putem face și tot renunțarea la sine pe care o putem exercita? Să punem atunci în mișcare toate energiile sufletelor noastre în pregătirea pentru acea zi. Să nu lăsăm nicio dificultate sau descurajare să ne diminueze ardoarea; ci 'orice va găsi mâna noastră de făcut, să facem cu puterea noastră', 'și cu atât mai mult cu cât vedem ziua apropiindu-se'. El încheie întreaga secvență cu un apel stăruitor la sârguință prezentă. Versetul 6. DISCURS: 801 ADEVĂRATA PIETATE ESTE RARĂ Proverbe 20:6. Cei mai mulți oameni își vor proclama fiecare bunătatea sa; dar un om credincios cine poate găsi? Dacă am aplica la fiecare individ al omenirii pentru caracterul său și ne-am forma estimarea lumii din raportul agregat, am descoperi curând că cunoașterea de sine este o realizare rară și că oamenii sunt judecători parțiali în propria lor cauză. De aceea, cu cât avem mai multă legătură cu lumea, cu atât învățăm mai mult să neîncredem în declarațiile oamenilor și să ne suspendăm judecata asupra lor, până când avem un temei mai substanțial pe care să o formăm. Unii, într-adevăr, din a vedea tineretul neîncrezător devenind atât de des pradă oamenilor vicleni și franchețea și sinceritatea căzând atât de des jertfă înșelăciunii și trădării, au fost conduși aproape să alunge caritatea din inimile lor și să inverseze practic cele mai stabilite legi ale ei.
Răspunde

Răspuns

Unde în cursul meu prezent sunt cel mai ispitit să tratez cunoștința divină ca opțională mai degrabă decât necesară? În ce fel ascuns mai cârtesc încă împotriva rânduielii vieții mele de către Domnul? Ce singur act de sârguință, amânat de mult, mă cheamă Domnul acum să încep înainte ca sezonul să treacă?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne al toată înțelepciunea, care ne-ai dat Cuvântul Tău ca un felinar picioarelor noastre, dă ca cunoștința pe care o posedăm să fie ținută în dreptate și nu în nedreptate. Păzește-ne de lenea care pledează frigul sau grija și de cârtirea care Te blamează pe Tine pentru rodul propriei noastre nebunii. Ridică în noi un duh credincios, ca să umblăm ca fii ai luminii și să Te justificăm în toate lucrările Tale. Rânduiește zilele noastre astfel încât, când va veni secerișul, să nu cerșim și să nu avem nimic, ci să intrăm cu bucurie în bucuria Domnului nostru; prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →