Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 39-40 — cu Barnes
Deschidere
În această lecție ne îndreptăm spre Notele lui Albert Barnes la Biblie pentru o citire atentă a Psalmilor 39 și 40. Barnes ne călăuzește prin lupta sinceră a lui David cu suferința, tăcerea și scurtimea vieții, arătând cum psalmistul își ancorează în cele din urmă nădejdea numai în Domnul. Expunerea sa verset cu verset ne ajută să auzim mișcarea psalmului de la plângerea înăbușită la încrederea statornicită. Ascultăm cu evlavie, îngăduind Duhului să aplice aceste cuvinte străvechi propriilor noastre anotimpuri de încercare și taină.
Citește
Citire
Să citim acum Psalmii 39 și 40 cu glas tare și cu inimi deschise. Observăm hotărârea psalmistului de a-și păzi limba, suferința care izbucnește în cele din urmă în rugăciune și strigătul plin de încredere care urmează în psalmul următor. Citim încet, îngăduind Duhului să aducă la suprafață, înaintea lui Dumnezeu, orice plângere ascunsă sau nădejde liniștită.
Studiu
Barnes cartografiază mai întâi structura în două părți a psalmului.
Psalmul, așadar, constă din două părți: I. Hotărârea sa de a păstra tăcerea; de a nu spune nimic; de a înăbuși emoțiile care se luptau în pieptul său sau de a nu da glas celor ce treceau prin mintea sa, ca nu cumva, printr-o asemenea expresie, să întărească și să confirme pe cei răi în ceea ce gândeau ei sau în vederile lor despre Dumnezeu. A mers atât de departe cu aceasta, încât spune că s-a hotărât să-și țină „pacea chiar și de la bine”; adică s-a hotărât să nu spună nimic, ca nu cumva să fie ispitit să spună ceva ce ar vătăma cauza religiei și de care ar avea prilej să regrete, Psalmii 39:1-2. II. Faptul că a fost constrâns să vorbească; că nu și-a putut ține gândurile în propriul piept; că era într-o asemenea suferință încât „trebuia” să găsească ușurare dând glas celor ce treceau prin sufletul său. Aceasta ocupă restul psalmului, Psalmii 39:3-13.El urmărește apoi presiunea crescândă care îl silește pe psalmist să vorbească.
Această parte a psalmului cuprinde următoarele puncte: (1) Adâncimea și suferința simțămintelor sale; faptul că simțămintele sale au devenit atât de intense, asemenea unui foc închis în pieptul său, încât nu a putut decât să vorbească și să-și facă cunoscute gândurile, Psalmii 39:3. (2) Rostirea în cuvinte a gândurilor pe care le nutrise, care îi pricinuiseră atâta necaz și pe care nu dorise să le exprime înaintea celor răi, ca nu cumva să-i confirme în vederile lor despre Dumnezeu și despre lucrările Sale, Psalmii 39:4-6. Aceste gânduri priveau contemplarea vieții omenești – scurtimea, deșertăciunea și durerile ei; îndoielile și nedumeririle sale cu privire la scopul pentru care fusese făcută o ființă ca omul; și întunericul minții sale cu privire la motivele pentru care Dumnezeu îl făcuse pe om astfel și de ce Se purta astfel cu el. De ce era viața atât de scurtă? De ce era atât de deșartă? De ce era atât de plină de durere?Barnes arată apoi întoarcerea hotărâtă a psalmistului către Dumnezeu.
Versetul 7. Și acum, Doamne, ce mai aștept? – Din considerarea unei lumi deșarte – a eforturilor zadarnice ale omului – a ceea ce îl nedumerea, îl stingherea și îl tulbura atât de mult – psalmistul se întoarce acum către Dumnezeu și privește la El ca la izvorul mângâierii. Întorcându-se către El, dobândește vederi mai vesele asupra vieții. Expresia „Ce mai aștept?” înseamnă: ce aștept sau sper acum; pe ce se întemeiază nădejdea mea; unde găsesc vreo vedere veselă, mângâietoare cu privire la viață? Nu găsise niciuna în contemplarea lumii însăși, a omului și a preocupărilor sale; în cursul lucrurilor atât de umbratic și de tainic; și spune acum că se întoarce către Dumnezeu ca să găsească mângâiere în nedumeririle sale. Nădejdea mea este în Tine – În Tine singur. Sprijinul meu este în Tine; așteptarea mea este de la Tine.
Considerați
Considerare
Barnes rezumă folosul durabil al psalmului pentru Biserică.
Psalmul se va dovedi a exprima simțăminte care trec adesea prin mințile chiar și ale oamenilor buni cu privire la tainele condiției noastre de aici și se va dovedi a fi potrivit pentru a potoli acele simțăminte care se ridică adesea în suflet și care nu ar putea fi exprimate fără a pricinui vătămare, rănind inimile celor buni și confirmându-i pe cei răi în noțiunile lor; pentru a înăbuși plângerile inimii; și pentru a aduce sufletul într-o stare de smerită încuviințare înaintea lui Dumnezeu, sub recunoașterea că toate evenimentele vieții sunt controlate de mâna Sa.El încheie secțiunea subliniind puterea liniștitoare a recunoașterii mâinii lui Dumnezeu.
Cea mai desăvârșită liniște și pace în necaz este produsă nu atunci când ne bizuim pe propriile noastre raționamente sau când încercăm să înțelegem și să explicăm o taină, ci atunci când ne îndreptăm gândurile simplu către faptul că „Dumnezeu a făcut aceasta”. Aceasta este cea mai înaltă rațiune care poate fi prezentată minții omenești, anume că ceea ce se face este drept; aceasta ridică mintea deasupra tainei a ceea ce se face și o face limpede că trebuie să se facă; aceasta lasă motivele pentru care se face acolo unde trebuie să fie lăsate, la Dumnezeu. Această considerație va potoli simțămintele atunci când nimic altceva nu ar face-o și va dispune mintea, chiar sub cele mai adânci încercări, la încuviințare și pace. Am văzut acest verset gravat, cu mare potrivire, pe un frumos monument de marmură ridicat deasupra unui mormânt unde zăceau trei copii răpuși deodată de febra scarlatină. Ce ar fi putut fi mai potrivit într-o asemenea încercare decât un asemenea text?
Răspunde
Răspuns
Unde simți, în împrejurările tale actuale, aceeași tensiune între tăcere și rugăciunea sinceră pe care a simțit-o David? Cum schimbă amintirea că Dumnezeu Însuși ți-a hotărât zilele felul în care privești încercările tale? În ce domeniu al vieții te invită Domnul să treci de la frământarea neliniștită la nădejdea statornicită numai în El?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia sinceră a inimii lui David păstrată în acești psalmi. Învață-ne când să păstrăm tăcerea înaintea celor răi și când să ne vărsăm sufletele înaintea Ta. Potolește orice gând neliniștit care se ridică împotriva voii Tale înțelepte și sfinte. Fixează-ne nădejdea cu tărie în Tine, singurul refugiu care nu poate da greș. Dă-ne harul să primim măsura zilelor noastre ca pe darul Tău cel bun și să trăim fiecare zi pentru slava Ta. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →