← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iudita

Iudita 5-6 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanonic)

Iudita 5-6Eterniseed Original — Vocea Catolică22 min
Deschidere
Capitolele cinci și șase din Iudita mută camera de la Israel la consiliul de război al lui Olofern însuși și prezintă acolo o scenă extraordinară: un comandant păgân, Ahior Amonitul, se ridică înaintea generalilor adunați și le vorbește cu claritate profetică despre Dumnezeul lui Israel și despre căile Sale cu poporul Său. Discursul lui Ahior este prima expunere susținută de teologie rostită în tabăra asiriană, iar autorul inspirat o plasează tocmai acolo pentru a învăța Biserica că cunoașterea Dumnezeului adevărat nu este limitată la Israel prin sânge, ci este deschisă oricărui căutător cinstit care va socoti ce a făcut Dumnezeu în istorie. Biserica primește cuvântarea lui Ahior ca premergătoare a marelui moment din Faptele Apostolilor când Sfântul Petru coboară la casa lui Corneliu și proclamă că Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice neam cel care se teme de El și lucrează dreptatea este primit de El. Ahior este primul păgân din Vechiul Testament pe care Biserica îl poate număra printre catehumenii lui Israel, iar respingerea violentă a cuvintelor sale de către Olofern prefigurează violența cu care spiritul imperiului va respinge întotdeauna mărturia despre Dumnezeul adevărat. Citite în această lumină, capitolele cinci și șase dezvăluiesc orizontul misionar îndelungat al cărții Iudita: eliberarea pe care Domnul este pe cale să o lucreze nu este doar pentru Israel, ci este de tipul acelei eliberări a cărei mărturie va atrage națiunile la Sine.
Citește

Citire

Citiți cu atenție capitolele 5 și 6 din Iudita, marcând structura cuvântării lui Ahior. Observați cum Olofern cere șefilor adunați ai Canaanului și ai Moabului să-i spună despre acest popor israelit care singur refuză să iasă în întâmpinarea lui. Marcați cum Ahior Amonitul se ridică și răspunde printr-o privire de ansamblu asupra istoriei lui Israel: coborârea din Avraam, șederea în Egipt, cei patruzeci de ani în pustiu, cucerirea țării, căderea în idolatrie, robia din Babilon și întoarcerea recentă. Acordați atenție mai ales tezei centrale a lui Ahior: când Israel a fost credincios Dumnezeului său, nicio putere de pe pământ nu a putut sta împotriva ei; când a păcătuit, a fost dată în mâna vrăjmașilor săi. Apoi priviți cum reacționează Olofern: cu batjocură, cu amenințări și în cele din urmă cu porunca de a-l lega pe Ahior și de a-l preda israeliților la Betulia, ca să piară împreună cu ei când cetatea va cădea. Țineți minte legarea lui Ahior și primirea neașteptată a acestuia printre bătrânii din Betulia.
Studiu
Cuvântarea lui Ahior din capitolul cinci este una dintre cele mai remarcabile cuvântări din întreaga Scriptură, iar Părinții Bisericii au revenit la ea iar și iar ca la o mărturie a dimensiunii universale a alegerii lui Dumnezeu. Sfântul Ieronim, care a tradus Iudita în latină și a dat cărții forma ei definitivă în Vulgata, a văzut în Ahior un semn că păgânii, atunci când raționează drept despre istorie, sunt conduși la aceleași concluzii ca și cei credincioși din Israel. Structura cuvântării este istorie teologică în formă concentrată. Ahior începe cu patriarhii și plasează Israelul într-o alegere divină care precede orice păcate sau virtuți ale sale. Trece prin robia din Egipt și prin eliberarea de la Marea Roșie, recunoscând minunile care l-au eliberat pe Israel din mâna lui Faraon. Povestește anii din pustiu și cucerirea Canaanului, atribuind victoria nu armelor israeliților, ci lui Dumnezeu care luptă pentru ei. Apoi relatează ciclurile de credincioșie și apostazie sub Judecători și Regi, exilul babilonian ca judecată și întoarcerea recentă ca restaurare. De-a lungul întregii cuvântări, teza sa este că siguranța lui Israel crește și scade odată cu legământul său. Când umblă pe calea Dumnezeului său, nicio putere nu poate birui împotriva ei; când părăsește acea cale, este dată în mâinile vrăjmașilor săi. Aceasta este tocmai teologia deuteronomică a istoriei care străbate întreaga Biblie ebraică, pusă aici pe buzele unui păgân care a citit semnele providenței cu o cinste mai mare decât mulți israeliți. Biserica primește acest episod ca pe o invitație perpetuă de a citi istoria în mod teologic. Istoricul care se limitează la economie, demografie și calculul puterii nu va citi niciodată evenimentele națiunilor în mod drept. Istoricul care este dispus să recunoască faptul că Dumnezeul lui Israel și Tatăl lui Isus Hristos acționează în istorie vede o structură mai profundă: legământul cinstit aduce siguranță, legământul rupt aduce dizolvare. Părinții au extins acest principiu la istoria Bisericii și la istoria națiunilor evanghelizate de ea. Reacția lui Olofern din capitolul șase nu este mai puțin instructivă. El răspunde teologiei lui Ahior nu cu argumente, ci cu batjocură, acuzându-l că vorbește ca și cum ar fi el însuși un zeu pentru că prezice viitorul, și poruncește să fie legat și aruncat în tabăra celor care vor pieri. Biserica recunoaște în această reacție răspunsul oricărui spirit al imperiului la cuvântul profetic. Când profetul prezice consecințele credincioșiei și ale necredincioșiei, spiritul imperiului nu îl contrazice; încearcă să îl reducă la tăcere prin umilire, prin excludere, prin violență. Totuși, narațiunea inspirată subminează intenția imperială: Ahior este predat, legat, în mâinile celor pe care îi lăudase, iar venirea sa la Betulia devine prima convertire a unui păgân în drama eliberării care se desfășoară. Bătrânii din Betulia îl primesc, îi dezleagă legăturile, îl cheamă la un ospăț și îl lasă să doarmă în mijlocul lor. Biserica citește această primire ca pe o prefigurare a oricărui catehumen păgân primit în casa noului Israel, împlinită în cele din urmă când prințul apostolilor mănâncă cu Corneliu și când marele Apostol al Neamurilor este primit de Biserică la Damasc prin punerea mâinilor. Ahior la Betulia este sămânța marii holde a misiunii păgânilor, iar prezența sa în cetatea asediată este ea însăși un semn că eliberarea care urmează să fie lucrată are implicații dincolo de zidurile lui Israel.
Considerați

Considerare

Considerați-l pe Ahior Amonitul ca martor al întinderii lucrării lui Dumnezeu în lume. El nu este încă fiu al legământului prin sânge, dar a citit istoria cu suficientă cinste pentru a recunoaște că Dumnezeul lui Israel nu este un zeu tribal, ci Domnul națiunilor. Biserica susține că cunoașterea lui Dumnezeu este accesibilă în principiu oricărei minți cinstite care contemplă structura providenței, iar Ahior este o instanță luminoasă a acestei învățături. Gândiți-vă unde ați întâlnit în propria viață 'Ahiori' — persoane din afara granițelor vizibile ale Bisericii care totuși vorbesc adevărul despre Dumnezeu cu o claritate care îi face de rușine pe credincioși. Gândiți-vă, de asemenea, cum răspunde Olofern la un adevăr pe care nu îl poate respinge: cu batjocură și excludere. Acesta este răspunsul peren al spiritului lumii la cuvântul profetic, iar Biserica trebuie să fie pregătită să suporte o astfel de batjocură fără a-și pierde cumpătul sau caritatea. Întrebați-vă dacă voi înșivă ați răspuns la un adevăr incomod cu tehnica lui Olofern — ridiculizând vorbitorul în loc să luați în seamă cuvântarea. Considerați în cele din urmă primirea generoasă a lui Ahior la Betulia. Bătrânii îi dezleagă legăturile, îl primesc, îl hrănesc și îl lasă să se odihnească. Biserica este cel mai mult ea însăși atunci când întâmpină pe cel care caută cu acest fel de primire. A devenit viața parohiei voastre un loc în care Ahior ar putea să-și lase legăturile și să găsească odihnă?
Răspunde

Răspuns

Identificați o persoană din cunoștințele voastre care vorbește adevărul despre Dumnezeu sau despre morală din afara granițelor vizibile ale Bisericii. Poate fi un creștin necatolic, un necredincios gânditor, o persoană de altă credință care a fost cinstită cu lumea. În această săptămână, oferiți un Rozariu sau o Sfântă Liturghie pentru primirea deplină a adevărului de către acea persoană și rugați-vă ca voi înșivă să o ascultați cu deschiderea cu care bătrânii din Betulia l-au ascultat pe Ahior.
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule atotputernic și veșnic, care prin mărturia lui Ahior Amonitul ai dat mărturie chiar și în tabăra vrăjmașilor Tăi că Tu ești Dumnezeul națiunilor și Domnul întregii istorii, dă-ne harul de a citi evenimentele timpului nostru cu aceeași claritate. Prin rugăciunile sfinților patriarhi și ale fiecărui catehumen păgân pe care providența Ta l-a atras spre poporul legământului Tău, deschide inimile noastre ca să primim pe străinii pe care ni-i trimiți cu cuvintele adevărului. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, maica Bisericii și regina catehumenilor, dă-ne o ospitalitate care să primească pe orice căutător în casa credinței. Prin Hristos Domnul nostru, care trăiește și domnește împreună cu Tine în unitatea Duhului Sfânt, un singur Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Catolică · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.