← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Evrei

Evrei 12 — cu Ioan Calvin

Evrei 12Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Evrei 12 oferă un apel puternic la perseverență inspirat din marele nor de martori credincioși. În aceste versete reformatorul arată cum exemplele sfinților din trecut îi îndeamnă pe credincioși să înainteze, îndemnându-i să lase deoparte orice piedică și să meargă mai departe cu răbdare statornică. Expunerea atentă a lui Calvin evidențiază atât lupta cât și scopul divin din spatele fiecărei încercări. Cuvintele sale ne amintesc că viața creștină este o alergare trasată de Dumnezeu însuși, în care Hristos slujește atât ca pildă cât și ca împuternicitor. Ascultându-l astăzi pe Calvin, fie ca perspectivele sale să ne întărească hotărârea de a alerga cu credincioșie până la capăt.
Citește

Citire

Întoarce-te acum la capitolul 12 din Epistola către Evrei și citește întregul capitol încet și cu rugăciune. Ascultă chemarea urgentă de a lăsa deoparte orice povară și păcatul care se lipește atât de strâns. Observă cum scriitorul ne îndreaptă privirile spre Isus, autorul și desăvârșitorul credinței noastre, și apoi explică înțelesul disciplinei Domnului. Lasă ca aceste cuvinte să se așeze în inima ta ca o invitație la răbdare și sfințenie.
Studiu
Calvin începe prin a explica concluzia trasă din catalogul sfinților. 1. De aceea, văzând și noi etc. Această concluzie este, ca să zicem așa, un epilog al capitolului anterior, prin care arată scopul pentru care a dat un catalog al sfinților care au excelat în credință sub Lege, anume ca fiecare să fie pregătit să-i imite; și numește metaforic o mulțime mare un nor, căci pune ceea ce este dens în opoziție cu ceea ce este rar împrăștiat. [242] Dacă ar fi fost puțini la număr, tot ar fi trebuit să ne trezească prin exemplul lor; dar fiind o mulțime vastă, ei trebuie să ne stimuleze și mai puternic. Calvin abordează apoi necesitatea de a lăsa deoparte orice povară în alergare. Să lăsăm deoparte orice povară sau orice greutate etc. Deoarece se referă la asemănarea cu o alergare, ne poruncește să fim ușor echipați; căci nimic nu împiedică mai mult graba decât să fim împovărați cu greutăți. Acum există diverse poveri care întârzie și împiedică cursul nostru duhovnicesc, cum ar fi dragostea de viața de acum, plăcerile lumii, poftele cărnii, îngrijorările lumești, bogățiile de asemenea și onorurile, și alte lucruri de acest fel. Oricine, deci, ar alerga în cursa prescrisă de Hristos, trebuie mai întâi să se dezlege de toate aceste piedici, căci suntem deja prin noi înșine mai înceți decât ar trebui să fim, așa că nu trebuie adăugate alte cauze de întârziere. Calvin subliniază apoi alergarea cu răbdare în cursa pusă înaintea noastră. Să alergăm cu răbdare etc. Prin acest cuvânt răbdare, ni se amintește mereu ce a vrut Apostolul să fie privit în principal în credință, anume că trebuie să căutăm în duh împărăția lui Dumnezeu, care este invizibilă pentru carne și depășește tot ce pot cuprinde mințile noastre; căci cei care sunt ocupați cu meditarea la această împărăție pot ușor neglija toate lucrurile pământești. Astfel nu a putut retrage mai eficient pe iudei de la ceremoniile lor, decât chemându-le atenția la exercițiile reale ale credinței, prin care puteau învăța că împărăția lui Hristos este duhovnicească și cu mult superioară elementelor lumii.
Considerați

Considerare

Calvin leagă aceasta de răbdarea lui Hristos însuși. Dar ne recomandă răbdarea lui Hristos din două motive, pentru că a îndurat o moarte foarte amară și pentru că a disprețuit rușinea. Apoi menționează scopul glorios al morții sale, ca credincioșii să știe că toate relele pe care le pot îndura se vor sfârși în mântuirea și slava lor, cu condiția să-L urmeze pe Hristos. Tot așa spune Iacov: „Ați auzit de răbdarea lui Iov și știți sfârșitul.” (Iacov 5:11.) Atunci Apostolul înseamnă că sfârșitul suferințelor noastre va fi același cu al lui Hristos, conform a ceea ce spune Pavel: „Dacă suferim împreună cu El, vom și împărăți împreună.” (Romani 8:17.) Calvin explorează cum corecțiile lui Dumnezeu demonstrează dragostea Sa părintească. Să ne amintim deci că gustul dragostei lui Dumnezeu față de noi nu poate fi avut de noi sub mustrări, decât dacă suntem pe deplin convinși că ele sunt bice părintești prin care ne mustră pentru păcatele noastre. Nimic de acest fel nu poate veni în mintea celor osândiți, căci ei sunt ca niște fugari. Se poate adăuga de asemenea că judecata trebuie să înceapă de la casa lui Dumnezeu; deși, atunci, El poate lovi deopotrivă pe străini și pe cei din casă, totuși Își întinde mâna asupra acestora din urmă ca să arate că ei sunt obiectele grijii Sale deosebite. Dar cea dintâi este adevărata soluție, anume că oricine știe și este convins că este mustrat de Dumnezeu, trebuie imediat condus la acest gând, că este mustrat pentru că este iubit de Dumnezeu. Căci când credincioșii văd că Dumnezeu intervine în pedeapsa lor, ei percep un semn sigur al dragostei Sale, căci dacă nu i-ar iubi nu ar fi preocupat de mântuirea lor. De aici Apostolul concluzionează că Dumnezeu este oferit ca Tată tuturor celor care îndură corecție. Căci cei care dau din copite ca niște cai nărăvași sau rezistă cu încăpățânare nu aparțin acestei clase de oameni. Într-un cuvânt, deci, ne învață că corecțiile lui Dumnezeu sunt atunci doar părintești, când ne supunem cu ascultare Lui. [248]
Răspunde

Răspuns

Unde în alergarea ta prezentă simți o povară care trebuie lăsată deoparte? Cum schimbă amintirea răbdării lui Hristos felul în care privești propriile tale încercări? În ce domeniu al vieții te invită Dumnezeu să primești disciplina Sa ca o expresie a dragostei părintești mai degrabă decât ca o simplă greutate?
Roagă-te

Rugăciune

O, Tată, prin harul Tău suveran, întărește-ne să lepădăm orice povară și păcatul care ne înfășoară așa de ușor, ca să alergăm cu răbdare alergarea pusă înaintea noastră, privind la Isus, începătorul și desăvârșitorul credinței noastre. Pe măsură ce ne disciplinezi potrivit credincioșiei Tale de legământ, dă-ne să o primim ca pe niște fii preaiubiți și să nu obosim, ca să fim părtași sfințeniei Tale și să ajungem la cetatea al cărei ziditor și creator este Dumnezeu. Prin Duhul, ține-ne statornici până vom intra în Ierusalimul cel ceresc cu adunarea întâilor născuți. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →