← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 14 — cu Simeon

Ioan 14Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În tăria liniştită a căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de expunere anglicană modelată de decenii de predicare credincioasă în Cambridge. Pe aceste pagini Simeon conduce Biserica prin discursul din camera de sus cu o reverenţă măsurată, arătând cum fiecare promisiune a lui Hristos întăreşte inima tulburată. Metoda sa este în acelaşi timp doctrinală şi pastorală, îndreptând întotdeauna sufletul către Mântuitorul care este atât calea cât şi viaţa. Pe măsură ce ascultăm, primim nu doar instrucţiune, ci chiar mângâierea pe care Domnul nostru a dat-o mai întâi ucenicilor săi întristaţi.
Citește

Citire

Să auzim acum capitolul al paisprezecelea din Ioan, acea parte din Scriptură în care Domnul nostru îşi pregăteşte pe ai săi pentru plecarea sa. Citiţi cu încetineală, lăsând fiecare promisiune să se aşeze în inimă. Observaţi cum Hristos întâmpină frica cu credinţă, absenţa cu prezenţă statornică şi întristarea cu nădejdea multor locaşuri. Cuvintele sunt rostite încă fiecărui ucenic care îl iubeşte.
Studiu
Simeon începe prin a prezenta credinţa în Hristos ca antidot la toată tulburarea. Versetul 1. DISCURS: 1682 CREDINŢA ÎN HRISTOS, ANTIDOT LA TOATĂ TULBURAREA Ioan 14:1. Să nu vi se tulbure inima: credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine. După cum Dumnezeu este în mod eminent deosebit prin caracterul „Mângâietorul tuturor celor întristaţi”, tot aşa a dovedit şi Iisus dreptul său la acest titlu în tot timpul şederii sale pe pământ: nu a existat nicio suferinţă pe care să nu o fi îndepărtat de la cei care au apelat la el; şi nu rareori a anticipat nevoile pe care necredinţa sau neştiinţa urmaşilor săi îi făceau incapabili să le exprime. El le descoperise acum ucenicilor lucrurile care urmau să se împlinească curând: şi, văzând că erau foarte întristaţi de perspectiva dinaintea lor, i-a încurajat prin cuvintele pe care le-am citit: „Să nu vi se tulbure inima”; apoi le-a prescris un antidot suficient pentru a risipi toate temerile: „Credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine”. El desfăşoară apoi leacul propus în text. Leacul pe care l-a propus — Verbele din textul nostru pot fi luate fie la imperativ, fie la indicativ; şi mulţi socot că ar fi mai bine să le interpretăm pe amândouă la fel: dar spiritul pasajului pare cel mai bine păstrat în traducerea noastră; care recunoaşte că ei cred în Dumnezeu Tatăl şi îi îndeamnă să pună aceeaşi încredere în el ca şi în Tatăl. Ei credeau acum că îl vor pierde cu totul şi pentru totdeauna. Pentru a îndrepta această greşeală, el le porunceşte, în ciuda îndepărtării sale de la ei, să creadă în el, 1. Ca fiind prezent cu ei în încercările lor — [Deşi nu ar fi prezent ochilor simţurilor, ar fi cu adevărat aproape de ei în toate ocaziile. Oriunde s-ar afla ei, nu ar exista nicio piedică pentru primirea lui în sufletele lor: el ar veni şi i-ar vizita, ar locui în ei şi s-ar descoperi lor, aşa cum nu s-ar descoperi lumii. Întorcându-se la mângâierea izvorâtă din înălţarea lui Hristos, Simeon explică locaşurile pregătite. Versetele 2-3. DISCURS: 1683 MÂNGÂIEREA CE TREBUIE IZVORÂTĂ DIN ÎNĂLŢAREA LUI HRISTOS Ioan 14:2-3. În casa Tatălui meu sunt multe locaşuri: dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi dacă mă duc şi vă pregătesc un loc, voi veni iarăşi şi vă voi lua la mine; ca acolo unde sunt eu, să fiţi şi voi. O NĂDEJDE a fericirii viitoare oferă o puternică mângâiere în încercările prezente. Copiii lui Dumnezeu, dacă ar fi lipsiţi de aceasta, ar fi „dintre toţi oamenii cei mai nenorociţi”; dar aceasta îi face incomparabil mai fericiţi, chiar sub cele mai chinuitoare rânduieli, decât ar putea să-i facă cea mai mare abundenţă de lucruri pământeşti. Domnul nostru a deschis aceste izvoare de mângâiere ucenicilor săi întristaţi. Fiind pe cale să-i părăsească, nu le-a spus doar încotro şi cu ce scop mergea, ci că se va întoarce cu siguranţă pentru a răsplăti tot ce ar putea îndura pentru numele său — „În casa Tatălui meu”, etc.
Considerați

Considerare

Simeon încheie declarând fericirea credincioşilor. Ca Judecător al celor vii şi al celor morţi — [Împărţirea răsplăţilor şi pedepselor îi este încredinţată; şi ne-a spus ce sentinţă va rosti asupra tuturor credincioşilor săi. Şi nu va răsplăti cu prisosinţă acel cuvânt „Veniţi, binecuvântaţilor” sau acela „Bine, slugă bună şi credincioasă” tot ce putem face sau suferi pentru el în această lume? Putem privi la scaunele de slavă pe care le-a pregătit pentru noi şi să ne temem de încercările ce ne aşteaptă aici? — — —] Iată deci, 1. Fericirea credincioşilor — [Ei pot, ei trebuie să aibă încercări; şi cât timp au simţămintele oamenilor, vor socoti unele încercări greu de purtat: dar ei nu au şi nu pot avea niciun motiv de teamă îngrijorată: cât timp Dumnezeu este pentru ei, nimeni nu poate fi împotriva lor. Să fie deci „fără grijă de nimic”, ci „arunce toată grija lor asupra Celui ce se îngrijeşte de ei”. El încheie cu privilegiul nepreţuit ce aparţine celor ce cred. Poate fi dedus chiar din înălţarea sa; căci înălţarea sa ar fi fost cu totul zadarnică fără ea [Notă: 1 Corinteni 15:14.].] Ce perspectivă luminoasă şi binecuvântată este aceasta! Ce antidot eficace împotriva necazurilor ce se apropie! Deduceţi — 1. Cât de minunate sunt condescendenţa şi harul lui Hristos! [Nu putem concepe ceva mai tandru decât întregul acestui cuvânt. Aşa este şi purtarea sa faţă de toţi ai săi — — — Să admirăm şi să adorăm acest mare-preot milostiv.] 2. Cât de mult privilegiaţi sunt cei ce cred în Hristos! [Cât de diferit a fost cuvântul Domnului nostru către necredincioşi [Notă: Ioan 8:21.]; dar către credincioşi el spune: „Unde sunt eu, acolo veţi fi şi voi”. Să aibă acest privilegiu nepreţuit efectul cuvenit asupra noastră; să ne stimuleze dorinţele după cer; să ne împace cu gândul la moarte; să ne angajeze mai cu râvnă să slujim lui Dumnezeu [Notă: 1 Tesaloniceni 1:9-10.].
Răspunde

Răspuns

Unde, în încercările voastre de acum, vă invită Domnul să puneţi aceeaşi încredere în el pe care o puneţi deja în Tatăl? Cum schimbă promisiunea locaşurilor pregătite privirea voastră asupra oricărei pierderi sau despărţiri prezente? În ce fel aţi putea recomanda mai cu râvnă altora singura Cale, singurul Adevăr şi singura Viaţă?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne Iisuse Hristoase, care ai vorbit pace ucenicilor tăi tulburaţi în ceasul plecării tale, dă-ne har să credem în tine aşa cum credem în Tatăl. Fie ca asigurarea multor locaşuri să liniştească orice gând îngrijorat, iar cunoştinţa că tu eşti Calea, Adevărul şi Viaţa să ne ţină paşii statornici în slujirea ta. Fie ca aceeaşi credinţă care i-a susţinut pe apostoli să susţină şi acum Biserica ta, ca să nu ne temem şi să nu leşinăm, ci să înaintăm până te vom vedea în slava ta; care trăieşti şi domneşti cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →