← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 19 — cu Maclaren

Ioan 19Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Astăzi deschidem clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren despre Ioan capitolul 19. Expunerea sa atentă urmărește deciziile șovăitoare ale lui Pilat, ostilitatea neînduplecată a conducătorilor și maiestatea tăcută a lui Hristos în orele judecății și răstignirii. Maclaren zăbovește asupra fiecărei schimbări de scenă și fiecărui cuvânt semnificativ, arătând cum narațiunea dezvăluie atât eșecul omenesc cât și scopul divin. Pe măsură ce îi urmăm paragrafele, suntem invitați să privim Mielul lui Dumnezeu purtând greutatea păcatului lumii cu dragoste statornică. Să ne lase perspectivele sale cumpătate să ne întărească inimile pentru o citire mai adâncă a patimii.
Citește

Citire

Luați Biblia și citiți Ioan capitolul 19 încet și fără grabă. Observați mișcările repetate între pretoriu și curte, scurtele schimburi cu Pilat și ultimele cuvinte de pe cruce. Lăsați detaliile soldaților, titlului și micului grup de veghetori credincioși să vorbească. Citiți capitolul o dată pentru cursul evenimentelor și din nou pentru tăria liniștită a lui Isus în mijlocul furtunii.
Studiu
Maclaren începe prin a identifica tema principală din acest fragment al procesului judiciar. Lupta dintre șovăiala lui Pilat și răutatea statornică a conducătorilor este tema principală a acestui fragment din procesul judiciar al lui Hristos. El Însuși este pasiv și aproape tăcut, rostind doar o singură frază de mustrare calmă. Frecventele schimbări de scenă din interiorul spre exteriorul pretoriului indică etapele luptei și reflectă viu nehotărârea lui Pilat. Aceste schimbări pot ajuta la marcarea etapelor din narațiune. Maclaren pictează apoi contrastul viu dintre șovăiala lui Pilat și ura conducătorilor. Guvernatorul ezitant nu are nicio șansă în fața urii hotărâte și înrădăcinate a conducătorilor. Isus Îl urmează pe Pilat în tăcere și fără rezistență din sală, purtând încă batjocura pompei regale. Pilat calculase că vederea Lui în asemenea înfățișare și sângerând de la biciuire ar putea transforma ura în dispreț și poate ar da o notă de milă. 'Iată Omul!' așa cum a intenționat el, era ca și cum ar fi spus: 'Merită acest suferind sărman, zdrobit și lipsit de vlagă ură sau teamă? Arată El ca un Împărat sau ca un dușman periculos?' Pilat lasă o dată deoparte batjocura de a-L numi Împăratul lor și caută să împace și să trezească milă. Sensurile profunde pe care epocile ulterioare s-au bucurat să le găsească în cuvintele sale, oricât de justificate, nu fac parte din intenția lor așa cum au fost rostite, iar noi câștigăm o lecție mai bună din scenă păstrând aproape de gândurile actorilor. Ce contrast între șovăiala guvernatorului, pe de o parte, temându-se să facă binele și ezitând să facă răul, și malignitatea încăpățânată a conducătorilor și a uneltelor lor, pe de altă parte, și răbdarea calmă și blândă a lui Hristos tăcut, cunoscând toate gândurile lor, miluind pe toți și hotărât cu dragoste statornică, chiar mai fermă decât ura conducătorilor, să poarte totul, ca să mântuiască o lume! Maclaren se întoarce apoi la purtarea lui Hristos în mijlocul furiei din jur. Ce făcea Isus în timp ce tot acest iad de răutate și furie clocotea în jurul Lui? Stând acolo, pasiv și mut, 'ca o oaie înaintea celor ce o tund', El Însuși este figura cea mai puțin vizibilă în istoria propriului Său proces. În comuniune tăcută cu Tatăl, în supunere tăcută față de ucigașii Săi, în milă tăcută pentru noi, în contemplare tăcută a 'bucuriei care Îi era pusă înainte', El așteaptă voia lor. Maclaren așază în cele din urmă soldații nepăsători alături de prietenii îndurerați de la cruce. Ioan așază apoi în contrast puternic cele două grupuri din jurul Crucii - soldații nepăsători și prietenii triști. Cei patru legionari și-au îndeplinit lucrarea ca pe o datorie militară foarte obișnuită. Erau obișnuiți să răstignească evrei răzvrătiți și nu vedeau nicio diferență între acești trei și prizonierii anteriori. Priveau chinurile fără nicio urmă de milă și își doreau doar ca moartea să vină curând și să-i lase să se întoarcă la cazărmi. Cât de orbi pot fi oamenii la ceea ce privesc! Dacă cunoașterea măsoară vinovăția, cât de ușoară este culpabilitatea soldaților! Ei erau cu greu mai vinovați decât ciocanul și cuiele pe care le foloseau. Hainele Suferindului erau avantajul lor și împărțirea lor s-a făcut pe principii de afaceri reci și cu totală desconsiderare față de apropierea solemnă a morții. Poate merge indiferența nepăsătoare mai departe decât să arunce sorți pentru haină chiar la picioarele Crucii?
Considerați

Considerare

Maclaren extrage lecția din strigătul că toate s-au împlinit. Ultima contribuție a lui Ioan la cunoașterea cuvintelor Domnului nostru pe Cruce este acel triumfător 'S-a sfârșit', în care a vorbit nu doar conștiința comună a morții că viața s-a încheiat, ci certitudinea, pe care doar El dintre toți cei ce au murit sau vor muri a avut dreptul să o simtă și să o rostească, că fiecare sarcină era împlinită, că toată voia lui Dumnezeu era împlinită, toată lucrarea lui Mesia era făcută, toată profeția era împlinită, răscumpărarea era asigurată, Dumnezeu și omul erau împăcați. El a privit înapoi peste toată viața Sa și nu a văzut nicio eșec, nicio cădere sub cerințele împrejurării, nimic ce ar fi putut fi mai bun, nimic ce nu ar fi trebuit să fie acolo. A privit în sus și chiar în acel moment a auzit în sufletul Său glasul Tatălui spunând: 'Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea!' În cele din urmă Maclaren reflectă asupra lucrării împlinite și aplicarea ei continuă. Lucrarea lui Hristos este împlinită. Ea nu are nevoie de supliment. Nu poate fi niciodată repetată sau imitată cât timp lumea va dura și nu-și va pierde puterea de-a lungul veacurilor. Să ne încredem în ea ca fiind desăvârșită pentru toate nevoile noastre și să nu căutăm să întărim 'temelia sigură' pe care a pus-o prin adăugiri schimbătoare și nesigure ale noastre. Dar ne putem aminti, de asemenea, că în timp ce lucrarea lui Hristos este, într-un aspect, împlinită, când Și-a plecat capul și 'Și-a dat duhul' prin propria Sa voie, în alt aspect lucrarea Sa nu este împlinită și nu va fi până când toate binefacerile întrupării și morții Sale nu vor fi răspândite și însușite de lume. El lucrează astăzi și vor mai trece multe veacuri, probabil, înainte ca glasul Celui ce șade pe tron să spună 'S-a împlinit!'
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea semăn cel mai mult cu dorința lui Pilat de a evita dreptatea care costă? Cum vorbește răbdarea tăcută a lui Hristos locurilor unde sunt ispitit să mă apăr? Ce îmi eliberează astăzi lucrarea împlinită a crucii să eliberez sau să primesc?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Isuse, pe măsură ce privim la procesul Tău și la cruce în Scripturi, Îți aducem inimile noastre șovăitoare. Păzește-ne de compromisurile lui Pilat și de ura împietrită a conducătorilor; plantează în noi încrederea liniștită care Te-a ținut statornic în mijlocul furiei și lasă strigătul Tău „S-a sfârșit” să liniștească orice strădanie neliniștită. Prin Duhul Tău, atrage-ne la rămășița credincioasă de la cruce și învață-ne să ne primim unii pe alții ca daruri din mâna Ta. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →