Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 11 — cu Clarke
Deschidere
În spiritul cald al harului wesleyan deschidem Comentariul lui Adam Clarke la întreaga Biblie și ascultăm cum sensul simplu al Scripturii este deschis pentru fiecare credincios. Astăzi, îndrăgitul capitol al unsprezecelea din Ioan ne atrage în taina iubirii lui Hristos, puterea întârzierilor sale și umanitatea tandră care încă atinge fiecare inimă îndurerată. Fie ca același Duh care a călăuzit pana lui Clarke să ne întărească acum credința pe măsură ce mergem cu Marta, Maria și Lazăr.
Citește
Citire
Să citim Ioan capitolul 11 încet și cu evlavie, permițând istoriei lui Lazăr să vorbească locurilor noastre de așteptare și pierdere. Primiți Cuvântul ca pe o invitație vie la o încredere mai adâncă în Cel care plânge împreună cu noi și ne cheamă afară.
Studiu
Clarke începe prin a nota rugăciunea simplă a surorilor.
Versetul 3. Versetul Ioan 11:3. Cel pe care îl iubești este bolnav. — Nimic nu putea fi mai simplu, nici mai modest, decât această rugăciune: ele nu spun: Vino și vindecă-l; sau: Poruncește bolii să plece chiar de unde ești și ea te va asculta: - se mulțumesc să expună pur și simplu cazul și să folosească un argument indirect, dar foarte puternic, pentru a-l îndemna pe Domnul nostru să-și arate puterea și bunătatea: - El este bolnav și tu îl iubești; deci nu poți nici să-l părăsești pe el, nici pe noi.Despre întârzierea lui Hristos, el arată scopul mai mare.
Versetul 5. Versetul Ioan 11:5. Iar Iisus o iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. — De aceea, rămânerea lui două zile mai mult în Betabara nu s-a datorat lipsei de afecțiune pentru această familie îndurerată, ci doar pentru ca El să aibă o ocazie mai favorabilă de a le dovedi cât de mult îi iubea. Hristos nu refuză niciodată o favoare mai mică, decât pentru a acorda una mai mare. Întârzierile lui Dumnezeu în a răspunde rugăciunilor oferite lui de persoane în suferință sunt adesea dovezi ale scopului său de a conferi o mare bunătate și sunt, de asemenea, dovezi că înțelepciunea sa consideră necesar să permită o creștere a afecțiunii, pentru ca bunătatea sa să fie mai vizibilă în îndepărtarea ei.Clarke descrie apoi profunda simpatie a Domnului nostru în plâns.
Versetul 33. Versetul 33. A suspinat în duh, etc.] Aici, binecuvântatul Iisus se arată a fi cu adevărat om și un om care, în ciuda demnității și excelenței sale uimitoare, nu a considerat dedesubtul său să simpatizeze cu cei în suferință și să plângă cu cei care plângeau. După acest exemplu al Domnului nostru, vom spune că este slăbiciune, nebunie și păcat să plângem pentru pierderea rudelor? Cel care spune așa și poate acționa într-un caz similar cu cel de mai sus conform doctrinei sale proprii este o ocară la numele de om. O astfel de apatie nu a venit niciodată de la Dumnezeu: este în general un vlăstar rău, implantat într-o natură mizerabil de depravată, derivându-și hrana dintr-un spirit pervertit sau o inimă împietrită; deși în unele cazuri este efectul unui mod eronat, ascetic de disciplină. Este abolirea uneia dintre cele mai frumoase trăsături din caracterul uman al Domnului nostru să spunem că el a plâns și s-a întristat aici din cauza păcatului și a consecințelor sale.
Considerați
Considerare
Clarke insistă asupra declarației că Hristos este învierea și viața.
Versetul 25. Versetul 25. Eu sunt învierea și viața — Tu spui că fratele tău va învia din nou în învierea din ziua de pe urmă; dar prin cine va învia dacă nu prin mine, care sunt autorul învierii și izvorul vieții? Și nu este la fel de ușor pentru mine să-l ridic acum ca și atunci? Astfel, Domnul nostru binecuvântat îi ridică speranța, îi animă credința și o învață că el nu era un simplu om, ci principiul esențial și autorul existenței. Deși ar fi mort — Orice om care a crezut sau va crede în mine, deși credința lui nu-l va împiedica să moară o moarte naturală, totuși trupul lui va fi reanimat și el va trăi cu mine într-o slavă veșnică. Și oricine este acum mort, mort pentru Dumnezeu, mort în fărădelegi și păcate, dacă crede în mine, se încrede în mine ca singurul său Mântuitor, va trăi, va fi înviat de Duhul meu și va trăi o viață de credință, lucrând prin iubire.În cele din urmă, el afirmă compasiunea nemărginită a Mântuitorului.
întreabă-ți sufletul, întreabă-ți inima, întreabă-ți măruntaiele compasiunii, dacă ai vreuna, ar putea acest Iisus să reprobeze necondiționat din veșnicie vreun suflet de om? Tu răspunzi, NU! Dumnezeu repetă, NU! Natura universală răsună, NU! iar lacrimile și sângele lui Iisus spun veșnic, NU!
Răspunde
Răspuns
Unde în viața ta te invită Iisus să te încrezi în el chiar și atunci când răspunsul pare întârziat? Cum te încurajează vederea lui Iisus plângând să-ți aduci durerea sinceră la el? În ce fel cuvântul său 'Eu sunt învierea' te cheamă să trăiești cu sfințenie practică astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale lui Adam Clarke și pentru Cuvântul viu pe care ni l-a deschis. Dă-ne credința simplă a Martei și Mariei, curajul de a aștepta când tu zăbovești și asigurarea că tu ești învierea și viața. Fie ca lacrimile tale tandre peste durerile noastre să ne miște la o iubire mai adâncă și la sfințenie practică. Ridică-ne zilnic din orice mormânt al păcatului și al disperării și lasă slava ta să fie văzută în viețile noastre. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →