← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

Apocalipsa 10 — cu notele de la Geneva

Apocalipsa 10Notele marginale ale Bibliei de la Geneva (1599)20 min
Deschidere
În căldura simplă a confesiunii reformate, adnotatorii de la Geneva și-au expus notele marginale din 1599 la Apocalipsa 10. Theodore Beza, William Whittingham și tovarășii lor se ostenesc să deschidă Scriptura pentru biserici, marcând fiecare verset cu observații atente, astfel încât sfinții să poată citi Apocalipsa cu speranță sobră și credință statornică numai în Hristos.
Citește
Ia acum capitolul al zecelea din Apocalipsa și ascultă cuvintele apostolului, pe măsură ce notele de la Geneva ne călăuzesc pașii. Citește cu încetineală, luând aminte atât la textul sfânt cât și la scurtele observații așezate alături de el, ca Duhul să lumineze mintea și să întărească inima în adevărul odată încredințat.
Studiu

Studiază

Adnotatorii de la Geneva încep prin a marca locul capitolului în istoria mai largă. Versetul 1. 10:1 Și {1} am văzut {2} un alt înger puternic coborând din cer, îmbrăcat într-un nor: și un curcubeu [era] pe capul lui, iar fața lui [era] ca soarele, iar picioarele lui ca niște stâlpi de foc: (1) Acum Ioan trece la cealaltă istorie profetică, care este a Bisericii lui Dumnezeu, după cum am arătat că această carte trebuie deosebită Apocalipsa 4:1. Această istorisire merge de aici până la Apocalipsa 22:1. Întregul capitol este o trecere de la istoria obișnuită a lumii la cea particulară a Bisericii. În această trecere sau pasaj sunt două pregătiri, ca să zicem așa, pentru această istorie a Bisericii cuprinsă în tot capitolul. Una este autoritatea lui Hristos care își descoperă tainele și își cheamă slujitorul, până la Apocalipsa 10:7. Cealaltă este chemarea lui Ioan, proprie acestui loc și repetată de mai înainte până la sfârșitul acestui capitol. Ei continuă prin a enumera semnele de autoritate date descoperirii. Autoritatea este dată acestei descoperiri prin aceste lucruri: întâi, prin arătarea din cer în acest chip și chip, puternic, gata, slăvit, cercetând toate prin providența sa și cârmuindu-le prin atotputernicia sa Apocalipsa 10:1. În al doilea rând, că nu a adus la întâmplare, ci dintr-o carte, această descoperire deschisă, pusă înaintea ochilor, pentru a o însemna mării și pământului, ca Domn peste toate Apocalipsa 10:2. În al treilea rând, că a oferit aceeași nu șoptind sau murmurând într-un colț (cum fac proorocii mincinoși), ci strigând cu glas tare celor ce dorm și cu un vuiet leuiesc și înfricoșător a trezit pe cei nepăsători: tunetele înseși dând mărturie despre ea Apocalipsa 10:3. În sfârșit, pentru că a întărit toate printr-o altă Apocalipsa 10:5-7. Despre cartea cea mică ei remarcă apoi caracterul ei deosebit. Versetul 2. 10:2 Și avea în mâna sa o {3} carte mică deschisă: și și-a pus piciorul drept pe mare, iar [piciorul] stâng pe pământ, (3) Anume, o carte deosebită a lucrurilor Bisericii lui Dumnezeu: Căci cartea care cuprinde lucrurile ce țin de toată lumea se spune că este ținută la Creator Apocalipsa 5:1, dar cartea Bisericii la Răscumpărător: și din această carte este luată restul istoriei acestei Apocalipse. Ei încheie secțiunea pregătitoare prin a tâlcui însărcinarea reînnoită a lui Ioan. Versetul 8. 10:8 {7} Și glasul pe care l-am auzit din cer mi-a vorbit din nou și a zis: Du-te [și] ia cartea cea mică care este deschisă în mâna îngerului care stă pe mare și pe pământ. (7) Cealaltă parte a acestui capitol privitoare la chemarea particulară a lui Ioan la primirea proorociei următoare, care îi este poruncită, întâi prin semn, în trei versete, apoi în cuvinte limpezi în ultimul verset Apocalipsa 10:9-11. La înfățișarea semnului țin aceste lucruri: Că Ioan este învățat din cer să ceară cartea proorociei în acest verset: căci aceste mișcări și dorințe le inspiră Dumnezeu, ca cerând cartea, el este însărcinat s-o ia într-un chip închipuit, al cărui folos este tâlcuit în Apocalipsa 10:9 (ca în) Ezechiel 2:9 de unde este împrumutată această asemănare: în sfârșit, că Ioan la porunca lui Hristos a luat cartea și a aflat prin experiență că aceea, venind de la Hristos, era prea dulce, dar în aceea că vestește necazurile Bisericii, era prea amară duhului său.
Considerați

Cugetă

Adnotatorii apasă cu greutate finală jurământul privitor la timp. Versetul 6. 10:6 Și a jurat pe Cel ce trăiește în veci și în veci, care a creat cerul și cele ce sunt în el, și pământul și cele ce sunt în el, și marea și cele ce sunt în ea, {5} că nu va mai fi {c} timp: (5) Nici timpul însuși, nici lucrurile ce sunt în timp: ci că lumea ce va să fie este aproape, care este cu totul a veșniciei și dincolo de toate timpurile. (c) Niciodată nu va mai fi timp. Ei încheie prin a sublinia necesitatea pusă asupra proorocului. Versetul 11. 10:11 {8} Și mi-a zis: Trebuie să proorocești din nou înaintea multor popoare și neamuri și limbi și împărați. (8) O declarație simplă și limpede a semnului de mai înainte, mărturisind chemarea dumnezeiască a lui Ioan și punând asupra lui necesitatea ei.
Răspunde
Unde am nevoie cel mai mult de autoritatea lui Hristos ca să-mi întărească citirea proorociilor grele? Cum apar dulceața și amărăciunea cărții celei mici în propria mea umblare? În ce fel sunt chemat să dau mărturie înaintea neamurilor din jurul meu?
Roagă-te
Doamne, care ai dat slujitorilor Tăi de odinioară harul de a deschide Cuvântul Tău cu evlavie, dă-ne ca și noi să primim aceste note cu inimi smerite. Lasă autoritatea Fiului Tău să ne poruncească luarea-aminte, cartea cea mică să ne hrănească și să ne încerce duhurile, iar jurământul îngerului să ne fixeze nădejdea asupra lumii ce va să fie. Întărește-ne să proorocim din nou cum ai poruncit slujitorului Tău, până când taina se va sfârși și timpul nu va mai fi; prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Notele marginale ale Bibliei de la Geneva (1599) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →